Pretul crizei

Un apartament de 4 camere, la mine în bloc, costa 180.000 – 200.000 de euro acum vreo doi ani, când era un maxim al preţurilor în domeniul imobiliar. Zilele trecute acelaşi apartament s-a vândut cu 110.000 de euro.

Vă daţi seama la câţi bani dați băncii s-ar duce acea diferenţă de preţ în momentul în care ați face un credit pentru a cumpăra apartamentul?

9 March 2010 | 3 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Am fost la o intalnire Gadgeteer.ro

Am fost astăzi la sediul Vodafone pentru o scurtă întâlnire a “colectivului” Gadgeteer.ro. Din păcate am ajuns cu întârziere şi am ratat prezentarea Vodafone despre câteva telefoane ce urmează să fie lansate în curând pe piaţa românească (cel mai complex fiind BlackBerry Storm 2, care la fel ca prima generaţie are tastatura virtuală, pe touchscreen – dar eu unul nu prea sunt interesat de blackberry-uri). Nu am ratat însă ocazia de a cunoaşte sau măcar de a vedea pe viu cum arată unii oameni din spatele unor bloguri pe care le citesc destul de des.

Pentru Vodafone am trei întrebări care astăzi au rămas fără răspuns:

  1. De ce smartphone-urile vândute de ei (HTC Magic, de exemplu – review-ul meu aici -) nu au predictor în română?
  2. Când va lansa şi Vodafone noul firmware pentru Magic, prin care HTC a adăugat Sense UI şi pe acest telefon, un update foarte important?
  3. De ce preţul telefoanelor vândute “fără abonament” este mai mare la Vodafone decât în alte magazine?

Referitor la primele două întrebări, am arătat recent că, deşi HTC a scos un firmware nou şi foarte util pentru modelul Magic, cei care au telefonul cumpărat de la Vodafone nu-l pot aplica. Trebuie să aştepte (în teorie) ca Vodafone să ia acel firmware, să-i readauge partea de blocare în reţeaua proprie şi să-l dea utilizatorilor, dar pentru piaţa românească lucrurile nu se mişcă foarte rapid. Toate aceste dezavantaje ar putea merita (pentru mine, cel puţin) dacă Vodafone ar instala pe telefoane şi un predictor T9 în limba română. În condiţiile în care scriu tot mai multe mailuri, comentarii şi chiar posturi de pe mobil, o astfel de facilitate ar fi foarte utilă. Mă uit cu ciudă la alt telefon pe care îl am, un Nokia 6233 vechi de câțiva ani, care are un predictor excelent și nu-mi vine să cred că n-a putut fi băgat și pe un telefon mult mai nou.

Ultima întrebare o pun în condiţiile în care Vodafone este printre cei mai mari vânzători de mobile din România, cu mii sau poate chiar zeci de mii de telefoane vândute lunar, şi deci au şi cel mai mare discount de la furnizori. Cu toate acestea, un telefon luat “la liber” de la ei este mai scump decât în alte magazine. Dacă ar avea predictorul T9, poate ar merita diferenţa, dar aşa…

5 March 2010 | 6 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Noi idei de sporuri pentru bugetari

N-aş vrea ca bugetarii să rămână fără salariile mari pe care le au. Le merită pe deplin pentru munca grea, desfăşurată cu dedicaţie şi stoicism în folosul nostru, al cetăţenilor, dar statul vrea să le tăie din sporurile prin care le creştea suma de bani luată în mână. Auzi şi tu, că ce-i aia spor de refacere după concediul de odihnă, spor de ecran sau spor de limbi străine? Aşa că dacă guvernul va tăia aceste beneficii binemeritate, iată că m-am gândit eu la unele noi:

  • sporul de plecat mai devreme acasă – nimeni nu trage chiulul, ci evident că e vreo urgenţă şi probabil nu strică nişte bani în plus.
  • sporul de grevă – pentru că, nu-i aşa?, trebuie tupeu ca să faci o grevă, iar asta se răsplăteşte.
  • sporul de plimbat hârtii – te poţi tăia în ele, îţi este pusă în pericol sănătatea.
  • sporul de bârfă – şeful cum poate afla cine îl sapă, dacă nu încurajând bârfa între angajaţi?
  • sporul de program cu publicul de la 12 la 14 – pentru că alţii la acea ora au pauză de masă, dar nu, tu trebuie să lucrezi cu bulangii de cetăţeni şi cererile lor neimportante.
  • sporul de rechizite – nu fura agrafele de la birou, ia banii ăştia şi cumpără-ţi unele. În orice casa e nevoie de agrafe sau “chiloţi” de plastic.
  • sporul de ghișeu cu geam de 10 cm la 1 m înălțime – mai bine ghişeu mic şi salariu mare, decât invers.
  • sporul de neutilizare a calculatorului – dacă alţii au spor de calculator tu ce, eşti mai fraier? să-ţi dea şi ţie spor de ne-calculator.
  • sporul de mă doare-n cur, șeful răspunde – şeful măcar ia şpagă ca să decidă în favoarea cuiva, angajatul de sub el să nu ia nimic?
  • sporul de pilă care te-a adus în instituție – ca să ai de unde da un parandărăt sau măcar o sticlă de vin din când în când. Read the rest of this entry »

28 February 2010 | 2 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Romani, trebuie sa salvam Pelesul!

IMG_0295

Deputatul PSD de Bucureşti Aura Vasile spune că o va invită pe Mihaela Rădulescu să organizeze împreună un teledon pentru răscumpărarea Castelului Peleş.

“Dacă Guvernul Boc nu poate să răscumpere un bun al poporului român, atunci o să chemăm românii pentru salvarea Castelului Peleş. O vom ruga pe Mihaela Rădulescu să ne ajute, pentru că are mai multă experienţă în realizarea unui astfel de teledon”, declară Aura Vasile.

O rly?!? De ce aş da bani pentru răscumpărarea castelului Peleş? Hai să vedem istoria acestui dosar:

1. Statul român retrocedează (adică dă pe degeaba) castelul Peleş familiei regale conduse de regele Mihai.
2. Statul român închiriază castelul de la familia regală, deci le dă bani pentru a-l folosi după ce l-a înapoiat pe degeaba.
3. Contractul de închiriere expiră în martie, iar după 2010 familia regală ar dori să vândă de tot castelul.
4. Statul n-are bani să cumpere Peleşul, aşa că apare eroina Mihaela Rădulescu, organizează un teledon în care eu, tu, noi toţi am dona bani ca statul să cumpere acest castel, ca să nu ajungă în “colţii rechinilor imobiliari”, după cum a zis Aura Vasile.

Eu nu vreau să dau nici un ban pentru Peleş şi nici n-ar trebui să dea cineva. Dacă familia regală a vrut înapoi castelul, să şi-l ţină. Şi nu înţeleg nici tâmpenia asta cu închirierea castelului de către statul român. Nu nene, trebuia să le retrocedeze castelul şi să-i lase cu el. Să văd cum ar fi plătit regele Mihai impozitul pe ditamai proprietatea, că dădea faliment rapid. Ce impozit, cred că numai tăiatul ierbii şi ştersul prafului îl băgau în faliment după o lună.

La fel ar trebui procedat şi acum. “Nu, nu-l mai închiriem”. “Nu, nu vrem nici să-l cumpărăm, vinde-l cui vrei”. Pentru că oricine l-am cumpăra, fie el delfin imobiliar sau Roman Abramovici, nu poate face altceva decât să-l deschidă publicului ca muzeu şi să scoată bani din vizitatorii ce-i trec pragul. Statul român este un gestionar prost. Turismul nostru este la pământ, asta e uşor de observat, iar guvernul nu are manageri buni care să-l revigoreze. Pun pariu că dacă vin nişte străini cu experienţă, iau Peleşul, îl întreţin, îi asfaltează drumul până acolo, construiesc nişte terase şi restaurante la umbra castelului, ca să fie o experienţă inedită, şi în câţiva ani sunt pe profit cu el.

