În România, Tarom a anunţat pierderi zilnice de 1,1 milioane de euro, a precizat secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Marin Anton.

Aceste pierderi erau cauzate de vulcanul islandez în fiecare zi în care avioanele nu zburau pe motiv de “nor de cenuşă”. Mă întreb cum se face acest calcul. Eu înţeleg că 1,1 milioane de euro ar fi venitul zilnic al companiei, din moment ce pierd aceşti bani dacă nu zboară. Mă întreb totuşi cum se ajunge la această sumă.

Poate ştie cineva o explicaţie mai bună şi ne deschide ochii tuturor, dar până atunci eu zic că la un cost mediu de 250 de euro pe bilet (o valoare mare, cred că multe bilete au un preţ mult mai mic) înseamnă că 1.100.000 / 250 = 4400 de pasageri zilnic pe cursele TAROM. Nu sunt sigur nici ce avioane au, dar în general cele short-haul care zboară prin Europa şi România au la bord un maxim de 120 de pasageri. Aşadar 4400 pasageri împărţit la 120 de oameni pe zbor înseamnă cam 37 de zboruri pe zi. Are TAROM-ul atâtea zboruri pe zi? Toate cu avionul plin, la 120 de călători? Toate la un cost mediu de 250 de euro?

via Hotnews.

Din ce văd, nu doar eu aştept telefonul acesta (îl comand mâine şi vând Hero-ul după ce îl primesc), aşa că vă semnalez că HTC Desire, cel mai performant telefon cu Android, a ajuns în stoc în România. La eMag este la 2049,99 lei 1899 lei, parcă pentru a-i contrazice pe cei ce au zis că acest preţ, anunţat de mai multă vreme, e doar de momeală şi că în stoc va ajunge mult mai scump.

Cea mai bună ofertă pare a fi la Evomag, unde telefonul e la 1859 lei şi include şi un card de 4 GB (poate e inclus şi la eMag, nu scrie clar). 2 milioane în minus e de bine.

Update: la ora 9:30 Desire costă 2049,99 lei la eMag. La ora 10:30 preţul scăzuse la 1899 lei, o reducere însemnată (şi supărătoare pentru cine a dat deja comanda). Să fie o reacţie la campania destul de agresivă a Evomag?

Iată o mişcare neașteptată: telefonul Nexus One apare în ultimul newsletter trimis de eMag ca fiind disponibil la precomandă la preţul de 2449 lei. E de reţinut că telefonul este aproape identic la specificaţii cu HTC Desire, care se va vinde la 2030 de lei, mult mai ieftin. Ba chiar aş spune că Desire, având acel joystick optic în loc de bilă şi având şi interfaţa Sense UI peste Androidul clasic de pe Nexus, e mai bun. Prin urmare, de ce vine Nexus One cu 420 de lei mai scump? Altă filieră?

Ceva bizar e şi în newsletter, unde e afişat că având 3 HDMI-uri şi tuner DVB şi rezoluţie Full HD, deci cineva l-a încurcat cu un televizor. Nu şi la preţ însă.

Am mâncat de vreo 2-3 ori la KFC-ul din Sun Plaza. De fiecare dată casiera mi-a dat puiul şi rest în bancnote, dar şi-a cerut scuze că n-are să-mi dea şi 20-30 de bani în monede. “Lăsaţi, nu-i nimic” am zis mereu.

Totuşi, de 3 ori la rând? Nu în zile consecutive, ci din an în paste am fost acolo, dar n-am primit rest. Nu de valoarea banilor îmi e mie, că altfel aş mânca undeva mai ieftin, dar acele monede date rest le utilizez apoi pe la servici pentru a lua câte o cafea de la automatul de pe hol şi din acest motiv am remarcat că nu le primesc. Zilele trecute am păţit acelaşi lucru în Băneasa, unde trebuia să plătesc 2,78 lei: eu am dat 3 lei, casiera nici măcar n-a mimat intenţia de a-mi da restul, ci a băgat banii în casă şi mi-a urat poftă bună, hai la drum! Nici urmă de un banal “scuze, n-am monede deşi avem mii de clienţi pe oră“.

Acum întreb şi eu: dacă puiul face 7,20 lei şi eu dau doar 7 lei şi zic “scuze, dar n-am 20 de bani“, ce credeţi că se întâmplă? Îmi zice casiera “nu face nimic” şi îmi dă sandvişul, sau nu? Pentru că sunt păţit exact aşa cu altă ocazie… i-am numărat mărunţişul şi aveam fix 7 lei, casiera n-a zis “dă-i încoace că merge şi aşa“, ci a trebuit să scot o bancnotă de 100 de lei la care n-a avut să-mi dea rest decât 92,5 lei, nu 92,8 lei cum ar fi trebuit. Dacă n-au ei să-ţi dea ţie, e ok. Invers, nu!

