Altfel ieşea Geoană şi îi chema pe Mulder şi Scully să investigheze situaţia de câte ori s-ar fi simţit fără energie. Nu ştiu ce-aţi făcut voi, dar eu am râs cu lacrimi văzând ştirea de astăzi, prin care Mircea şi Mihaela Geoană l-au acuzat pe Băsescu de atacuri energetice împotriva lor în campania electorală.

“Eu am văzut în timpul dezbaterii, deci în dezbaterea respectivă, oameni care lucrează cu Băsescu pe acest domeniu, prezenţi exact în dreapta camerei de luat vederi. (…) Îşi făceau treaba. Ce făceau, ce nu făceau, nu ştiu, dar i-am văzut cu ochii mei, îi ştiu cine sunt. Şi i-am văzut şi la Cotroceni, în timpul discuţiilor cu partidele politice. Acelaşi cetăţean, stând liniştit, într-un colţ”, a relatat liderul PSD.

“Cred că a fost atacat energetic foarte mult, erau chiar în sală oameni care lucrau la acest lucru”, a spus soţia liderului social-democrat.

via Mediafax.

Cum adică nu i-aţi observat? Erau în dreapta camerei, aşezaţi în faţa unui om albastru din Avatar şi a lui Shrek şi între marmota ce învelea ciocolată şi căpitanul Hook. Era Liu Kang, trăgea cu energie în cei din sală.

Dincolo de amuzamentul acestor declaraţii, sunt tare curios ce se va discuta astă-seară la Sinteza Zilei. Acum e şansa lor: dacă tratează la modul serios acest subiect, cu exemple de teorii paranormale şi cu tot felul de “experţi” pe jumătate nebuni, vorbind de MK Ultra, para-psihologii ruși și teama lui Ceaușescu de ei, încercând să arate că Geoană chiar a fost atacat, înseamnă că sunt doar nişte lingăi. Şansa lor e să facă mişto de aceste declaraţii, altfel se asociază cu ele şi cu ridicolul din spatele lor.

Circulă un zvon că viitorul sistem de operare pentru smartphone-uri, Windows Mobile 7, nu va putea rula programele făcute pentru versiunile anterioare de Windows Mobile, nici măcar cele pentru 6.x. Dacă nucleul este făcut de la zero atunci da, e foarte posibil ca programele vechi să nu meargă direct, dar mi se pare o acţiune pierzătoare pentru Microsoft din mai multe motive:

1. Tocmai au lansat Marketplace, un serviciu de pe care utilizatorii să poată cumpăra şi downloada programe pentru Windows Mobile. Nu are nici pe departe succesul de care se bucură Apple cu acelaşi tip de serviciu oferit pentru iPhone, iar dacă toate programele de acolo vor deveni neutilizabile pe WM7 înseamnă că încep Marketplace iarăşi de la zero.
2. Majoritatea programelor pentru Windows Mobile sunt vechi. Utilitare precum Total Commander pentru mobil, Task Manager, GPS Log, diverse shell-uri, Wireless Monitor şi altele sunt făcute acum mulţi ani şi neactualizate. Multe au fost gândite pentru Windows Mobile 5, dar au funcţionat cu succes şi pe 6 şi 6.5. Multe nu mai sunt deloc actualizate şi mă îndoiesc că programatorii vor reveni asupra lor pentru o rescriere totală pentru noul sistem de operare.
3. Portarea la WM7 nu se poate face peste noapte, chiar dacă majoritatea programelor utile ar urma să beneficieze de acest tratament. Asta duce la o perioadă moartă între momentul lansării primelor telefoane cu WM7 şi momentul în care suficient software va fi disponibil pentru ele pentru a le face cu adevărat utile, perioadă în care cumpărătorii se vor simţi traşi pe sfoară şi băşcălia tuturor posesorilor de iPhone sau Android sau Symbian. Chiar dacă dezvoltatorii de soft au acces la sistemul de operare înainte de a se integra acesta în telefoane, tot durează ceva timp să dezvolţi un soft şi să-l testezi aşa cum trebuie.

Erau puţine motive pentru a rămâne fidel Windows Mobile şi Microsoft pare că-şi doreşte să le împuţineze şi mai tare. Desigur, e foarte posibil ca varianta incipientă de WM7 pe care a testat-o cel ce a lansat acest zvon să nu fi inclus şi un emulator pe care Microsoft îl va dezvolta cu scopul de a rezolva problema compatibilităţii cu aplicaţiile vechi, dar tare mi-e teamă că un astfel de emulator ar fi fost făcut până acum şi integrat chiar şi în versiunile de test. Poate auzim ceva oficial de la Microsoft pe această temă.

