Cineva a cumpărat de la EvoMag ceva de 50 de lei. Am primit şi eu, prin programul de afiliere, 0,95 lei. Toţi ai mei! Sunt deja în oraş, fac nişte la prieteni şi arunc banii pe gagici, maşini şi mâncare.

ING îţi poate emite cardul bancar imprimat cu o imagine oferită de tine. Foarte mişto ideea. Dar cu ce imagine? Găsirea uneia potrivită este mai dificil decât mă aşteptam, având în vedere că nu se acceptă:

• Fotografii pentru care nu deţineţi drepturi de utilizare şi care sunt protejate de drepturi de autor - şi cum cercetează dacă am drepturi sau nu?
• Fotografii cu personaje din desene animate sau jocuri – deci nu pot să-mi fac card cu Scooby-Doo sau Wall-E sau Dilbert, chiar dacă sunt fan.
• Fotografii ale clădirilor celebre – adică nu pot alege nici vreun monument care îmi place, decât dacă e în fundal şi fotografia mă înfăţişează de fapt pe mine în faţa lui.
• Fotografii protejate de drepturi de autor: nume de companii, logo-uri, sloganuri, opere de artă – nu pot să-mi pun pe card sigla YouTube, oricât mi-ar plăcea acesta.
• Fotografii reprezentând politicieni, simboluri sau mesaje ale partidelor politice – nici dacă sunt suporter înfocat al PNL-ului, de exemplu?
• Fotografii reprezentând scene şi simboluri religioase, inclusiv imagini ale clericilor, zei, ilustraţii biblice – fără scena din Capela Sixtină, fără tablouri celebre.
• Fotografii reprezentând scene de jocuri de noroc sau localuri, incluzând cazinouri, maşini de jocuri de noroc sau loterie – adică pe un card bancar nu pot să-mi pun imagini cu bani şi fise de poker?
• Fotografii reprezentând steaguri – nu poţi fi mândru că eşti român.
• Fotografii care au drept reprezentare unică ţigări, droguri, sticle care conţin băuturi alcoolice – pentru că foloseşti banii de pe card doar pentru a cumpăra lumânări şi icoane… ah, stai… n-ai voie nici din acelea.
• Fotografii care înfăţişează un vehicul (maşină, motocicletă, barcă, avion) – fără poze cu maşina proprie. Fără poze cu Lamborghini, fără maşini de Formula 1, fără F22-uri.
• Fotografii care conţin date cu caracter personal – dacă eu vreau să-mi scriu şi pe card adresa de acasă şi telefonul personal, de ce nu mă lasa ING-ul?
• Fotografii care conţin texte protejate de copyright (ex. texte publicitare, nume ale unor companii, poezii, texte din cărţi, citate celebre) – practic orice text. Din nou, cum se aplică această regulă? Caută pe Google fraza?
• Pentru cardurile Visa nu se acceptă fundalurile negre sau închise la culoare, întrucât nu sunt vizibile elementele de identificare (nume, număr card, valablitate) – cu alte cuvinte, dacă în sfârşit ai găsit o imagine pe care să o accepte ING-ul, trebuie să ai grijă să nu fie prea închisă la culoare.

Şi atunci ce imagini se acceptă pe card? Mulţumesc ING pentru ideea particularizării cardului, dar mai bine nu-mi mai bat capul, nu? E mişto că oferă şi acest serviciu, dar de fapt nu-l poate utiliza nimeni. Și rețineți că vorbim de cardurile bancare, adică acele instrumente pe care niciodată nu le dai altei persoane sau nu le lași la vedere. Singurul moment când ai vedea acea imagine protejată de drepturile de autor, pe Wall-E, Ateneul Roman, sigla McDonald’s sau steagul european ar fi când ești singur și scoți rapid bani de la un bancomat, sperând să nu-ți fi văzut cineva PIN-ul.

Întreaga listă e aici. Nu am amintit interdicţiile la imagini cu violenţă sau obscenităţi sau logo-urile altor bănci, pentru că sunt logice, dar cele de mai sus nu.

Anul trecut pe vremea aceasta am încheiat o poliță CASCO la Omniasig pentru 604 euro pe an şi franşiză de 100 de euro pe eveniment. După un an fără probleme se promitea un discount de 10%.

Acum am solicitat informaţii despre cum fac să prelungesc poliţa, că mai are câteva zile şi expiră. Surpriza? Acum mă va costa doar 385 de euro pe an şi fără franşiză pe eveniment.

Pe de o parte sunt mulţumit de faptul că mi-au făcut noua ofertă din proprie iniţiativă, eu aşteptându-mă să plătesc vreo 540 de euro, nu 385. Pe de altă parte nu pot să nu remarc că a trebuit să-i contactez eu, asiguratorul nedând nici un semn de viaţă deşi mai era fix o săptămână până la expirarea poliţei. Mă aşteptam să mă sune ei şi să mă întrebe dacă mai vreau sau nu să continui.

Îmi place patiseria Paul, au nişte tarte excepţionale şi pentru acest tip de produse înţeleg să ceară câti bani vor ei. Dar pentru un sandviş cu salam şi castraveţi muraţi, 16 lei?

***

Cel mai probabil iau şi ei acum de la canalul oficial Apple din România sau ceva asemănător, pentru că altfel nu-mi explic cum au scăzut de la 7200 de lei la 4300 de lei în doar câteva zile. Culmea e că acum sunt mai ieftini cu 600 de lei decât alte magazine online mari. Să vedem dacă scade şi mai mult prețul iPhone 4.

