De mâine începe greva pe timp nelimitat la metrou, acesta circulând doar după ora 16. Deşi asta mă forţează să cheltui mai mulţi bani, ducându-mă cu maşina la servici, sper să nu le dea nimic greviştilor, eventual doar un şut în fund, o înjurătură şi un “înapoi la lucru!”. De ce spun asta? Pentru că m-am săturat de grevele celor angajaţi în domenii în care pot paraliza sau incomoda activitatea şi viaţa altora, doar ca metodă de șantaj pentru a obține ce vor ei.

Nici mie nu-mi convine ce salariu am şi măgăriile cu angajaţii pe care le face compania în care lucrez. Dar dacă eu fac grevă, nu-i pasă nimănui. Nu încurc pe nimeni, nu blochez pe nimeni. Eh, de fiecare dată când fac grevă cei de la metrou, de la CFR, profesorii, medicii, poliţiştii, magistraţii, gunoierii şi toţi cei ce oferă un serviciu către publicul larg, li se dă tot ce vor doar ca să nu continuie grevă. Cei de la metrou pot să ceară câte un miliard salariu pentru fiecare angajat şi în final li s-ar da, că altfel nu mai merge metroul și afectează toți bucureștenii. Ştiţi ce? Guvernul ar trebui să-şi găsească o pereche de ouă, să le interzică greva şi eventual să angajeze pe alţii în locul lor, că şomeri avem grămadă în România. Asta în timp ce în metrouri e aceiaşi mizerie, pe tronsonul Militari-Centură circulă garnituri vechi, au stat 4 luni muncind de zor ca să schimbe o scară rulantă, nu am văzut nici o investiţie sau îmbunătăţire în ultimii ani (exceptând metroul cu ferestre ce se pot deschide, dar nu m-aş lăuda cu asta). Iar şeful sindicatului roagă călătorii să fie solidari cu cerinţele lor [link Hotnews]… uite acum!

Având în vedere că sâmbătă sunt alegerile, nu mă îndoiesc că revendicările metrorexienilor vor fi imediat rezolvate, iar ministrul şi negociatorul vor avea grijă să ştie ce partid le-a dat mai mulţi bani. Acum e perioada cea mai bună de greve, propun să facă toată ţara câte una.

Hi-Fi Arena e o expoziţie anuală unde se adună cele mai bune şi mai scumpe sisteme audio, televizoare şi alte echipamente ce ţin de tehnologia hi-fi. De obicei are loc într-un hotel (în alţi ani am fost la Crowne Plaza şi la Phoenicia), fiecare expozant având o cameră golită de mobilier în care îşi montează staţiile, boxele, amplificatoarele şi televizoarele. Intrarea costa de obicei vreo 30 de lei, asta îndepărtând publicul general şi atrăgându-i doar pe cei ce îşi permit să dea între 30.000 şi 100.000 de euro pe o pereche de boxe şi o staţie de calitate şi pe cei foarte pasionaţi de acest domeniu, precum inginerii electronişti cu specializare în comunicaţii digitale şi sisteme multimedia hi-fi, de exemplu eu. Anul acesta s-a ţinut în centru, la Radisson Hotel, şi am intrat şi pe gratis pentru că m-am înscris din timp pe site-ul expoziţiei.

Am destul de multe subiecte şi fotografii de pus pe blog, dar zilele acestea toate momentele libere mi-au fost acaparate de două elemente subversive:

1. Seria de cărţi Night’s Dawn a lui Peter Hamilton, un SF complex, mai mare şi decât Steaua Pandorei. Îmi place cum scrie Hamilton, am citit seria Pandorei, am citit primele 2 cărţi din trilogia Void şi aştept să o publice şi pe ultima, iar între timp am trecut la primele sale cărţi. Tot pe diverse planete, tot cu multe personaje, cu un conflict între oameni şi sufletele celor morţi care găsesc o cale să se întoarcă în lumea noastră, posedând corpurile oamenilor. Şi e mult de citit, de câteva săptămâni tot trag tare, dar abia termin volumul 2 din cele 3. Detalii pe Wikipedia, pentru curioși.
2. Dragon Age Origins, un RPG făcut de Bioware în stilul Knights of the Old Republic şi Jade Empire, dar mai cu monştri, cavaleri şi săbii. Abia l-am început, dar te prinde şi vrei să vezi ce se mai întâmplă în continuare şi unde vei ajunge. Nu m-am mai jucat de mult pe calculator, dar ăsta merită. Şi mai am şi Call of Duty Modern Warfare 2 aşteptându-mă.

