Filmul de mai jos arată întreaga ascensiune a Daciei Duster de 850 CP care a participat la cursa de la Pikes Peak. Majoritatea imaginilor sunt filmate cu camere montate pe maşină, clipul fiind foarte mişto.

Am remarcat următoarele:

• brandul Dacia pus peste tot, deşi putea la fel de bine să fie Renault Duster.
• acceleraţia incredibilă a maşinii. 850 de CP, 950 kg. Combinaţie tare de tot.
• traseul, care în ultima porţiune are ditamai râpa în care poţi cădea
• pilotul, care face o grămadă de acţiune pe secundă toată cursa.

După toate prezentările de la #ie9camp (live bloggingul meu aici) am fost pe munte într-un traseu de off-road. Ne-am urcat în 7 maşini, Toyota sau Mitsubishi, şi am pornit într-o experienţă pe drumurile forestiere din Covasna, până la cota 1776 şi înapoi. N-a fost un off-road de profesionişti, ci mai degrabă o introducere în astfel de “distracţii”, dar pentru noi amatorii a fost super.

Ce pot să spun este că maşina mea s-ar fi destrămat la propriu încă din primul kilometru al drumului forestier. Destrămat la propriu, i-ar fi sărit bară, rotile, i-ar fi căzut farurile şi ar fi rămas acolo, o epavă pentru viitor. Iar după drumul forestier au urmat pietroaiele, noroaiele, apa mare şi alte asemenea lucruri care se găsesc la munte. În Pajero-ul în care am fost eu abia se simţeau, ba chiar a fost confortabil şi doar la gropile mari sau pe porţiunile foarte înclinate trebuia să te ţii de ceva, mai mult ca să nu dai un cap în uşă. Șoferul nostru, maestrul Cornel, despre care Sorin (poze și film) se jură că era cel mai meseriaș dintre toți și îl cred, pentru că a studiat fenomenul, era chiar relaxat de zici că pe astfel de drumuri merge zilnic la muncă și înapoi.

Iată pe unde am fost, în direct de pe Google Maps şi mulţumită softului My Tracks de pe Android. Click pe imagine pentru a merge în Google Maps.

Şi câteva fotografii de pe drum. Cele “din acţiune” au ieşit bine, având în vedere că le-am făcut cu aparatul scos pe geam dintr-o maşină ce mergea pe coclauri.

Duminică, în cele 10 minute cât mi-a luat să traversez Piaţa Victoriei de la bulevardul Aviatorilor pe lângă Guvern şi spre Lascăr Catargiu, au trecut pe lângă mine următoarele:

• un Ferrari roşu, posibil model 599GT
• un SLR negru
• un Lamborghini negru
• un Audi R8
• cele două Porsche de mai jos, că sunt atâtea încât stau una lângă alta la semafor.

Criză, dar nu pentru căţei!

Allan McNish era să omoare vreo 10 cameramani anul acesta la Le Mans, după cum se vede din imaginile de mai jos. Au avut un mare noroc, inclusiv cei doi pe care încă îi mai alerga o roată la câteva secunde după accident.

În 1955 un accident la Le Mans a omorât 83 de spectatori, pe lângă şoferul implicat, fiind momentul în care Mercedes s-a retras din competiţie pentru următorii 30 de ani. Detalii aici.

Prin Bucureşti am văzut această maşină care este inscripţionată doar cu un cod QR. Mi-a plăcut ideea. Am fotografiat-o la repezeală pentru a scana mai târziu codul.

Codul conţine doar un link, atip.ro. Duce pe site-ul unei firme care se ocupă cu “servicii personalizate pentru imagine şi identitate”, adică face cărţi de vizită, pliante, produse de protocol şi altele asemenea. Mişto ideea cu maşina.

Am stat cu orele în spălătorii auto. Stau şi stau şi stau şi mor de plictiseala şi mă uit la cum se scurge apa şi cum se transformă săpunul în spumă pe caroseria mașinii, ca apoi să fie dat jos de pe ea de jetul de apă. Îi ascult pe spălători discutând toate tâmpeniile inutile şi mă îngrozesc când văd cu ce cârpe murdare şterg şi maşina şi geamurile şi bordul. N-am ce face altceva.

Dacă ai o spălătorie auto, mi se pare o extensie logică a ei să oferi şi un mic spaţiu pentru confortul clienţilor. Un loc unde aceştia să stea la umbră, o masă de plastic şi nişte scaune, măcar două ziare. Adu acolo un vendomat de cafea şi un frigider din care să vinzi Cola şi Fanta rece, pentru că toată lumea ar bea ceva când stă o oră în soare aşteptând să se scurgă apa de pe maşină.

Puţine spălătorii auto au aşa ceva. În condiţiile în care toate dau cu apă şi cu săpun şi cu o cârpă, un astfel de serviciu suplimentar poate fi motivul pentru care clienţii preferă acel loc şi nu altul. Iar dacă vinzi şi suc, nu te lăcomi şi nu-l da cu 6 lei sticla de 0,25. Nu din vânzarea de Fanta vrei să te îmbogăţeşti, ci din spălat maşini; sucul e doar o metodă de a atrage clientul acolo şi de a-i oferi confortul necesar pe timpul aşteptării.

Am fost ieri la Romanian Tuning Show, ca primă oprire într-o zi ce a inclus apoi şi Eros Show şi cinematograf-ul IMAX în noaptea muzeelor. La Tuning Show era plin de maşini de top, lucrate cu mare atenţie acolo unde au fost modificate, iar preferata mea este Dodge Challenger-ul roşu pe care-l găsiţi prin imaginile de mai jos.

Un lucru am observat că se întâmplă la astfel de expoziţii atunci când porţi la gât acreditare de presă (de care mi-a făcut rost Nihasa – mersi încă o dată maestre!): toate femeile îţi zâmbesc frumos şi iau o poziţie cât mai sexy, ca să arate bine în fotografii, iar alt avantaj este că nu-ţi mai dă nimeni pliante, oferte şi fluturașe, aşa că a fost perfect totul.

Ştiu că vă interesează întâi fotografiile cu femeile de la Romanian Tuning Show, aşa că să începem cu această galerie. De admirat roșcata și șpagatul în picioare.

Ştiţi la ce număr mă refer. Acea plăcuță de înmatriculare pe care orice posesor de BMW şi-ar dori să o aibă, iar cei cu modele tunate ar da orice pentru ea. Acea plăcuță care, pusă pe un BMW, atrage nu doar invidia tuturor celorlalţi posesori de maşini nemţeşti, ci invidia tuturor celor care o văd şi se gândesc “mamă ce meseriaş este tipul acesta! Nu doar că are un super BMW, ci are şi cel mai şmecher număr posibil pentru el!”. Este primul. Cel dintâi. Vorbesc, desigur, despre B-01-BMW.

Ei bine, ştiţi pe ce maşină este această plăcuță?