nwradu blog

established 2006

Am văzut la televizor o reclamă la un deodorant Garnier care te protejează 72 de ore. Nu transpir trei zile? Vreau un deodorant bun, dar pentru maxim 24 de ore, că în orice situaţie aş fi tot fac măcar un duş pe zi. Ce nevoie am ca deodorantul să reziste trei zile pe pielea mea, dacă îl dau jos la fiecare câteva ore?

Am avut acum ceva vreme un deodorant Vichy roll-on cu protecţie 48 de ore. A fost excelent, dar chiar şi 48 de ore mi se pare prea mult, că doar nu traversez deşertul pe jos şi petrec zile în şir fără apă. L-aș folosi în continuare, că e bun, dar e 20 de lei bucata și nu mă dau banii afară din casă. Așa că am revenit la Nivea Silver Protect. E de 3 ori mai ieftin, ține doar câteva ore, dar cum nu trăiesc în deșert, e suficient și atât. Fiind cu argint, mă simt protejat și de vampiri.

Oraşul Granada mi-l aduc aminte cel mai bine din toată Spania. L-am văzut pe îndelete, pe jos, am mers pe unde am avut chef, am intrat unde am vrut eu. Mi-a plăcut foarte mult şi îl pun în lista de cei cinci ași ai Spaniei care trebuie vizitaţi: Madrid, Barcelona, Valencia, Sevilla şi Granada.

Zona centrală e foarte frumoasă. Spaţii largi, parcuri, clădiri minunate, blocuri frumos decorate. Pe oriunde ai merge e ceva ce-ţi place, iar pentru mine asta înseamnă că e un oraş de top. Ca bonus, în apropiere se afla Alhambra, palatul maur, pe care urma să-l văd a doua zi.

În imaginea de mai sus pare a fi un parc, dar de fapt era o zonă pietonală făcută pe centrul unui bulevard. Maşinile circulau pe laterale, dar totuşi era linişte şi îţi pria o mică odihnă pe o bancă de acolo. Am trecut pe lângă alte parcuri, clădiri bancare şi tot felul de alte instituţii ale statului, toate aranjate şi vopsite încât să placă turistului, şi am ajuns în zona catedralei oraşului.

Aici, într-o capelă, se afla şi mormântul regilor catolici, Fernando de Aragon şi Isabela de Castilia. Prin căsătoria celor doi s-a făcut Spania mare, iar apoi ei au recucerit-o din mâinile maurilor şi tot ei au finanţat voiajul lui Columb către America şi deci au adus Lumea Nouă în stăpânirea spaniolilor. Tribut le este adus în fiecare oraş al ţării, dar aici se află un mausoleu mare, din marmură, înfăţişându-i odihnindu-se cu sabia şi sceptrul pe piept, cu îngeri pe lateral şi cu lei la picioare, aşa cum se pune de obicei la mormântul regilor dintre cei mai măreţi.

M-am simţit nasol acolo, admirând acea capelă şi acele morminte impunătoare. Mi-am dat seama că orice aş face în viaţă, oricât m-aş duce la muncă şi aş întemeia o familie mare şi aş trăi aşa cum ne dorim toţi, o viaţă bună, mie nu-mi va construi nimeni aşa. E mică şansa să mor miliardar sau foarte celebru şi şi mai mică, chiar şi în aceste condiţii, să îmi fie construit un astfel de monument. Mormintele acestor regi sunt vizitate anual de milioane de oameni, iar mult mai mulţi le pronunţă numele şi le află istoria. Într-un fel, încă sunt în viaţă, deşi se fac 500 de ani de când au murit.

În fine… dincolo de această catedrală este centrul oraşului. Am mâncat melci la o terasă pe acolo, am văzut tot felul de magazine specifice, apoi am coborât pe o stradă bătută de multă lume (şi umbrită de soare ca în imaginea de mai sus, o idee genială), trecând pe lângă alte clădiri, monumente, fântâni şi pieţe. Am ajuns la râu, am văzut un alt parc, am intrat într-un El Corte Ingles mare cât toate zilele, am dat, într-o piaţă dintre blocuri, de un spectacol organizat de primărie pentru localnici, unde sute de oameni, în principal moşi şi babe totuşi, dansau între ei pe muzică uşoară, toți îmbrăcaţi ca la carte și cu chef de viață în ochi. Se opreau şi turiştii, dansau şi ei două melodii, apoi plecau mai departe. Piaţa aceea arată diferenţa fundamentală între poporul lor şi al nostru sau măcar între cele două administraţii. Pur şi simplu aici se vedea grija pentru locuitori şi investiţia în a-i face să se simtă bine în propriul oraş şi să socializeze, nu să stea închişi în case şi să-şi aştepte bătrâneţea.

