nwradu blog

established 2006

Râd cu lacrimi de câteva minute. Pur și simplu genial.
Citeste in continuare »

Uite câte catastrofe sunt! În 2012 chiar că se distruge lumea! Eu unul nu cred că sunt nici mai multe şi nici mai puţine decât în restul istoriei. Diferența e că acum are cine să le consemneze şi studieze, există televiziune şi Internet şi afli instantaneu de orice dezastru din orice parte a lumii. Sunt sigur că aveau loc şi înainte cutremure, probabil cu aceeaşi frecvenţă, şi inundaţii şi erupţii vulcanice şi zăpezi mari. Aşa este lumea în care trăim, dar acum sunt mai mulți oameni afectați de ele, că ne-am înmulțit ca iepurii.

Desigur, există şi dezastrele artificiale, făcute de om, ca să zic aşa. Din nou, acelaşi lucru. Au fost mereu dezastre, dar în Evul Mediu câţi aflau de ele? Sunt curios ce s-a aflat în Ţările Româneşti despre marele incendiu al Londrei din 1666 sau despre câte victime au făcut epidemiile de ciumă şi gripă. Hai să ne gândim mai recent: s-o fi auzit în România despre explozia unui vapor militar la Halifax, în Canada, în 1917, când au murit peste 2000 de persoane? [Halifax Explosion] Chiar şi Cernobîlul din 1986 a ajuns la noi doar sub formă de nişte zvonuri la început. Şi da, mor 200+ oameni într-un accident aviatic, dar acum s-au inventat avioanele, înainte nu avem cu ce să comparăm aceste cifre.

Câte războaie şi câţi morţi, maică! Ne ducem spre pieire! Nu, nici măcar. Desigur, sunt războaie şi terorişti şi mor oamenii, dar, din nou, afli imediat despre asta de la televizor şi acum moartea chiar şi a unui soldat este o tragedie naţională. Nu zis că n-ar trebui să fie, dar e de reţinut că luptele moderne se îndreaptă spre victoria printr-un număr minimizat de victime. Americanii sunt în plin scandal privind războaiele din Irak şi Afganistan şi asta pentru că au pierdut câteva mii de soldaţi acolo. Păi pe 1 iulie 1916, în bătălia de la Somme, englezii au pierdut 60.000 de oameni într-o singură zi, într-un singur atac. 1,5 milioane de victime la Somme, încă 1 milion la Verdun, 16 milioane de morţi în Primul Război Mondial [WW1 Casualties]. A fost numit Marele Război atunci, dar 20 de ani mai târziu a urmat unul şi mai mare: 60 de milioane de morţi [WW2 Casualties]. Încă mai trăiesc oameni care au văzut pe viu aceste lupte şi totuşi alţii susţin că războaie ca acum, în zilele noastre, n-au fost niciodată.

Mai devreme? Secole de cruciade, de cotropiri, de turci şi tătari, de lorzi luptându-se între ei, de canibalism, de sclavie, de boieri care-ţi luă până şi mâncarea de pe masă, dacă aşa vroiau ei, masacrări ale evreilor, Inchiziţie, sute de ani de război între francezi, englezi şi scoţieni, unificarea Chinei sau a Japoniei şi câte altele. Ştefan cel Mare s-a bătut de 48 de ori cu turcii. Să mai zic despre luptele din lumea antică? Acum sunt mai mulţi oameni şi metode mai bune de a-i omorî rapid şi în masă, dar la războaie nu cred că ne putem compara cu ce-a fost până acum.

Aşa nebună n-a fost niciodată lumea! Ne va pedepsi Dumnezeu pentru cât de păcătoși suntem! Ba a fost mereu aşa. Prostituţia e cea mai veche meserie din lume, mereu au fost târfe şi la drumul mare şi în orice han de pe marginea sa. Crimele nu le cerceta nimeni, tortura era la modă, ba chiar ardeam femei pentru că erau considerate vrăjitoare. Aţi citit Ion sau Baltagul? Dreptatea se făcea direct, cu toporul. Să mai zic de câte atrocități a făcut Biserica de-a lungul secolelor, ca abia acum recent să ajungă o organizație mai “cu frica lui Dumnezeu”? Au fost mereu şi crime şi furturi şi corupţie şi accidente, doar că înainte te mânca lupul pe drum, acum te calcă o maşină condusă de un şofer beat. În ciuda tuturor problemelor, cred că avem mai multă libertate, securitate şi ordine decât în trecut şi mai puţină decât în viitor.