Sunt sigur însă că statul va cumpăra castelul Peleş, ca să nu piardă voturile romanilor, dar mai dezamăgitor de atât este ideea că Mihaela Rădulescu poate rezolva orice cu un teledon. E o eroină a neamului, propun să se dea jos statuia Aviatorilor şi să amplaseze una a Mihaelei acolo, înfăţişată ca o zeiţă grecească, eventual cu un telefon într-o mână şi o tăbliţă cu mesajul “n-ai nimic mai bun de făcut decât să fumezi?” în mâna cealaltă.

Iar la alte probleme nu s-a gândit nimeni. Teledoanele româneşti au strâns câteva sute de mii de euro, dar pentru castel sunt necesare multe milioane. Apoi, presupunând că ar fi strânse, cine ar deţine castelul? Cred că majoritatea ar prefera să-i dea foc decât să-l deţină statul cu banii strânşi de la oameni.

Știrea e de pe Mediafax.

21 February 2010 | 1 comentariu »


Inapoi sus

Etichete: 

Vodafone insista sa ma piarda de abonat

Vodafone oferă la cartelă, pentru 5 euro/lună, 700 de minute în reţea, 700 SMS-uri şi 70 de minute naţionale. Eu plătesc 5 sau 6 euro (nu mai ţin minte exact) pe abonamentul lunar în care am vreo 250 de minute în reţea, 250 sms-uri şi 50 minute naţionale.

Întrebare de baraj: de ce să mai păstrez abonamentul, dacă pentru aceiaşi bani primesc mai multe?

Mă gândesc că, mai ales având în vedere criza asta despre care se tot vorbeşte, tot mai multe firme vor să te păstreze de abonat. Când ai abonaţi ştii la ce venit lunar te poţi aştepta, ştii când îi facturezi şi poţi studia felul în care utilizează serviciile pentru a le oferi pachete suplimentare. Nu şi Vodafone. Ei bagă în mod constant oferte mai bune la cartele prepaid decât la abonamente, de parcă ar vrea să ne convingă să renunţăm la serviciile plătite lunar pentru cele plătite atunci când ai nevoie. O idee proastă, după părerea mea.

Măcar până acum, dacă erai abonat, îi durea undeva de tine. Toate ofertele bune, tot mai multe minute, megabytes, telefoane erau oferite noilor abonaţi. Acum sunt oferite ălora cu cartelă. Cuplați asta cu faptul că abonaților li se sistează serviciul la cel mai mic semn de neplată a facturii și obții numai abonați fericiți.

Și cum spanac să faci reclamă pe site-ul vodafone.ro la cartușe de cerneală HP? Ești ditamai compania, una din cele mai mari din România, și pe site-ul propriu faci reclamă și la niște cartușe?

4 February 2010 | 15 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

O melodie Beatles – 500k USD ca sa o pui la televizor?

O ştire de pe PerezHilton.com vorbeşte despre cum a mai cheltuit Conan O’Brien banii NBC-ului, înainte de a i se anula talk-show-ul. Pe scurt, l-a invitat pe Tom Hanks în emisiunea sa, iar faptul că acesta a intrat în platou pe sunetul melodiei Lovely Rita a celor de la Beatles a costat jumătate de milion de dolari. Atât costă drepturile de difuzare la televizor pentru un cântec Beatles şi trebuie plătite de fiecare dată când se utilizează o melodie de-a lor.

Mi se pare o sumă mult prea mare pentru situaţia curentă. Orice ar avea Conan O’Brian de împărţit cu NBC-ul după ce l-au concediat pentru a-l aduce pe Jay Leno de la acea oră, mă miră că a avut dreptul de a cheltui atâţia bani din fondurile televiziunii. Nici prin contract nu cred că i-ar da cineva mâna liberă la acest capitol, orice televiziune ar prefera să aibă control sau măcar drept de veto asupra cheltuielilor de acest tip, mai ales dacă sunt astfel de sume exorbitante în discuție. Dar în lipsa altor date, îl cred pe Perez Hilton şi rămân uimit.

