nwradu blog

established 2006

Cel mai probabil iau şi ei acum de la canalul oficial Apple din România sau ceva asemănător, pentru că altfel nu-mi explic cum au scăzut de la 7200 de lei la 4300 de lei în doar câteva zile. Culmea e că acum sunt mai ieftini cu 600 de lei decât alte magazine online mari. Să vedem dacă scade şi mai mult prețul iPhone 4.

21.08.2010	eMAG	EvoMAG	PC Fun	Marketonline
iPhone 4 16 GB	4.989 lei	4.349 lei	5.219 lei	4.989 lei

Zilele trecute a fost o ştire despre cum câteva cadre medicale ale unui spital s-au trezit că au primit la salariu mult sub cei 600 de lei pe care Emil Boc îi promitea ca fiind limita sub care nu se va ajunge. Chiar dacă micşorarea cu 25% a salariului ar însemna să primească mai puţin de 600 de lei, premierul promisese că asta nu se va întâmpla.

Lăsându-i la o parte pe cei care au primit mai puţin, fiind nişte cazuri speciale sau erori de calcul, îmi pun întrebarea dacă are rost să te duci la muncă pentru 600 de lei. Mai bine stai acasă şi iei ajutorul de şomaj.

Calculul e simplu: ajutorul de şomaj este 75% din salariul minim brut, adică 75% din aceşti 600 de lei, deci fix 450 de lei pe lună, în mână. La aceşti 450 de lei se mai adăugă diverse procente, în funcţie de vechime, de salariul din ultimele 12 luni, de câţi ani ai plătit dările către stat, etc. Ca să nu mai facem calculele în detaliu, o persoană care are vechime mai mare de 10 ani în munca primeşte acei 450 de lei la care se mai adăugă aproximativ 70 de lei pe lună pentru că a dat la stat impozitele în toţi acei ani. Stând acasă, în şomaj, primeşte deci 520 de lei pe o perioadă de 12 luni.

Dacă s-ar duce la muncă, ar câştiga 600 de lei. Merită să munceşti 8 ore pentru doar 80 de lei în plus pe lună? Probabil că nu. Mersul la muncă presupune câteva costuri, printre care să zicem măcar un abonament de metrou de 25 de lei/lună (dacă iei şi RATB-ul deja ne oprim aici), ba chiar şi ceva bani de mâncare. Eu dau pe zi cam 20 de lei pe mâncare în pauza de masă, dar dacă aş avea salariu mic probabil aş recurge la nişte sandvişuri care tot vin vreo 3 lei pe zi, deci 60 de lei pe lună. Mai sunt şi alte costuri? Posibil să mai fie unele neperiodice, precum necesitatea unei noi perechi de pantofi, a unei haine mai groase, o geantă mai bună, etc.

Pe total însă iese ca mai bine stai acasă pe 520 de lei decât să te duci la muncă pentru 600 de lei. Nu doar că ai cheltuieli mai mari mergând la muncă decât stând acasă, dar îţi şi petreci ziua muncind pe un salariu de nimic. Sunt 8 ore din viaţa ta pe care nu ţi le dă nimeni înapoi. Cum faci să stai acasă? Trebuie să te dea şeful afară pe motiv de reducere de personal, că dacă te concediază pentru incompetenţă nu-ţi mai dă nici statul nimic. Iar după un an de stat acasă trebuie să te întorci la muncă, doar atât fiind valabil ajutorul de şomaj.

Totuşi, e un an în care câştigi mai mulţi bani. Sau cheltui mai puţin, cum vreţi să o ziceţi. Cine pierde de aici? Statul, desigur. Ei trebuie să jongleze în aşa mod cu valorile salariului brut şi cu ajutorul de şomaj încât acest calcul să nu dea bine. Să nu poţi zice în nici o situaţie că iei aceiaşi bani din şomaj ca și din muncă, ci acel ajutor doar să-ţi permită să supravieţuieşti.