Desigur, în Rwanda sau Somalia sau Kashmir e mai rău. Dar cele de mai sus le-am auzit de la oameni din România, iar la noi problemele cele mai mari sunt că avem gropi în drum şi emisiuni proaste la televizor şi miniştri enervanţi. Hai să fim obiectivi despre vremurile pe care le trăim atunci când le judecăm în contextul civilizaţiei umane.

Lucrez în zona noului mall Sun Plaza de la Piaţa Sudului, aşa că vineri la ora prânzului am fost acolo în recunoaşterea noului teritoriu, ca să văd cam ce s-ar putea mânca acolo în pauza de masă.

Nu e nimic nou şi din păcate nici nu e ceva prea “sănătos”. Am găsit următoarele:

KFC: deschis şi asaltat de doritorii de pui.
McDonald’s: urma să se facă, momentan era doar afişul ce anunţa asta.
Dristor Kebab (shaorma de la Dristor): 15 lei cea mai ieftină shaorma, ăştia n-au aflat că e criză şi toţi ceilalţi au mai scăzut preţul. Nu lipsea exchange-ul de valută de lângă.
Rustic: singurul loc unde poţi mânca ciorbă, friptură cu garnitură, o mămăligă, etc. E şi în Auchan Titan unul.
Pizza Hut: nu mai are nevoie de prezentare.
Mezzo di Pasta: îţi alegi ce paste, ce sos, etc. Au şi paste cu umplutură în ele, pentru cei amatori. Cred că sunt şi în Băneasa, dar nu se compară cu Quasi Pronti.
Broadster Chicken şi Broadster Fish&Chips: pui ca la KFC şi peşte cu cartofi prăjiţi.
Cinnabon: mmm, prăjituri bune şi scumpe. Sunt două și în Băneasa.
Deutscher Grill: un fel de fast-food cu specific nemţesc, vând cârnaţi de diverse feluri cu garnitură de cartofi, ceapă, etc. E şi în AFI Cotroceni Mall.
Golden Woks Chinese Food: fast-food chinezesc, asemănător cu Chopstix sau Wu-Xing.
B-Back Lebanese: ce nume e şi B-Back pentru un fast-food cu specific libanez? Meniul şi denumirile sunt identice cu cele de la restaurantul libanez Lasafi din Băneasa Mall, doar că aici sunt un pic mai ieftine (11 lei în loc de 15 o salată, 13 lei în loc de 15 un fel de sandviş/shaorma, 17 lei un grătar cu garnitură, în loc de 23 cât e în Băneasa).
Jumbo: tot ceva chinezesc pare.

Cum a fost vineri? La libanezi (unde salata B-Back şi grătarele gen Shish Tauk sunt foarte bune) era totul gata, dar nu puteau vinde nimic. Stătea lumea la coadă şi la casă aflau că “ne pare rău, încă nu putem lua comenzi”. La Deutscher Grill încă se lucra la ultimele finisaje, la chinezi vânzarea mergea, dar mâncarea mi s-a părut cam nefăcută. La KFC era, că de obicei, aglomeraţie. Am vrut să mănânc nişte paste la Mezzo şi, chiar când să deschid gura să comand, apare o femeie cu nişte paste cumpărate de acolo şi îl roagă pe vânzător să le guste, pentru că sunt nefăcute şi au şi un gust bizar. Shaorma de la Dristor se vindea binişor, deşi e cam scumpă. Speram să fie mai multe localuri cu meniul zilei, unde să poţi mânca o ciorbă şi ceva gătit, nu fast-food prăjit.

Ce frumoasă este sărbătoarea acestei zile de 1 martie! Un moment în care ne bucurăm de venirea primăverii şi ne dovedim aprecierea pentru femeile din jurul nostru, oferindu-le un mărţişor sau o floare. Ce frumos, ce minunat!

Aşa arată 1 martie la mine în cartier. Flori vândute în noroi, înghesuială, cotrobăiala în mărtişoare, tarabe cât vezi cu ochii (la Unirii sau Romană nu mai e loc pe trotuar) ceartă pe bani şi multă speculă. 3 lei firul de frezie, las-o în mă-sa de treabă! Culmea e că în viaţă femeile vor să fie tratate ca fiind egale cu bărbaţii, dar când e 1 martie sau 8 martie mereu se aşteaptă să primească ceva, că altfel parcă n-a venit primăvara. “Noi vrem egalitate, dar doar când e în interesul nostru!”