Momentan doar la comandă, pentru că telefoanele nu s-au lansat încă pe piaţă (Desire apare în aprilie), dar cu această ocazie vedem preţurile cu care vor fi vândute la eMag. HTC Desire este afişat la 2030 lei, un preţ foarte bun, deoarece eu estimam acum câteva zile ca eMag-ul îl va da pe la 2200 de lei [Cât costă HTC Desire la străini], ei având obiceiul să vândă smartphone-urile mai scump decât la alte magazine online mai “celebre”. HTC HD Mini este afişat la 1680 de lei bucata.

Cel mai probabil voi cumpăra un HTC Desire. E cel mai bun telefon al momentului şi, dacă îl cumpăr, probabil că vreo 2 ani nu voi simţi nevoia unui alt model mai nou (cred ca am zis acelasi lucru si la Hero). Pentru cei ce ştiu telefonul scos de Google, Nexus One, e simplu: Desire are aceleaşi specificaţii hardware de top, dar vine în plus cu interfaţa software Sense UI, care e foarte bună. Pentru cei ce nu ştiu ce oferă Nexus One și deci și Desire, e vorba de un procesor de 1 GHz, ecran 3,7 inci pe AMOLED (eu consider 3,5-3,7 inci ca fiind mărimea ideală – la telefoane! :P -, iar ecranul are culori şi contrast foarte bun în această tehnologie), 512 MB memorie RAM, HSDPA, WiFi, joystick optic în loc de bila clasică de navigare, totul completat, după cum ziceam, de Sense UI. Sistemul de operare Android este la versiunea 2.1, pe care toți cei cu telefoane mai vechi o asteptăm cu sufletul la gură, deoarece e un update foarte important.

Poate vă întrebați cât de bună e interfaţa Sense UI, pentru că o tot menţionez pe aici când vorbesc de telefoane. Cred că e suficient să zic că un telefon fără această interfață se simte oarecum golaş, indiferent cât de performant ar fi. Androidul e foarte customizabil, îi poţi adăuga orice widget şi soft visezi, dar dacă poţi beneficia de ceas, meteo, contacte integrate cu Twitter și Facebook şi foarte multe alte elemente mai importante sau mai minore, toate grupate într-un singur pachet făcut de profesioniştii de la HTC, de ce să nu o vrei?

Puteti citi între timp un review la Desire pe Tech Radar, în caz că nu sunteți deciși dacă-l vreți sau nu. Despre HD Mini nu știu multe, decât că e o versiune mai mică a lui HD 2, așa că s-ar putea să fie preferat de cei cărora acest model li se părea prea mare dar nu găseau alt model cu Windows Mobile care să le fie pe plac.

Legea falimentului personal se pare că a trecut de prima aprobare din Parlament şi o aşteaptă şi pe a doua. Mie mi se pare o idee bună (se referă în principal la faptul că dacă îţi pierzi locul de muncă sau salariu, nu vine banca şi te execută imediat pentru că nu le mai poţi plăti rata, ci îţi este oferită o perioadă de graţie, reeşalonare, etc), dar implementarea pare foarte greoaie.

Proiectul de lege, realizat după modelul legii falimentului personal din SUA, permite instanţelor să stabilească dacă o persoană se afla în insolvență scuzabilă sau faliment fraudulos.

Potrivit senatorului PD-L Iulian Urban, cel care a introdus această lege în Parlament, practic, o persoană va fi considerată de bună credinţă dacă, din motive care nu depind de el, precum concedierea sau micşorarea de salariu, nu îşi mai poate plăti datoria către bănci.

“Persoana respectivă va trebui să prezinte în faţa judecătorului şi a creditorilor un plan de redresare în care prezintă cum îşi va achita lunar 75% din datoria faţă de creditor. Judecătorul va decide care cereri vor fi aprobate şi care nu.”, a mai declarat Iulian Urban.

În cazul în care instanţa consideră că falimentul a fost fraudulos, respectiv persoană în cauză nu şi-a plătit ratele intenţionat, aceasta nu va mai putea prin lege să acceseze niciun tip de împrumut bancar pe o perioadă de cinci-şapte ani.