Informația este via WMpoweruser.com

Time Traveler’s Wife are un subiect oarecum bizar, fiind vorba despre felul în care viaţa unei femei este afectată de faptul că soţul ei călătoreşte în mod spontan în timp. Dispare dintr-o dată, lăsând în urma doar hainele, şi pentru câteva ore sau zile se regăseşte în alt an şi în alt loc. Evident, “life sucks” pentru soţie: găteşte cina, dar o mănâncă singură pentru că soţul tocmai s-a dematerializat; petrece noaptea nunţii uitându-se la televizor şi dormind sănătos, pentru că proaspătul mire a dispărut când să se arunce pe ea; are probleme în a face un copil deoarece acesta îi dispare din burtă, înainte de a se naşte. Într-un fel asta mi-a plăcut la film, faptul că se referă la micile detalii ale unei capacităţi extraordinare, iar mie mi-a plăcut mereu să privesc lucrurile şi din acea perspectivă.

Filmul nu e nici comedie şi nici SF, ci e un film romantic, de dragoste. Mai mult, îl are în rolul principal pe Eric Bana, iar cum călătoria în timp se face fără haine, e un motiv bun ca femeile să vadă acest film. Bărbaţii îl vor vedea pentru Rachel McAdams, care arată mult mai sexy decât în Sherlock Holmes. Nu vă aşteptaţi la răspunsuri despre călătoria în timp sau scene de acţiune pe această temă, deoarece nu asta au intenţionat producătorii, ba chiar mi se pare că au vrut să ne încurce cât mai mult introducând o serie de paradoxuri teoretice. De exemplu el insistă că nu-şi poate salva mama de la moarte deoarece nu poate influenţa evenimentele trecute, dar tocmai asta face când se îndrăgosteşte de viitoarea soţie. O vizitează în trecut doar pentru că ea i-a spus că asta a făcut şi astfel s-au cunoscut. Se decide la un nume pentru copilul încă nenăscut doar pentru că afla chiar de la acesta ce nume are (prin urmare nu-i vine niciodată ideea numelui, ci îşi botează copilul tocmai pentru că afla că aşa l-a botezat - ştiu, sună bizar).

Couples Retreat e o comedie cu 4 cupluri ce se duc pentru consiliere pe o insulă exotică, într-o mini-vacanță terapeutică. Acolo – ştiu, veţi fi total surprinşi, nu v-aţi fi aşteptat la aşa ceva niciodată – îşi redescoperă pasiunea, se împacă dincolo de toate problemele lor şi devin mai fericiţi ca niciodată. În ciuda unor actori obişnuiţi de-ai comediilor, filmul nu are aşa multe faze amuzante, iar femeile sunt enervante toate, în frunte cu cea din Sex and the City care mereu m-a călcat pe nervi. E de văzut doar pentru peisajele incredibile, devine scopul meu în viaţă să ajung într-o astfel de insulă, să văd o apă atât de limpede şi să beau un cocktail pe terasa unui bungalow. E de văzut HD sau la cinema.

Bizar este că pe negrul cel mare îl cheamă Faizon Love, care sună ca “facem dragoste” zis la mișto în franceză.

Am observat că încet-încet marile posturi TV au eliminat revista presei din programele lor, deşi am urmărit cu plăcere emisiuni de acest gen. Se citeau articole din mai multe ziare, se semnalau investigaţiile şi editorialele interesante, era un ghid bun pentru a decide ce ziar să cumperi în acea dimineaţă. Dar s-a terminat, s-a terminat.

Să fim serioşi, Mircea Badea nu mai face de mult o revistă a presei, citeşte maxim 2-3 articole pe seară, uneori chiar nici unul, ci doar îşi exprimă gândurile personale despre orice subiect vrea el. Iar dimineaţa, după ce se termină emisiunea lui (în reluare), face Anca Florea o revistă a presei în cadrul Observatorului de la ora 8. Evident, e un eşec total, deoarece nici ea nu se poate abţine de la formule ample de salutat publicul, observaţii moraliste despre un subiect sau altul, discuţii interminabile şi redundante cu prezentatoarea celorlalte ştiri în loc să facă un simplu lucru: să citească, cât mai repede posibil, cât mai multe articole din ediţia curentă a ziarelor. Radu Morar îşi făcea bine treaba pe vremuri la o astfel de emisiune, înainte să se creadă un Marlon Brando al talk-show-urilor.

Am mai scris pe aici de metode de modificare a ATM-urilor bancare pentru a fura banii ghinioniştilor ce nu sunt atenţi. Uneori se subţiază fanta bancomantului astfel încât cardul unui client să rămână blocat înăuntru, de unde hoţii îl recuperează ulterior, dar cea mai frecvent utilizată metodă este cea a clonării cardului.