Mergeţi prin Granada şi nu rataţi apoi nici Alhambra, e chiar lângă oraş.

eMag lansează astăzi (chiar la această oră) tableta/telefon Dell Streak în România, iar eu i-am făcut deja un review, având pe mână un aparat primit prin amabilitatea lor. Nu poţi să nu observi ecranul de 5 inci diagonală, semn că Streak e mai mult tabletă decât telefon mobil. Are Android şi specificaţii bune, aşa că mergeţi pe mobbi.ro şi citiţi review-ul complet pentru a vedea ce am avut de zis, ce-are bun şi ce nu.

Comparatie cu Desire

Preţ:2.699 lei la eMag.

Review-ul şi comentariile sunt pe mobbi.ro

În weekend am trecut un pic şi pe la Casa Warsteiner, pe Bd Uverturii, pentru o bere şi o porţie de măsline pane. Tare bune sunt! Am mai scris despre ei aici.

Mi-a plăcut atmosfera. Răcoare afară, bere bună, măsline, terasa aglomerată, dar nu cât să deranjeze, Barcelona vs Sevilla proiectat pe un ecran mare. Bizar a fost la un moment dat când se auzea muzica lui Andrea Bocelli din difuzoare. Parcă nu se potrivea cu restul scenei.

M-am nimerit şi eu sâmbătă pe Kiseleff, unde bulevardul era închis pentru a face loc celor ce doreau să petreacă timpul în aer liber, făcând sport. E mişto să te plimbi pe mijlocul unui bulevard unde altădată e plin de maşini.

Acum erau puse mese de ping-pong, fileuri de badminton, coşuri de baschet şi mese de fotbal. Mi-a plăcut că erau şi accesoriile la liber, aşa că am luat şi eu o minge de baschet şi am aruncat de câteva ori la coş, ca în vremurile bune. Ar fi mişto să mai joc acum un 5 vs 5 ca în liceu şi facultate.

Un pic bizară e reclama la Oprescu. Iar dacă bannere cu reclame la deodorant sau echipament sportiv îşi mai aveau locul, cele cu reclame la laptopuri chiar nu erau potrivite pentru acest eveniment. Din păcate a fost şi ultimul weekend în care bulevardul este închis şi transformat în zona pietonală, poate la anul se mai întoarce obiceiul.

Berea românească se adresează doar meltenilor şi nu ştiam eu asta? Altfel nu-mi explic de ce toate reclamele noastre sunt aşa de urâte. Majoritatea par a fi adresate melteanului din tine, dacă o iei după mesajul pe care îl trimit şi tipul de oameni prezentaţi ca fiind băutori de bere. Numai mitocani, numai tâmpiţi, numai oameni care beau bere de parcă asta ar fi tot ce fac în viaţă, culminând cu reclama absolut oribilă la Servus, în care un om este aruncat de la geamul apartamentului pentru că a pus halba jos fără să bea din ea.

Ştiu, la prima vedere pare amuzantă. Dar totuşi, un om este luat de amicii săi de pahar şi de petrecere şi aruncat de la etajul blocului pentru că n-a gustat din bere. Aşa beau românii berea, asta e mesajul.

Cum e în rest? Păi din ce ţin minte, reclamele străinilor nu sunt aşa. Reclama la Heineken e cu petreceri şmechere la care invitatul aduce un six-pack şi e primit ca un erou. Carlsberg e băută chiar şi de alpinişti în vârful muntelui, Peroni are o reclamă cu femei frumoase, hidro-avioane şi vile de lux în nordul Italiei, Stella insistă pe cât de preţios e fiecare dram de bere. Pentru berea romanescă oamenii sunt aruncaţi pe geam.

Să-mi explice şi mie cineva de ce doamna din imagine avea părul alb în cap, dar coada era neagră. Aşa e modă? Pare mai tânără?

BackWERK e genul de fast-food pe care mi-ar fi plăcut mie să-l am. Se vând sandvişuri şi produse de patiserie, plus cafea şi sucuri, toate bune, proaspete şi ieftine. Din acelaşi motiv mi-a plăcut şi la Toscana.