Citatele sunt de pe incont.ro. Se pare că judecătorul român este un superman, capabil să facă orice analize şi să dea decizii în orice privinţă, dacă acum este încărcat şi cu aceste noi responsabilităţi. Doar eu sunt sceptic când aud că fiecare om va trebui să se prezinte în faţa judecătorului cu un plan de redresare, despre cum îşi va plăti el datoria şi de ce merită un alt credit nou?

Cum ar trebui să arate acest plan de redresare?

• “Am fost dat afară deoarece firma în care lucram era în pierdere şi au redus personalul. Eu munceam bine şi cu spor, dar asta e…“. Şi cum se verifică acest lucru? O să sune judecătorul după referinţe? Ca de la sine nu va zice nimeni că a fost dat afară pentru că era leneş sau prost.
• “În următoarele două luni mă voi angaja“. Unde? Pe ce bani? Cum cuantizezi asta, prin numărul de joburi la care ai aplicat pe BestJobs? Prin numărul de interviuri la care ai fost? Poţi să te duci şi la 10, nu e nici o garanţie că vei fi şi angajat. Acesta e sistemul, nu e vina omului.
• “Din salariul primit voi plăti 50% la bancă în următorii 30 de ani, pentru a achita creditul luat“. Da, acelaşi calcul te-a adus în situaţia asta.

Şi apoi trebuie să te duci la tribunal, să-ţi stabileşti înfăţişare, să faci planul acesta şi să-l prezinţi, să convingi, să se dea decizia, să ţi se dea şi o hârtie despre ea în mână şi apoi să te duci la bănci și să o iei de la capăt. Care vor avea un mare chef să trateze cu tine, ştiind ce antecedente ai.

Oricum până la acel moment sunt sigur că băncile fie vor pune beţe în roate întregului plan (chiar dacă trece de Parlament, nu văd cum pot fi obligate băncile să accepte reeşalonări, decât dacă statul garantează pentru bani) fie vor mări ratele noilor credite ca un soi de backup pentru astfel de cazuri.

La noi încă n-a apărut în nici o ofertă, dar din link în link am ajuns pe pdashop.nl, un site olandez, care afişează un preţ de 449 euro pentru HTC Desire. Modelul este cel de top al HTC-ului, are aceleaşi specificaţii ca şi Nexus One (procesor la 1 GHz, ecran imens de 3,7 inci AMOLED, Android 2.1 şi totul la maxim) şi se va lansa în aprilie.

449 euro x 4,1 ron/eur = 1840 lei. Atât ar trebui să coste şi la noi, nu? La noi este în oferta a 8 magazine (tot ca pre-comandă) la preţuri între 1999 şi 2200 lei. Bravo piaţa românească, încă o dată! La eMag un HTC Legend (modelul inferior, cu procesor mai slab şi ecran cu 0,5 inci mai mic pe diagonală) costă 1829 lei și tare mă tem că Desire ajunge la un 2200 şi la ei.

Cica va fi pe argintiu și maro, probabil și negru.

Un articol din Capital mi se pare neinspirat. Se face un top al salariilor oferite la angajările făcute în 2010, dar e vorba de sume de 12.000, 10.000, 7.000 de euro, iar pe locul patru este un 4.800 de euro. Doar atât, pe locul 4? Da, pentru că topul este inutil. Se referă la oameni care şi-au schimbat în 2010 locul de muncă, dar anul abia a început, iar doar o mică parte din sutele sau miile de oameni care lucrează pe multe mii şi zeci de mii de euro lunar nu au schimbat compania în care activează. De pe posturi de top management nu pleci una-două, doar că-ţi dă cineva 100 de euro în plus.

“Guvernul va aproba miercuri bugetul pe 2010 al Metrorex, iar o parte dintre sporuri ar urma să fie incluse în salarii.“, de pe Hotnews. Mai ţineţi minte tot scandalul cu sporurile, nu? Când a decis guvernul să le taie, pentru că ar mai reduce cheltuielile statului şi, în fond, ce e cu atâtea sporuri de zâmbet, de xerox şi de radiaţia cosmică?!? Ia băgaţi-vă minţile în cap şi renunţaţi la sporurile astea tâmpite! Şi acum acelaşi guvern, care le-a tăiat de ochii lumii (sau vrea să le taie) a găsit soluţia să împace şi capra şi varza (pentru că sunt mulţi bugetari cu drept de vot şi nu e bine să te cerţi cu ei). Le include sporurile în salariu, iar pe acesta chiar că nu-l mai poţi micşora sub nici o formă. Le ia cu stânga și le dă cu dreapta.