25 January 2010 | 3 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Nesimtirea jurnalistilor

Ziariştii scandalizaţi de impozitarea suplimentară a veniturilor obţinute prin drepturi de autor mi se par culmea nesimţirii. Le zice bine Pah:

Jurnaliștii își iau salariile pe drepturi de autor. Ăia cu salarii mici. Ăia cu salarii mari își iau salariile pe IMM. Cei dintâi nu contribuie la asigurările sociale sau de sănătate, sau nu contribuie în raport cu veniturile lor. Cea de a doua categorie nu contribuie absolut deloc, mai ales că IMM-urile lor, care, de obicei, nu dețin nici măcar un angajat, nu au profit. Când vine vorba de a trage la socoteală demnitarii statului român, și jurnaliștii prost plătiți și cei plătiți nesimţit zbiară din toți bojocii: “Dar noi, contribuabilii, care vă ținem în spate…” etc.

Şi mă doare undeva că tot prin drepturi de autor sunt plătiţi şi cântăreţii. Ce, dacă dau din gură înseamnă că nu trebuie să plătească taxe la fel ca ceilalţi muncitori ai ţării? Doar pentru că o lălăie în playbackuri pe la televizor şi diverse petreceri private nu înseamnă că sunt mai şmecheri decât un inginer, un doctor sau un economist (ok, poate decât economiştii da, dar hai să zicem decât un avocat atunci) şi nu trebuia să dea statului o parte din venituri. Ori dăm toţi la fel, ori nu dăm deloc, aşa văd eu lucrurile. Să lăsăm vrăjeala ieftină cu distrugerea culturii românești prin impozitarea celor ce o crează.

Nu sunt de acord nici ca cei ce câştigă mulţi bani să fie impozitaţi suplimentar. Oricum ei plătesc deja sume considerabile la stat. Cred că principiul Pareto se aplică în privinţa impozitelor, adică 80% din suma totală luată de stat vine de la doar 20% dintre contribuabili. O femeie de servici care câştigă 1000 de lei plăteşte la stat 378 lei impozit. Un director care câştigă 10.000 de lei lunar plăteşte deja 3780 de lei la stat, cât 10 femei de servici, iar pentru asta n-ar trebui să-i crească şi mai mult taxele, doar pentru că are de unde da, ci chiar să i se micşoreze un pic. Un singur om contribuie cât alţi zece, e destul. Similar şi pentru firme, se impozitează cu 16% şi o firmă care abia se ţine de pe o zi pe alta, dar şi o corporaţie cu mii de angajaţi, deşi ultima poate ajunge să dea la stat milioane de euro prin acel impozit. N-ar trebui mărit, ci chiar să varieze invers proporţional cu profitul absolut.

Desigur, statul ar pierde bani, nu au nici un motiv să introducă astfel de facilităţi pentru cei ce au salarii mari sau profit substanţial pe firmă. Dar atunci să meargă pe teren și să pună următoarele întrebări:

  1. De ce ai firma înregistrată în Cipru?
  2. De unde ai Mercedes, doua case şi un teren, dacă ai declarat venituri de doar 3000 de lei lunar?
  3. Îţi plăteşti angajaţii cu tot salariul declarat în cartea de muncă sau la negru şi pe PFA-uri? (deşi manevra cu PFA-ul este vina statului, pentru că o permite)
  4. De ce ai un grup de firme între care plimbi facturi pentru a disimula profitul şi TVA-ul?
  5. Cânți manele și îți îndeasă nașul mare euroii in haină? Ciudat, nu i-ai declarat in formularul 220.

Şi tot aşa. Dă-le o înlesnire celor cinstiţi şi investighează-i pe cei care fac manevre, ca să te asiguri că îţi plătesc impozite pe toţi banii pe care îi câştiga în realitate.

Update: De fapt mi-am dat seama că acum cei ce câştigă mai mulţi bani sunt impozitaţi mai puternic decât cei cu salarii mai mici. Când am scris despre impozite [Știi câte impozite plătești?], acum vreo lună, am observat că pentru salarii mici există o deducere personală. Astfel, persoana cu un salariu de 1.000 de lei plăteşte la stat 378 de lei. Persoana cu 10.000 de lei salariu în mâna plăteşte la stat 4.257 lei, nu 3.780 lei cum v-aţi fi aşteptat.