N-aş vrea ca bugetarii să rămână fără salariile mari pe care le au. Le merită pe deplin pentru munca grea, desfăşurată cu dedicaţie şi stoicism în folosul nostru, al cetăţenilor, dar statul vrea să le tăie din sporurile prin care le creştea suma de bani luată în mână. Auzi şi tu, că ce-i aia spor de refacere după concediul de odihnă, spor de ecran sau spor de limbi străine? Aşa că dacă guvernul va tăia aceste beneficii binemeritate, iată că m-am gândit eu la unele noi:

• sporul de plecat mai devreme acasă – nimeni nu trage chiulul, ci evident că e vreo urgenţă şi probabil nu strică nişte bani în plus.
• sporul de grevă – pentru că, nu-i aşa?, trebuie tupeu ca să faci o grevă, iar asta se răsplăteşte.
• sporul de plimbat hârtii – te poţi tăia în ele, îţi este pusă în pericol sănătatea.
• sporul de bârfă – şeful cum poate afla cine îl sapă, dacă nu încurajând bârfa între angajaţi?
• sporul de program cu publicul de la 12 la 14 – pentru că alţii la acea ora au pauză de masă, dar nu, tu trebuie să lucrezi cu bulangii de cetăţeni şi cererile lor neimportante.
• sporul de rechizite – nu fura agrafele de la birou, ia banii ăştia şi cumpără-ţi unele. În orice casa e nevoie de agrafe sau “chiloţi” de plastic.
• sporul de ghișeu cu geam de 10 cm la 1 m înălțime – mai bine ghişeu mic şi salariu mare, decât invers.
• sporul de neutilizare a calculatorului – dacă alţii au spor de calculator tu ce, eşti mai fraier? să-ţi dea şi ţie spor de ne-calculator.
• sporul de mă doare-n cur, șeful răspunde – şeful măcar ia şpagă ca să decidă în favoarea cuiva, angajatul de sub el să nu ia nimic?
• sporul de pilă care te-a adus în instituție – ca să ai de unde da un parandărăt sau măcar o sticlă de vin din când în când. Citeste in continuare »

1. Despre minunea numită USB
2. Zeci de oameni au umplut mall-ul
3. 8 practici enervante pe Internetul românesc
4. Observatorul, un pas inainte. Dar doar unul.
5. Prăjituri la Cinnabon

De când s-a deschis Sun Plaza, cu un Cinnabon şi acolo, a revenit în actualitate postul meu despre prăjiturile de acolo. În rest cred că este prima săptămână în care cele mai citite posturi sunt şi cele mai importante. Numărul 3 merită citit, ca să știți ce să nu faceți.

Şi TVR şi Eurosport au transmis în direct Olimpiada de Iarnă de la Vancouver, aşa că am avut ocazia să observ o diferenţă importantă între o imagine 16:9 şi 4:3. Televiziunea canadiană a filmat cu nişte camere Panasonic Full HD, widescreen, de ultimă generație şi au transmis la calitate mare în lume.

Cum a ajuns la noi? TVR a transmis imaginea originală widescreen, dar cu benzi negre adăugate sus şi jos. Eurosport a preferat să taie lateralele imaginii originale şi să transmită 4:3, acoperind tot ecranul. E importantă diferenţa? Se taie aşa mult din imagine? Fotografiile de mai jos le-am făcut în timpul transmisiunii.

TVR: mai mult teren in imagine

Eurosport: aproximativ 25% din imagine se taie

Observaţi panoul din dreapta imaginii, cu silueta unui schior desenată pe el. Dincolo de panou TVR-ul îmi mai arată încă o porţiune din traseul de ski, pe când Eurosport nu. Observaţi acea structură metalică albă şi înaltă, din planul îndepărtat: pe Eurosport e în marginea ecranului, pe TVR e cam la un sfert din imagine.

Contează. Au fost cadre în care regizorul canadian încadra în partea stângă a ecranului un schior şi în partea dreaptă pe următorul schior, ca să-mi arate mai bine distanţa dintre cei doi. Pe TVR îi vedeam, pe Eurosport erau tăiaţi din imagine şi vedeam doar zăpadă goală. Spațiul pierdut este cel dintre cercurile olimpice din dreapta jos și marginea imaginii de pe TVR. Închipuiţi-vă un meci de fotbal în care camera video are poarta în marginea ecranului şi în rest ni se arată terenul. Pe Eurosport poarta ar fi fost tăiată din ecran şi n-ai fi văzut golul.