Concluziile mele după marea dezbatere:

• Am reţinut doar ce-a zis Băsescu, ceea ce pentru mine înseamnă că s-a impus în dezbatere. Poate am această impresie şi pentru că doar ascultam dezbaterea în timp ce lucram la calculator, iar Băsescu are o voce mai pătrunzătoare şi vorbeşte încet şi limpede.
• Băsescu e tare la dezbateri şi la glume de “masă mare”. A avut răspuns la orice, a întors orice ironie printr-o altă ironie. Nu l-am văzut niciodată în dezavantaj, nici măcar la întrebările referitoare la flotă, femei sau salariile profesorilor. Iar Antonescu n-a atacat nici un aspect important din ce îi impută alţii preşedintelui: trebuia să-l întrebe clar, acum cu ochii ţării pe el, de unde a avut fiică-sa bani de apartamentul acela scump, de unde are el atâţia bani în cont, de ce frati-su face pe nevinovatul în afaceri cu arme, ce a fost cu Hayssam sau cu gafele din politica externă.
• Băsescu a răspuns perfect şi foarte logic la problema “creierelor romaneşti” care se duc să muncească în străinătate. Da, şi pentru acel drept am vrut să intrăm în UE. Dar problema nu sunt câţiva olimpici care pleacă în alte ţări: să-i ţii aici ar fi o prostie, sunt prea buni pentru posibilităţile din şcolile şi companiile româneşti. Problemă adevărată sunt milioanele de români care au plecat în Spania, Italia sau Germania pentru a munci în construcţii sau pentru a fi medici, asistente, cameriste, ospătari şi alte meserii normale. Oameni obişnuiţi care preferă să lucreze pentru dezvoltarea altor ţări decât pentru a noastră. Antonescu despre ei ar fi trebuit să-l întrebe pe Băsescu ce măsuri a luat, nu despre olimpici şi MBA-uri.
• Similar, discuţia inutilă despre femeile din viaţa fiecăruia n-a avut nimic concret. Eu aş fi întrebat de ce Ridzi a fost numită ministru, iar acum e cercetată penal. De ce Udrea a fost numită ministru, iar apoi o comisie de anchetă recomanda urmărirea penală împotriva ei. În schimb Antonescu a dat-o în complimente la adresă doamnei Băsescu, iar domnul Băsescu i-a tras-o că n-a avut grijă de propria soţie (soţia lui Antonescu s-a sinucis în 2004, bolnavă de cancer).
• Un alt exemplu de cum a întors Băsescu atacul a fost când Antonescu i-a zis că ar trebui să o lase mai moale cu acuzele la adresa lui Ion Iliescu, deoarece au fost colegi de partid în PCR. Băsescu a replicat că da, aşa e, dar el a condamnat comunismul în mandatul său, iar Iliescu nu, ba chiar împreună cu Antonescu fluiera în sală şi huiduia în acel moment. I-a închis gura.
• Toată lumea spune că Geoana e marele pierzător, pentru că n-a avut curajul să participe. De fapt a câştigat, pentru că nu i-a oferit lui Băsescu încă o ocazie de a reaminti tuturora de toate relele lui Iliescu şi ale PSD-ului.
• Pe total aş spune că Antonescu a câştigat seara, dar doar pentru că a apărut la televizor şi a arătat că e în stare de o discuţie inteligentă. Încă suferă de faptul că nu e suficient de prezent în fruntea politicii și a reportajelor. Iar Băsescu a fost şi el gentleman şi l-a complimentat pentru gândire, prezență şi reuşite, ceea ce îi mai atrage câteva voturi.