Desigur, problema mai mare rămâne: cum naiba să-i dai unui medic rezident 234 de lei în mână? Cum să te aștepți ca un medic sau o asistentă să muncească pe 600 de lei?

O ştire de acum câteva zile spune, printre altele [Ştirile ProTV]:

Oficialii de la Enel transmit într-un comunicat că nu sunt răspunzători pentru întreruperile de curent din Mamaia. Potrivit lor, 30% din reţeaua electrică din zona nu a fost încă modernizată.

Clar, da? Ei nu sunt răspunzători. Doar emit facturi şi încasează lunar bani pe curentul electric livrat. Oficialii de la Enel n-au precizat şi cine e răspunzător pentru modernizarea reţelei, aşa că eu voi presupune că sunt tot ei. De altfel, pe site-ul oficial stă scris că Enel “este un jucător integrat care produce, distribuie şi vinde electricitate şi gaz.”

Nu că mi-ar păsa prea mult de sutele de hotelurile din Mamaia, care s-au pus cu mâna lor şi a primarilor în aglomeraţia urbană de acolo şi e normal să nu-i mai suporte reţelele de utilităţi, dar aşa, ca atitudine… mulţumim Enel!

Cristi Manafu întreabă dacă lumea ar fi dispusă să plătească pentru Facebook şi Twitter. Puteţi răspunde aici. Eu zic un “poate” la primul şi un “nu” la al doilea, deoarece nu prea mă simt în largul meu pe Twitter.

Eu vă întreb altceva: cât aţi fi dispuşi să plătiţi pentru accesul la Internet? La RDS dau 35 de lei pe lună, dacă ţin minte corect. O sumă mică pentru orele fără număr, informaţiile, contactele şi distracţia pe care mi le oferă Internetul. Dacă mâine s-ar majora prețul? Dacă toţi providerii de net ar scumpi mult accesul la net? Dacă l-ar face 200 de lei sau 500 de lei? Aţi renunţa? Cred că nu. Oare până la ce sumă ar fi dispuşi oamenii să meargă?

Să nu-mi spuneţi că nu ştiţi ce e inelul Luxor! E o minune a ştiinţei, un mister al antichităţii, o bijuterie de o formă specială care emite unde de formă benefice corpului uman. Dacă îl purtaţi pe deget, vă aduce mii de euro, dragoste, întâlniri, sex cu bunăciuni, sănătate, protecţie de cele rele şi o carieră de succes. Din acest motiv faraonii egipteni, cei la care a fost găsit acest inel, erau milionari în euro şi trăiau până la sută de ani. Măcar la capitolul carieră străluceau, că doar erau faraoni.

Aş lăsa la o parte imensa cantitate de băşcălie ce se poate face despre acest produs. E suficient să citiţi site-ul oficial şi să vă distraţi singuri de exprimarea de acolo. Altceva e de reţinut. Cătălina Mustaţă face reclamă acestui inel şi nu de acum, ci minim din 2003, căci am găsit articole de această vechime pe net. E vedetă, are bani, o cunoaşte lumea, dar ignoră complet faptul că are şi o responsabilitate faţă de publicul care o consideră astfel. Nu te poţi aştepta să fii respectată când susţii o astfel de păcăleală evidentă. E ca şi cum ai da în cap la oameni pentru a le fura portofelul. Nu poţi să rămâi vedetă în continuare. Măcar David Carradine vindea un dildo verde pentru exerciții, iar negrul ăla din Echipa de Șoc făcea teleshopping la grătare electrice.

O a doua observaţie ar fi că foarte multe femei sunt proaste. Pe o grămadă de forumuri şi site-uri găsesc posturi scrise de femei care au luat acest inel şi acum declară că au luat ţeapă, nu li s-a întâmplat nimic bun de când îl poartă. N-au câştigat mii de euro, nu au devenit CEO. De ce nu m-au întrebat pe mine înainte să-l cumpere? Le puteam garanta că nu va fi nici o schimbare în viaţa lor. Nu pot spune decât asta despre nişte persoane care cumpără tâmpenia asta de inel mistic, declară că au luat ţeapă, dar încă nu l-au aruncat la gunoi: sunt proaste!