18 January 2010 | 5 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Cum arata un ATM skimmer

Am mai scris pe aici de metode de modificare a ATM-urilor bancare pentru a fura banii ghinioniştilor ce nu sunt atenţi. Uneori se subţiază fanta bancomantului astfel încât cardul unui client să rămână blocat înăuntru, de unde hoţii îl recuperează ulterior, dar cea mai frecvent utilizată metodă este cea a clonării cardului.

Copierea se face prin adăugarea unui cititor de bandă magnetică peste fanta reală a bancomatului, astfel încât cardul tău trece întâi prin acel cititor. O cameră miniaturizată se utilizează pentru a-ţi filma mâna atunci când tastezi PIN-ul şi gata treaba, cu banda magnetică duplicată şi PIN-ul ştiut se poate face instant un alt card clonă cu al tău, cu care să-ţi fie scoşi toţi banii.

E important de ştiut cum arată un bancomat modificat. Poate mulţi îşi închipuie că apare o ditamai camera suplimentară în bancomat şi că peste acesta se adaugă încă un aparat masiv. După cum vedeţi în imaginile de mai jos, modificarea e neobservabilă.

skimmer1
Fanta suplimentară, care conţine cititorul de card, se aplica perfect peste cea reală şi nu iese în evidenţă. Înăuntru are un cititor de bandă magnetică, un card de memorie pentru a reţine datele şi o cameră video. Unele pot avea şi transmiţător, pentru a trimite prin 3G datele citite.

skimmer2
Camera video este micuţa gaură din partea stângă a imaginii, unde se află o cameră “pinhole”. Am lucrat cu astfel de camere şi au o rezoluţie foarte bună.

Cum te poţi proteja?
În primul rând poţi acoperi cu mâna cealaltă sau cu portofelul tastatura, atunci când îţi introduci PIN-ul, deşi la cât de mari sunt butoanele unui bancomat se cam înţelege din mişcarea mâinii ce ai tastat. O a doua metodă de protecție ar fi să verifici fanta de card, să tragi un pic de ea, să te uiţi dacă pare modificată sau slăbită sau diferită faţă de ultima oară când ai utilizat acel bancomat. Uneori se lipeşte o mască întreagă de bancomat peste cea existentă, alteori camera video este separată şi integrată undeva deasupra ecranului.

Imaginile sunt de pe Krebs on Security (via BoingBoing), unde sunt şi alte fotografii cu astfel de dispozitive.

17 January 2010 | 2 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Stii cate impozite platesti?

În general oamenii ştiu că salariul brut e cel din acte, dar din acesta se plătesc şi la stat nişte taxe şi impozite şi ce îţi rămâne ţie în mână este salariul net. Adevărat. Puţini ştiu însă că pe lângă aceşti bani daţi la stat din salariul brut al angajatului, o firmă plăteşte şi alte taxe pentru fiecare salariat al său şi e vorba de sume destul de mari.

Cui îi pasă, din moment ce le plăteşte firmă? “Să dea patronul, dă-l în mă-sa că are de unde!” Păi nouă ne pasă, ca angajaţi. Pentru că firma dă niște bani la stat în loc să ni dea nouă. Să luăm un caz concret:

Primeşti în mână (”salariu net”) 3.000 de lei. Ăsta e salariul tău. Salariul “brut”, cel din contractul de muncă, este atunci de 4.276 lei, cu 37,8% mai mare. Diferenţa de 1.276 lei se numeşte contribuţia angajatului (CAS 10.5%, sănătate 5.5%, șomaj 0.5% și impozit pe venit 16%, dar calculate din brut). Pe lângă aceşti bani reținuți din salariul brut, firma mai dă în plus nişte bani, tot la stat, ca taxă pentru că te are de salariat. Contribuţia firmei este de 39,7% din net (28,9% din brut) şi se referă în principal tot la ACELEAȘI lucruri (CAS 20.8%, sănătate 5.2% si altele de 2.25%, din brut). Prin urmare, de pe urma muncii voastre 1.338 lei se duc la pensii și 457 lei la sănătate.

Cum funcţionează deci sistemul?