21.08.2010	eMAG	EvoMAG	PC Fun	Marketonline
iPhone 4 16 GB	4.989 lei	4.349 lei	5.219 lei	4.989 lei

Zilele trecute a fost o ştire despre cum câteva cadre medicale ale unui spital s-au trezit că au primit la salariu mult sub cei 600 de lei pe care Emil Boc îi promitea ca fiind limita sub care nu se va ajunge. Chiar dacă micşorarea cu 25% a salariului ar însemna să primească mai puţin de 600 de lei, premierul promisese că asta nu se va întâmpla.

Lăsându-i la o parte pe cei care au primit mai puţin, fiind nişte cazuri speciale sau erori de calcul, îmi pun întrebarea dacă are rost să te duci la muncă pentru 600 de lei. Mai bine stai acasă şi iei ajutorul de şomaj.

Calculul e simplu: ajutorul de şomaj este 75% din salariul minim brut, adică 75% din aceşti 600 de lei, deci fix 450 de lei pe lună, în mână. La aceşti 450 de lei se mai adăugă diverse procente, în funcţie de vechime, de salariul din ultimele 12 luni, de câţi ani ai plătit dările către stat, etc. Ca să nu mai facem calculele în detaliu, o persoană care are vechime mai mare de 10 ani în munca primeşte acei 450 de lei la care se mai adăugă aproximativ 70 de lei pe lună pentru că a dat la stat impozitele în toţi acei ani. Stând acasă, în şomaj, primeşte deci 520 de lei pe o perioadă de 12 luni.

Dacă s-ar duce la muncă, ar câştiga 600 de lei. Merită să munceşti 8 ore pentru doar 80 de lei în plus pe lună? Probabil că nu. Mersul la muncă presupune câteva costuri, printre care să zicem măcar un abonament de metrou de 25 de lei/lună (dacă iei şi RATB-ul deja ne oprim aici), ba chiar şi ceva bani de mâncare. Eu dau pe zi cam 20 de lei pe mâncare în pauza de masă, dar dacă aş avea salariu mic probabil aş recurge la nişte sandvişuri care tot vin vreo 3 lei pe zi, deci 60 de lei pe lună. Mai sunt şi alte costuri? Posibil să mai fie unele neperiodice, precum necesitatea unei noi perechi de pantofi, a unei haine mai groase, o geantă mai bună, etc.

Pe total însă iese ca mai bine stai acasă pe 520 de lei decât să te duci la muncă pentru 600 de lei. Nu doar că ai cheltuieli mai mari mergând la muncă decât stând acasă, dar îţi şi petreci ziua muncind pe un salariu de nimic. Sunt 8 ore din viaţa ta pe care nu ţi le dă nimeni înapoi. Cum faci să stai acasă? Trebuie să te dea şeful afară pe motiv de reducere de personal, că dacă te concediază pentru incompetenţă nu-ţi mai dă nici statul nimic. Iar după un an de stat acasă trebuie să te întorci la muncă, doar atât fiind valabil ajutorul de şomaj.

Totuşi, e un an în care câştigi mai mulţi bani. Sau cheltui mai puţin, cum vreţi să o ziceţi. Cine pierde de aici? Statul, desigur. Ei trebuie să jongleze în aşa mod cu valorile salariului brut şi cu ajutorul de şomaj încât acest calcul să nu dea bine. Să nu poţi zice în nici o situaţie că iei aceiaşi bani din şomaj ca și din muncă, ci acel ajutor doar să-ţi permită să supravieţuieşti.

Desigur, problema mai mare rămâne: cum naiba să-i dai unui medic rezident 234 de lei în mână? Cum să te aștepți ca un medic sau o asistentă să muncească pe 600 de lei?

O ştire de acum câteva zile spune, printre altele [Ştirile ProTV]:

Oficialii de la Enel transmit într-un comunicat că nu sunt răspunzători pentru întreruperile de curent din Mamaia. Potrivit lor, 30% din reţeaua electrică din zona nu a fost încă modernizată.

Clar, da? Ei nu sunt răspunzători. Doar emit facturi şi încasează lunar bani pe curentul electric livrat. Oficialii de la Enel n-au precizat şi cine e răspunzător pentru modernizarea reţelei, aşa că eu voi presupune că sunt tot ei. De altfel, pe site-ul oficial stă scris că Enel “este un jucător integrat care produce, distribuie şi vinde electricitate şi gaz.”

Nu că mi-ar păsa prea mult de sutele de hotelurile din Mamaia, care s-au pus cu mâna lor şi a primarilor în aglomeraţia urbană de acolo şi e normal să nu-i mai suporte reţelele de utilităţi, dar aşa, ca atitudine… mulţumim Enel!

Cristi Manafu întreabă dacă lumea ar fi dispusă să plătească pentru Facebook şi Twitter. Puteţi răspunde aici. Eu zic un “poate” la primul şi un “nu” la al doilea, deoarece nu prea mă simt în largul meu pe Twitter.

Eu vă întreb altceva: cât aţi fi dispuşi să plătiţi pentru accesul la Internet? La RDS dau 35 de lei pe lună, dacă ţin minte corect. O sumă mică pentru orele fără număr, informaţiile, contactele şi distracţia pe care mi le oferă Internetul. Dacă mâine s-ar majora prețul? Dacă toţi providerii de net ar scumpi mult accesul la net? Dacă l-ar face 200 de lei sau 500 de lei? Aţi renunţa? Cred că nu. Oare până la ce sumă ar fi dispuşi oamenii să meargă?