Backwerk e în zona Piaţa Universităţii, chiar lângă Cinema Pro. Azi am intrat prima oară şi mi-a plăcut. Locul e curat, amenajat în culori calde, au vreo 10 tipuri de sandvişuri sau produse de acest tip (am văzut de exemplu şi hotdog cu mozzarella, mini-pizza, ciabata cu ton, etc), patiserie (croissant, tarte, ba chiar şi ecler cu ciocolată) şi vând şi mai multe feluri de pâine proaspătă, făcută de ei, cafea Lavazza, sucuri Coca-Cola şi Nestea. Îţi iei singur ce vrei, plăteşti, apoi mănânci înăuntru sau pe terasa de afară sau îţi împachetezi şi pleci mai departe.

Preţurile mi s-au părut foarte accesibile. Pe sandvişul din imagine, cu şniţel, salată verde, roşie şi castravete, am dat 5,9 lei şi a fost bun şi proaspăt. Cafeaua Lavazza lungă a fost 3 lei. Eclerul a fost mai scump, probabil fiind făcut de alţii, tot 5,9 lei. Din ce am văzut, mâncare e între 3 şi 9 lei, dulciurile tot pe acolo, cafeaua între 2 şi 3 lei, sucurile de la 3,5 la 5 lei. Dacă s-ar deschide într-o zonă de clădiri de birouri cred că ar fi full non-stop.

Eu aş adăuga ceva în plus: plăcuțe bilingve. Cât am stat eu acolo au intrat câţiva turişti străini, pentru că sunt prezenți în zonă. Aş pune toate denumirile şi în engleză, aş pune semne mari cu “get your sandwich here / pay here / eat it or pack it here” şi ar fi mult mai simplu pentru toată lumea.

Update: s-a dat in prima ora de la postare. Inca nu l-am tranzactionat, dar 90% e ca si incheiata treaba.

Scot la vânzare un HTC Hero alb în stare excelentă. Este telefonul meu, cel despre care am scris aici şi pe care nu l-am mai utilizat de când am luat Desire-ul. E cumpărat în septembrie 2009 de la eMag, deci mai are încă un an de garanţie, până în septembrie 2011. A fost utilizat (de un blogger faimos, aş putea zice, ca să pară mai special) până în aprilie 2010, moment când eu am trecut la Desire.

Pachetul conţine:

• telefonul, cu update oficial la Android 2.1 făcut de mine acum câteva zile.
• card microSD de 2 GB (cu adaptor la SD inclus).
• încărcătorul original şi cablul de date.
• folie protecţie ecran (nou-nouţă).
• handfree-ul original, practic neutilizat.
• certificatul de garanţie.

Telefonul este în stare perfectă. Nu a căzut niciodată pe jos, nu e zgâriat, nu a păţit nimic. Singura urmă de uzură este pe spate, sub sigla HTC, acolo unde se “îndoaie” telefonul, unde din cauza formei s-a tocit un pic punându-l pe masă. Inspectaţi fotografia ataşată şi pur pariu că abia veţi vedea urma.

Hero-ul, pentru cei ce nu ştiu, are ecran 3,2 inci, Android 2.1, interfaţa HTC Sense, Wifi, 3G, GPS, camera foto de 5 megapixeli, iar carcasa are teflon pe spate, ceea ce înseamnă că nu strânge praf, mizeria sau amprente pe ea.

Îl dau la 700 de lei, predare personală în Bucureşti, curierat pentru restul ţării cu banii ramburs prin curier (eu suport costul transportului, cumpărătorul un eventual comision de vreo 1-2% din suma adusă ramburs, că mi se pare că aşa au regulile firmele de curierat). Am pus anunţul şi pe Okazii, dacă se dă acolo mai repede… ghinion.

“Pentru mine, 90% dintr-o relaţie înseamnă sex.”

Având în vedere că arată aşa…

nu putem decât să ne bucurăm! Pentru două secunde, după care ne vom aminti că probabil nu vom ajunge niciodată să avem o relaţie cu Bianca. Nu suntem nici fotbalişti, nici creatori de modă, nici oameni cu foarte mulţi bani. Dar măcar acum avem un ţel la muncă.

Declaraţia cea mai marfă e următoarea:

“Despre condiţia femeii în showbiz, Bianca a declarat: “Femeie frumoasă, egal curvă! Dacă e să fii curvă deşteaptă, dă-i înainte! Decât să fii curvă proastă, mai bine te călugăreşti””

Are mare dreptate!. Dacă tot eşti curvă, măcar să-ţi iasă ceva semnificativ din asta. Sunt o grămadă de vedete care doar trec de la un tip la altul și nu le iese mare lucru din asta.

Sursa: Realitatea.net.