Toti vor câștiguri la loto, să primească bani, să dea norocul pentru ei. Nimeni nu cumpără inelul doar ca să-i meargă normal în continuare.

Evomag vinde noul iPhone la 8599 de lei, cu o husă de piele inclusă. Eu aş fi inclus una siliconică, dacă tot dai aproape 90 de milioane pe un telefon măcar să primeşti şi husa cu care să nu piardă semnalul.

Erau nişte viteji pe Twitter, când scriam despre Samsung Galaxy S, care acuzau că nu e drept să zicem că e mai bun decât un iPhone, în condiţiile în care n-am testat şi noua generaţie Apple. La banii aştia poate să fie şi poleită cu aur şi să o includă pe Bianca Drăguşanu în pachet, tot n-aş da atât. Dar vitejii aceia sunt rugaţi să-şi ia iPhone 4, acum că e disponibil.

Breaking news.

Vrei să-ți deschizi o firmă în București? Mai așteaptă. Cel puțin până după 1 iulie. Comodatul pe sediu trebuie înscris la fisc.

Pe scurt, orice SRL din România trebuie să aibă sediu social. In general sediul social este declarat ca fiind, măcar la începuturile firmei, locuința unuia dintre patroni. Legal acest lucru se face printr-un contract de comodat, adică un contract de folosință gratuită, prin care persoana fizică permite firmei (chiar daca e tot a lui) să își inființeze sediul acolo.

Conform noilor reglementări, contractul de comodat pentru sediul social trebuie înregistrat la ANAF. Sau mai degrabă trebuie ca ei să îți elibereze o adeverință că nu ai mai cedat dreptul de folosință cu altă ocazie. Oricum, toate bune si frumoase până acum și pe undeva de înțeles logica ministerului. Hic sunt leones (adică aici încep românismele):

• măsura se aplică de la 1 iulie, dar ONRC (Registrul Comerțului) cere să o respecți de pe 25 iunie, în condițiile în care o firmă care depune actele pe 25 iunie le poate ridica și se poate considera înregistrată înainte de 30 iunie;
• te duci la ANAF și ceri hârtia dar ANAF nu are norme de aplicare (adică nu știe ce hârtie să-ți elibereze);
• mai mult, dacă ai domiciliul din buletin intr-un sector al capitalei și sediul pe care faci comodatul în altul, chiar și cu norme de aplicare oamenii de la ANAF nu știu cum o să rezolve pentru că sectoarele au baze de date separate și mai mult, nu au acces la bazele de date ale ONRC.

No firmă, no money. Nici pentru mine, nici pentru minister. Asta așa ca să vedeți de ce suntem unde suntem.

Text scris de cineva care vrea să-și deschidă o firmă și pe care îl așteaptă clienții cu banii. Proiectare, producție, vânzare și utilizare in România. Bani din care ar avea și statul de luat o grămadă de impozite.

Să crești TVA-ul e la mintea cocoșului, se gândea orice ministru la asta. Mai greu e să găsești alte metode creative pentru a aduce la bugetul ţării nişte bani “bine meritaţi”:

1. Se poate schimba numele a cel puţin jumătate din străzile oraşului, ca să mai încaseze bani din taxa de actualizare a buletinelor.
2. Limita de viteză în oraş ar putea fi redusă la 20 la oră, ca să fie mai uşor de dat amenzi pentru depăşirea ei.
3. Pentru orice act depus la stat să fie nevoie de timbru fiscal (care să poată fi cumpărat doar de la Poştă, ca şi până acum).
4. Acces plătit la informaţiile publice oferite de stat pe Internet. Vrei să te uiţi cum poţi obţine un nou paşaport sau unde e adresa administraţiei financiare din sectorul tău? Plăteşti!
5. Taxa pentru a trece prin centrul Bucureştiului pare tot mai apropiată, nu?
6. Taxa de ieşire pe DN1 ar mai aduce nişte bani, ce dacă nu e autostradă pe acolo…
7. Legalizarea prostituţiei. Nu trebuie să mai explic nimic.

