Citeam ieri despre succesul avut de câţiva comercianţi ce au vândut seminţe, covrigi sau shaorma printre protestatarii din Piaţa Universităţii (apropo de ninsoare, azi se mai face ceva?). Evident, preţul era pe măsură: 2 lei covrigul, deşi la orice covrigărie dai 1 leu pe el, moale şi cald scos din cuptor, servit cu o mănuşă igienică.

Doar mie mi se pare atât de ironic că la un protest unde oamenii “îşi cer drepturile”, prin acest termen atât de aiurea înţelegând toate scandările prin care cer de muncă, cer taxe mai mici, eliminarea taxei auto, pensii mărite şi tot restul, să se vândă covrigi la supra-pret şi să faci bişniţa de succes din asta?

Cum poţi, în mod raţional, să explici acest fenomen? Cum poţi spune că ai dat 2 lei pe un covrig de la un afacerist care a venit acolo să dea un ton şi să facă o mică evaziune fiscală (ok, sunt covrigi de 2 lei, dar termenii rămân tot aceştia), când tu tocmai protestezi împotriva nedreptăţilor din societate şi a faptului că statul te jefuieşte?

Mi se pare un exemplu pentru de ce protestele nu au nici cap nici coadă. Sunt forme fără fond, scandări care nici pentru cei ce le rostesc nu înseamnă cu adevărat ceva. În adâncul sufletului, fiecare şi-ar dori să dea un tun, să facă bani mulţi uşor. Foarte mulţi sunt doar geloşi că unii au posibilitatea să o facă şi ei nu. Altfel, omul acela cu covrigi la 2 sau 2,5 lei n-ar fi avut curajul sa deschidă gura și să ceară atâția bani pe ei, că i-ar fi trântit protestatarii marfa pe jos și l-ar fi aruncat în șuturi dintre ei.

Fotografia aceasta merită să fie popularizată.

Nimic nu mă distrează mai mult decât discuţiile de genul “oare îşi va da Băsescu demisia din cauza acestor proteste?” şi “Băsescu a ţinut un discurs, dar n-a zis nimic de protestatari”. Păi hai să analizăm un pic cifrele.

Odată trecută ziua de sâmbăta trecută şi încheiată cu o mare bătaie generală la Unirii, chiar şi un mesaj de “fiţi calmi” nu şi-ar mai fi avut rostul. Momentul potrivit pentru mesaje a trecut, acum o săptămână s-a demonstrat că e nevoie de jandarmi mai mulţi şi tunuri cu apă.

Cât despre demisie şi proteste, câţi oameni sunt în Piaţa Universităţii? Cam o mie, nu?

Ştiţi cât înseamnă o mie de bucureşteni? 0,5 miimi din populaţie oraşului. Jumătate dintr-o miime, a 0,0005-a parte, dacă vă plac zerourile. 2000 de oameni? Abia o miime din populaţia capitalei. Mai mulţi oameni intră zilnic pe acest blog chiar dacă nu scriu nimic!

Apoi, din acea jumătate de miime din populaţia bucureşteană, am impresia că vreo sută erau acolo doar ca să pară cool pe Twitter dând mesaje din mijlocul mulţimii. Dacă îi pui să numească trei miniştri sau îi întrebi despre legile alegerilor anticipate sau constituţie nu ştiu, dar jos Băsescu și sus Che Guevara, ce spanac! Iar restul nu manifestau toţi pentru demisia lui Băsescu, ci fiecare cu partea lui. Am văzut de toate, de la “opriţi eutanasierea” la “legalizaţi iarba” la “nu-l mai lasați pe Țiriac să vâneze mistreți” la “gheorghe flutur nu uita, moldova nu e a ta” la “legea torţelor pe stadion” la “jos taxa auto” şi la “vreau de muncă”.

Amuzant ar fi fost să pice vreun sfânt în perioada asta şi să vezi 20.000 de oameni îngrămădindu-se la Patriarhie ca să se roage la moaşte invizibile sau să se îngrămădească după apă sfinţită, în timp ce în Piaţa Universităţii tot o jumătate de miime ar fi rămas.