Copierea se face prin adăugarea unui cititor de bandă magnetică peste fanta reală a bancomatului, astfel încât cardul tău trece întâi prin acel cititor. O cameră miniaturizată se utilizează pentru a-ţi filma mâna atunci când tastezi PIN-ul şi gata treaba, cu banda magnetică duplicată şi PIN-ul ştiut se poate face instant un alt card clonă cu al tău, cu care să-ţi fie scoşi toţi banii.

E important de ştiut cum arată un bancomat modificat. Poate mulţi îşi închipuie că apare o ditamai camera suplimentară în bancomat şi că peste acesta se adaugă încă un aparat masiv. După cum vedeţi în imaginile de mai jos, modificarea e neobservabilă.

Fanta suplimentară, care conţine cititorul de card, se aplica perfect peste cea reală şi nu iese în evidenţă. Înăuntru are un cititor de bandă magnetică, un card de memorie pentru a reţine datele şi o cameră video. Unele pot avea şi transmiţător, pentru a trimite prin 3G datele citite.

Camera video este micuţa gaură din partea stângă a imaginii, unde se află o cameră “pinhole”. Am lucrat cu astfel de camere şi au o rezoluţie foarte bună.

Cum te poţi proteja? În primul rând poţi acoperi cu mâna cealaltă sau cu portofelul tastatura, atunci când îţi introduci PIN-ul, deşi la cât de mari sunt butoanele unui bancomat se cam înţelege din mişcarea mâinii ce ai tastat. O a doua metodă de protecție ar fi să verifici fanta de card, să tragi un pic de ea, să te uiţi dacă pare modificată sau slăbită sau diferită faţă de ultima oară când ai utilizat acel bancomat. Uneori se lipeşte o mască întreagă de bancomat peste cea existentă, alteori camera video este separată şi integrată undeva deasupra ecranului.

Imaginile sunt de pe Krebs on Security (via BoingBoing), unde sunt şi alte fotografii cu astfel de dispozitive.

Microsoft pare că s-a  mai deşteptat şi face reclame tot mai interesante. Referinţele la Clippy sunt chiar amuzante.

via Emil Dragota.

Totuşi, nu înţeleg de ce laudă atâta lume Google Docs. Am văzut multe păreri pe net zicând că noile unelte Google iau din clienţii Microsoft Office. Aţi folosit Google Docs vreodată? Eu am scris câteva posturi acolo, înainte de a le pune pe blog, şi am fost foarte nemulţumit de posibilităţile programului. Editare greoaie, foarte puţine opţiuni de formatare şi paginare a unui text şi nici măcar nu căutăm chestiuni complexe, ci elemente care acum le consider de bază în Word. Acum vreo doi ani am scris un mic referat în Docs iar acasă i-am dat copy/paste în Word, pentru a-l aranja şi printa; s-a dovedit un mare eşec, s-au stricat paragrafele şi tot aranjamentul de la un simplu paste. Spreadsheets este la fel de rudimentar.

Cred că Office 2010 va fi un succes pentru Microsoft. Nu are nimic semnificativ în plus faţă de Office 2007, dar cred că mulţi din cei ce folosesc Office 2003 (încă cea mai răspândită versiune, dacă e să judec după formatul fişierelor pe care le primesc) îşi vor da seama că folosesc un program vechi de 7 ani şi vor face update la cel nou.

Top 5 pe săptămâna trecută:

1. Mort din greşeală altuia
2. Oare preşedintele ţării chiar trebuie să împingă un coş?
3. Tastatura în limba română, y, z şi diacriticele
4. Internetul mobil de la RDS este “wow”
5. Situaţii banale

Vin destul de mulţi vizitatori via Google căutând informaţii despre cum poţi scrie cu diacritice şi mai nou şi despre internetul mobil de la RDS, aşa că, pe fondul unei săptămâni în care nu am avut mult timp să scriu şi nici subiecte prea bune, nu mă mir că acele posturi sunt iarăşi în top.

Gerard Butler îşi vede familia ucisă și apoi criminalul scăpând de închisoare din cauza sistemului judiciar ineficient. Aşa că decide să se răzbune el, nu doar pe criminal, ci şi pe avocaţi, procuror, judecător şi toţi cei ce au fost mai degrabă ghidaţi de politică decât de spiritul justiţiei. Nu vă gândiţi la ceva gen Rambo, ci apelează la tot felul de dispozitive, bombe şi capcane pentru a-i pedepsi chiar din arestul poliţiei, care îl ia în custodie după prima crimă.

Filmul e interesant, misterios şi te face să-l urmăreşti de la cap la coadă doar ca să vezi cine o mai păţeşte, cum, are sau nu un complice, scapa sau nu de lege. Gerard Butler joacă bine, Jaime Foxx e cam băieţaş, nu pare mare procuror, dar împreună reușesc să te facă să te întrebi dacă vreunul din ei poate fi numit personaj negativ. Filmul e cam violent la început şi un pic ilogic la sfârşit, dar merită văzut.