Am fost ieri la Web-Club deoarece ediţia aceasta, intitulată “New trends & perspectives on e-Commerce”, a fost foarte interesantă pentru mine. S-a vorbit despre magazinele online, comerţul online, tendinţe în piaţă, modalităţi de plată, probleme, obstacole şi soluţii în acest domeniu, invitaţi speciali fiind Marius Ghenea – Fit Distribution (PCfun.ro şi altele), Oana Solca – Romtelecom, Radu Apostolescu – eMag, Dorin Boerescu – 2parale, Daniel Nicolescu – Gecad şi Andrei Radu – Link2eCommerce.

Sala a fost plină, probabil peste aşteptările organizatorilor, dovadă că multă lume este interesată de acest subiect şi vrea să vadă ce au de zis marii jucători din acest domeniu, precum eMag şi PCfun din partea magazinelor sau 2parale de pe partea marketingului afiliat. Eu pentru asta m-am dus şi am aflat foarte multe lucruri interesante.

Mai jos găsiţi idei notate de mine în timpul conferinţei.

• Deja vorbim de o decadă de comerţ online IT&C în România – MG
• Piaţa online a scăzut în 2009, dar numărul de consumatori online a crescut – MG
• În online, preţul face diferenţa – MG
• În primele 5 luni ale anului s-au înregistrat tranzacţii online de 42 de milioane de euro – AR (nu e vorba numai de plăți la magazine online)
• Domeniile .ro date pe viaţă de RNC au dus la apariţia multor magazine care doar ocupă degeaba spaţiul pe Internet – DN (pentru că un magazin online e uşor de pus pe net, dar greu de menţinut şi operat; în schimb, faptul că există aceste magazine “fantomă” aglomerează Google şi creează confuzie în rândul potenţialilor clienţi)
• Plăţile online sunt analizate de Gecad – DN (când, unde şi de ce? sunt anunţaţi clienţii de acest lucru? ce date se stochează, cine le analizează, în ce mod, ce face cu ele, cui le dă mai departe? Daniel Nicolescu a scăpat păsărica asta pe gură şi, când lumea a început să pună întrebări ca cele de mai sus, a schimbat rapid subiectul. Problema mi se pare foarte importantă şi vreau mai multe detalii)
• Plata online are un procent foarte mic din tipurile posibile de plăţi – MG
• 95% plătesc ramburs, doar 5% achită cu cardul online - MG
• Romcard nu poate oferi date şi analize clare pentru a-i ajuta pe comercianţi (Romcard e autoritatea naţională prin care trec toate tranzacţiile cu cardurile, inclusiv retragerile de la bancomate)
• 50-60% din carduri se utilizează şi la plăţi în străinătate (mi se pare prea mult)
• Mă consider un jucător mic pe piaţa de fashion, la 1 milion de euro pe an – DB
• În România doar 2-3% din comerţul cu fashion se face online, faţă de SUA unde este de 40% – MG
• Price.ro, shopmania.ro şi alte agregatoare nu au criterii de rating al magazinelor, ba chiar promovează magazinele fantoma – MG (adică îţi arată doar preţul cel mai mic, de obicei acel magazin e unul obscur care nu are stoc sau nu prezintă încredere, iar astfel potenţialii clienţi online au o experienţă proastă şi abandonează ideea de cumpărături online)
• Procentul de plată cu card Avantaj este mai mare decât cel cu card normal la eMag – RA
• Bannerele nu rentează – AR
• Românii cumpără online, dar prea puţine magazine îşi fac treaba bine – DB
• Brandurile mari nu s-au mutat pe online – DB (era vorba de fashion)
• Site-urile generaliste nu vând
• Vom asista la investiţii de afară – DN
• Nu înţeleg Facebook şi Twitter şi nu ştim cât de eficiente sunt – MG (despre vânzările prin aceste platforme)
• Facebook, Twitter reprezintă o posibilitate de jumpstart pentru un business nou – MG
• Nu trebuie să vinzi prin Twitter, ci să-ţi susţii brandul prin intermediul său – DN
• Utilizatorii Facebook, Twitter sau Hi5 nu sunt în “shopping mode” (şi de asta e greu de vândut prin aceste platforme)
• Lumea se informează online şi cumpără de la Media Galaxy – RA (deşi mulţi, inclusiv eu, cred că este invers, dar afirmaţia se bazează pe sondaje şi cercetări de piaţă)
• Din cei ce au telefon mobil, 70% folosesc şi Internetul, iar 24% cumpără online – RA (cauza principală pentru care doar atât de puţini cumpără online este că nu văd produsul şi nu au încredere în plată cu cardul)
• Soluţii: transport gratuit, extra-garanție de retur. Introducerea lor a crescut cu 20% vânzările eMag – RA
• Şi în Cehia şi Polonia se cumpără cu plata offline, nu doar la noi – MG
• Programele de loialitate sunt esenţiale – OS
• Romtelecom vrea să treacă partea de vânzări pe online, e mult mai eficient – OS
• Target 5% vânzări online – OS (momentan)
• Showroomurile sunt ambasade, nu magazine. În curând showroom eMag în Constanța. Rata de conversie s-a triplat în judeţele în care e showroom, creşte încrederea în brand, oamenii ştiu că au un loc unde să meargă în caz de probleme – RA
• Termenul magazin virtual e contraproductiv – MG (cu accent pe virtual; magazinul există, nu e vreo ţeapă, doar că este de tip magazin online)
• Procentul de plăţi online cu cardul stă la 5% de ani de zile – RA
• Nu e uşor să faci un magazin online, sunt multe probleme care apar – DN (asta vorbind despre de ce nu creşte piaţa online; la început zicea că sunt prea multe magazine şi clienţii se rătăcesc prin ele; în plus, explicaţia asta era la întrebarea “de ce nu creşte piaţa online?”, deşi nu are nici o legătură piaţa cu lansarea unui magazin)
• Online-ul are cam 11-12% din piaţa totală – RA