Read the rest of this entry »

22 December 2009 | 15 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Angajatii Raiffeisen sunt revoltati

Am citit un post pe blogul lui Dan Popa, intitulat “Se pune de o noua grevă la Raiffeisen?“. Angajaţii acestei bănci spun război conducerii şi şefilor inumani care le cer să muncească tot mai mult, dar nu le oferă nimic în schimb. Salariile nu s-au indexat în martie şi nici în septembrie, petrecere de Crăciun nu se mai face, pauzele de masă sunt tot mai mici şi cerinţele tot mai mari. Banca are profit, sponsorizează tot felul de evenimente, dar angajaţilor nu le dă nimeni nimic în plus.

Aici sunt două aspecte. Într-un fel îmi pare rău de ei, pentru că nu e normal să lucrezi toată ziua sub presiune şi sub ameninţarea că dacă nu vinzi mai mult, dacă nu stai peste program şi dacă nu renunţi la beneficiile tale vei fi dat afară.

Dar privind din altă perspectivă lucrurile, bo-fucking-hoo, cum se zice. Să te plângi în zilele de azi că nu ai petrecere de Crăciun e o tâmpenie. Să te plângi că nu ţi s-a mărit salariul nici în martie, nici în septembrie, în condiţiile în care mulţi alţi oameni lucrează pe mai puţini bani şi beneficii decât aveau înainte, e o tâmpenie. Câţi dintre ceilalți conaționali au primit măriri de salariu? Cred că e ultimul lucru la care se aşteaptă cineva. Iar angajaţii din bănci uită că ani la rândul au trăit pe salarii mari primite fără să le merite, că au stat la un birou şi lumea a venit la ei să le ceară credite şi carduri şi conturi și ei doar au printat contractele și au completat formularele, nu au făcut vânzare în sensul adevărat. Sectorul bancar a declanşat criza şi culmea, tot ei vor mai mulţi bani.

Să faci scandal pe email şi pe bloguri e o soluţie lață. Dacă ai scris clar în contract că ai anumite bonusuri (al 13-lea salariu, pauză de o oră, bonuri de masă, etc) şi firma nu ţi le mai dă, baţi cu pumnul în masă şi ameninţi cu tribunalul. S-a uitat cineva pe codul muncii şi soluţionarea problemelor cu angajatorul? Eu m-am uitat, când la mine la firmă s-au făcut manevre urâte cu zile fictive de concediu fără plată şi salarii micşorate. Să dai în judecată angajatorul e gratis, nu-ţi trebuie avocat şi firma trebuie să vină să-şi demonstreze nevinovăţia pentru a-ţi fi respinsă plângerea. Dacă ai sânge în “bile” și ceva concret pe hârtie, faci asta, faci scandal la şefi, îţi ceri drepturile. Dacă nu ai ceva clar în contract şi firma poate face ce vrea cu tine, atunci ghinion! taci şi înghiţi. Sau îţi dai demisia şi pleci în altă parte, dacă te ţine. Să te dai revoltat pe Twitter, când la muncă eşti mieluşel şi înghiţi orice, e spam.

Iar în particular pentru cei de la Raiffeisen nu am nici o milă (ca şi în cazul Metrorex) şi spun asta deşi sunt clientul lor şi chiar vreau să mă duc să-mi deschid încă un cont. Acum câteva luni am deschis un cont de PFA. La o sucursală Raiffeisen unui coleg i s-au spus anumite costuri şi condiţii, mie la altă sucursală mi s-au spus complet altele. Eu am plătit 30 de lei deschiderea contului, el 60 de lei. Ca să le închidem la telefon ni s-a spus că la orice sucursală se poate, iar la sucursală ni s-a spus că numai la aceea la care le-am deschis se poate face și închiderea. Şi totuşi angajaţii Raiffeisen spun

Ar trebui că mult trâmbiţata organizaţie să nu uite că un OM de Banca nu se formează de la o zi la alta şi că ameninţările cu disponibilizarea noastră , poate transforma o bancă de prestigiu , într-o tarabă de duzină , în care toată lumea vinde orice , oricui , de-a valma

Deja e o tarabă de duzină, prieteni. Stai să vezi cand vor începe să închidă din sucursale, că au atât de multe încât nu mai țin mult.

13 December 2009 | 4 comentarii »


Inapoi sus

Etichete: 

Pagina 1 din 1412345Urmatoarea »...Ultima »