Ce se poate face? Cum ar fi trebuit făcut, de fapt? Am scris aici.

O măsură a crizei: numărul de maşini înmatriculate în România şi cine le-a produs.

1. Dacia 1.697.139
2. Volkswagen 433.557
3. Opel 340.070
4. Daewoo 233.047
5. Renault 217.946
6. Ford 210.205
7. Skoda 149.541
8. Audi 99.180
9. Peugeot 97.869
10. Fiat 84.438

Credeaţi că sunt multe maşini în România? Sunt 4,23 milioane cu totul, din care o treime sunt Dacii, dar doar 500.000 sunt Loganuri.

Tot aici se vede apetitul după maşini second-hand. La vânzări de maşini noi, din showroom, pe locurile fruntaşe sunt de obicei Renault, Skoda, Fiat, Ford, dar când te uiţi pe situaţia generală vezi Volkswagen pe locul 2, Opel imediat după, iar “moştenirea” Daewoo încă se simte. Ar fi fost bună o statistică despre câte dintre acele VW şi Opel sunt second-hand. N-au încăput în top 10, dar ar fi urmat BMW şi Mercedes cu 70-80k maşini.

Pe undeva mai sunt ascunse şi 35.000 de ARO şi 46.000 de Oltcit, deşi prin Bucureşti rar mai vezi vreuna. Probabil sunt ascunse pe la țară prin câte o curte, ruginind de pomană.

La lux stăm bine:

Ferrari – 101 maşini înscrise în circulaţie, Lamborghini – 44, Bugatti – două. În plus, parcul auto cuprinde oficial 51 de maşini Rolls-Royce, 190 Bentley, 14 automobile Maybach, 2.001 maşini Porsche, şapte maşini Lotus, 180 Maserati şi aproape 1.200 Jaguar.

Totul de pe Hotnews.

Tweet-urile multiple. Situaţia e următoarea: Persoana P scrie pe site-ul S şi gestionează şi contul de Twitter al acelui site, că aşa e la modă. Site-ul S dă un tweet despre cel mai nou post publicat. P dă şi el un retweet, de parcă cel iniţial n-ar fi fost scris tot de el, doar că de pe contul de “site”, nu de “om”. De exemplu un restaurant anunţă ce e la meniul zilei şi imediat patronul restaurantului dă şi el retweet la acel mesaj, deşi e clar că autorul fizic al mesajului, cel care l-a scris din tastatură, e aceeaşi persoană. Acelaşi lucru se întâmplă şi între soţi/iubiţi/rude, deşi aproape mereu, dacă îl urmăreşti pe unul, îl urmăreşti şi pe celălalt, că îi ia lumea la pachet. Metodele astea de retweet “intern” doar fac inutilă urmărirea unui anume cont, deoarece există un altul care repetă tot ce zice respectivul/respectivă.

Acelaşi conţinut distribuit pe toate mijloacele posibile. Ca o extensie a paragrafului de mai sus, mi se par foarte enervanţi oamenii care utilizează toate serviciile sociale posibile pentru a promova acelaşi conţinut. Sigur i-aţi observat. Scriu un post pe blog, au un plugin care automat anunţă noul post pe Twitter, apoi acest nou tweet este automat băgat ca mesaj în Facebook şi îi schimbă şi statusul pe Yahoo Messenger. De ce e enervant? Pentru că dacă am legătură cu o persoană şi pe blogul său şi pe Twitter şi pe Facebook şi pe Yahoo, înseamnă că ne cunoaştem cât de cât. Îţi voi citi postul pe blog, dar pe Twitter vreau să văd mici cugetări, atât cât încape în 140 de caractere, iar pe Facebook câte un update despre ce mai faci tu ca om, poate o fotografie sau ceva ce împarţi cu prietenii mai apropiaţi (ca eu aşa văd Facebook-ul). Nu vreau să văd acelaşi lucru de patru ori! Fiecare site are un scop al său. Aplaud decizia lui Darren Rowse de a folosi Facebook doar în plan personal [link]. Prea mulţi au cont pe Twitter şi Facebook doar ca să repete informaţia de pe blog. Citeste in continuare »

Radu Popovici, pe care l-am cunoscut la evenimentul de la Ginger, a fost invitat la Ambasada Turciei la un eveniment dedicat promovării bucătăriei turceşti. Am salivat 30 de minute după ce am văzut pe blogul său fotografiile cu platourile atent aranjate [Deliciul sultanului]. Vreau şi eu!