Ce pregătesc nou companiile invitate?

• Campanie nouă web-only, începe de azi. Dă console Wii la 99 de euro – OS
• Targetare afiliaţi tehnici şi programatori prin 2performant.com, generare automată de bannere – DB
• Campanie în televiziune, colaborare cu KissFM pentru eMag – RA
• Accent pe educarea clientului – RA
• Mai multe posibilităţi de a încasa bani pentru magazinele online  – DN

Cam asta a fost. Singurul lucru de care mă plâng e că ar fi fost necesar un microfon pentru cei ce vor să pună întrebări. Nu auzeam nimic din ce întrebau cei din sală, doar răspunsurile invitaţilor. Mulţumesc Cristi Manafu şi Evensys pentru invitaţie.

Ca să nu-mi trădez obârșia românească m-am dus în Londra şi la shopping şi nu aşa, oriunde, ci pe Oxford Street, cea mai mare arteră de magazine. Stradă e lungă şi îţi trebuie multe ore ca să o baţi de la un capăt la altul, mai ales dacă mai intri şi prin magazine. Dacă eşti femeie şi te uită Dumnezeu cu orele prin magazine, alocă-ţi o zi întreagă sau chiar două pentru această zonă. Dacă eşti bărbat şi însoţeşti o astfel de femeie pe Oxford Street, ai toată simpatia mea. Ia cu tine ceva de băut şi un scăunel pliabil, ca să ai pe ce aştepta în multele ore de vizitare.

Intersectia cu Regent Street