“Conform unor studii”, o treime se masturbează la birou. Mă gândesc că celelalte două treimi din totalul bărbaţilor au şefi care le-o trag non-stop şi atunci nu mai simt nevoie de auto-satisfacere. Sau poate această treime “incriminată” doar a înţeles greşit termeni de resurse umane precum satisfacţia muncii, bucuria finalizării unor task-uri, necesitatea de a termina rapid proiectele, munca manuală…

Dar staţi! Asta nu e tot. Studiul continuă cu alte date amuzante:

Întrebaţi cât şi-ar dori să dureze o partidă de sex (fără preludiu), cei mai mulţi bărbaţi au răspuns că o oră (21%), 19% au spus că 15 – 19 minute (19%). 3% au răspuns că n-au nevoie de mai mult de cinci minute de plăcere.

Eu mă întreb ce-au declarat ceilalţi 57%. Mai mult de o oră? Între 20 de minute şi o oră? Între 5 şi 15 minute? Adică majoritatea ce-şi doreşte, până la urmă? Vrea să facă sex până când ajunge să fie umflată şi vânătă şi-i iese sânge prin pori (nasoală imagine, nu?)? Eu cred că aici de fapt fiecare a răspuns cu timpul cât rezista el la sex, considerând că “atât pot, înseamnă că e perfect şi pentru ea”.

Dacă doriți să vă binedispuneți, citiți articolul Raluxei despre campania Heineken de a găsi “most dateable blogger”. Nu este ușor să găsești cuvinte diferite pentru a descrie 18 oameni, dar Raluca o face și spune ce crede despre fiecare. | 0 comentarii

Kingston a prezentat recent în România gama de stickuri securizate, pentru transportul datelor confidenţiale sau clasificate. N-am fost la respectivul eveniment, dar am avut parte ulterior de o prezentare particulară, aşa că mă simt mai câştigat.

Ca preambul, vreau să vă spun că eu lucrez într-un domeniu ce are legătură tangenţială cu protecţia şi securizarea informaţiilor clasificate. Poate că nu ştiaţi asta, dar există numeroase legi şi organizaţii ale statului român care nu doar că monitorizează cine şi cum are acces la informaţiile secrete (de serviciu, de stat şi de stat de importanţă deosebită, pentru care mi se pare că-ţi trebuie chiar nivelul NATO Secret şi te verifică SRI-ul şi ce ai în pernă şi cum îţi împătureşti ciorapii), dar mai ales cum sunt acestea manipulate, transportate, copiate, printate şi alte operaţiuni ale tehnicii moderne de lucru.

În plus, secretele nu mai sunt doar cele ale armatei. Orice companie are secrete, orice companie vrea să-şi protejeze informaţii cruciale pentru afacerile lor, de la strategia pe următorul an şi până la calculul preţurilor unor echipamente pe care le vinde.

văzută pe thechive.com

Iată o ştire care m-a suprins: Metro Cash & Carry vinde acum şi online prin serviciul Metro Office Direct. Articolul de pe money.ro spune că preţurile şi promoţiile sunt identice cu cele din magazin, iar livrarea este gratuită. Serviciul este disponibil doar persoanelor juridice care au card Metro.

Spun că m-a surprins pentru că mi se pare că Metro este cel mai anacronic magazin de volum din România. Eu nu înţeleg de ce insistă pe acele legitimaţii de client în loc să deschidă larg porţile tuturor celor care vor să cumpere ceva, chiar şi dacă o fac o singură dată. Banii sunt tot bani, de ce nu-i vor pe ai oricui?

Accept sistemul en-gros. Ştiu că dacă merg la Metro nu pot cumpăra o sticlă de apă, ci trebuie să iau un întreb bax, nu pot să iau o ciocolată, ci trebuie să iau minim 4. Sunt ok cu asta, înțeleg și cui se adresează magazinul (buticarilor). Dar trebuie să am şi card. Iar dacă nu am, trebuie să cer unul temporar şi să umblu între ghişee cu el. De ce? Preferă să aibă doar clienţi persoane juridice? Asta nu poate fi adevărat, având în vedere că în majoritatea timpului la casă aud că se solicită factură pe persoană fizică.

Şi care-i faza cu limita de minim 10 lei cumpărături? Oricum nu găseşti ceva mai ieftin de atât în magazin. Chiar şi la deschiderea Metro în România, prin 1996, tot nu era o mare sumă. De ce mai există?

via money.ro, care nu dă un link la site-ul Metro Office Direct.