Ce n-am văzut la dezbatere

• o transmisiune TV de calitate. Culorile de la cameră, lumina şi locaţia aleasă erau de toată jena, de parcă s-ar fi utilizat tehnologia de acum 20 de ani.
• un moderator care să pună întrebări incomode şi să aţâţe discuţia. Trebuiau întrebaţi pe rând de ce sunt mai buni decât ceilalţi candidaţi principali din campanie, măcar atât.
• comentarii pertinente şi analize complexe imediat după dezbatere (şi nici azi).
• îmi aduc aminte când am urmărit pe CNN o dezbatere Obama versus McCain, acum un an. În timp real se făcea sondarea opiniei publice în funcţie de cum răspundeau cei doi la întrebări. În timp real, suprapus pe imagine. Ca la o electro-cardiogramă vedeai cum creşte şi cum scade calificativul dat de oameni celor doi candidaţi. Suntem încă departe de o televiziune profesionistă şi de o campanie organizată ca la carte.

Filmul despre distrugerea lumii este spectaculos şi mai bine făcut decât mă aşteptam. Are efecte speciale foarte bine făcute, are şi un pic de umor, nu este mai tras de păr decât e necesar (pentru un film despre distrugerea lumii prin cutremure şi inundaţii violente, evident), iar John Cusack chiar pare tipul obişnuit care are noroc în a-şi salva familia. Aproape toţi actorii sunt cunoscuţi din alte roluri mai mici sau mai mari, inclusiv un Woody Harelson într-un rol de paranoic. Cred că “2012″ nu putea fi mai bun decât dacă avea în el şi femei marfă dezbrăcate.

L-am văzut în principal pentru efectele speciale. Probabil că aşa ar arăta distrugerea Californiei sau a Las Vegas-ului sau a Romei. Şi scenele din Washington sunt foarte mişto făcute, plus inundarea Tibetului. Cred că producătorii s-au uitat la ce oraşe au fost distruse în alte filme gen Deep Impact sau Armageddon sau Independence Day şi au ales altele, ca să nu repete fazele. E genul de film care merită văzut la cinema sau în High Definition.

Pentru cei ce se întreabă, pe la începutul filmului, de ce într-o mină din India era nişte apă care fierbea, aflați că era un detector de neutroni. E o sferă mare umplută cu apă grea şi îngropată adânc în pământ, la o adâncime unde doar neutronii ajung, iar aceştia sunt frânaţi de apa grea şi detectaţi de celule dispuse pe pereţii interiori ai sferei. Ca acesta din Sudbury, unul din detectoarele Cherenkov din lume. E un alt exemplu de construcție făcută cu cele mai avansate tehnologii disponibile, ca și acceleratorul de particule de la CERN. Cel puțin asta cred că vroiau să arate în film.

De câte ori văd accidente mortale prin București, îmi aduc aminte de un coleg care îmi spunea că în oraș nu poți muri în accident auto. Eh nu, uite că se poate întâmpla chiar și pe bulevardele mari.

Magazinul de artă şi broscuţă de aur, aşa s-ar numi povestea. Era expusă în AFI mall ca reclamă la un site ce vinde obiecte de artă şi decoraţiuni. Sclipea frumos, aurie în lumină, ca un glob de discotecă.

Personal aş vrea să se termine cu Beetle-urile astea vechi. Da, e cea mai bine vândută maşina, dar asta pentru că era ieftină şi funcţiona ok. Dar au trecut mulţi ani de atunci, hai să mai găsim şi alte modele pe care să le ridicăm la nivel de artă de fiecare dată când cineva vrea să îşi facă publicitate cu o maşină. Cred că sunt mai multe Beetle-uri vopsite ciudat, mozaicate, cromate, făcute transparente, secţionate sau tunate decât mai sunt variante normale pe drumurile ţării.

Pe sticlă scrie mare în acea bulină mov “Doar zahăr din fructe”. Pe lista de ingrediente, la îndulcitori, scrie de fructoză, ciclamat de sodiu, acesulfam K şi aspartam. Dacă toate acestea se obţin din fructe, atunci eu sunt Harap-Alb. Şi nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar mie faptul că poate acea fructoză e “din fructe” nu-mi dă acel sentiment warm and fuzzy, nu după ce aflu că mai beau şi pectină, gumă de carruba, gumă arabică şi gumă de ester.

Şi ce naiba sunt celulele de portocale (2%)? Celule? Nu se mai cheamă pulpă? Deschidem singuri calea când vom avea suc de fructe vândut ca fiind natural doar pentru că are ADN de portocală în el.