1. Am luat Desire-ul
2. Go Suck It, Romania!
3. Samsung Galaxy Spica: review foto
4. M-am urcat într-o Dacia Duster
5. Cum dovedești că e copilul tău?

Am uitat să scriu duminică acest post :P Locul 2 e amuzant, citiți-l dacă nu ați făcut-o la vremea lui.

Să zicem că aş fi mâncat astăzi la popota unei unităţi militare. Am dat 2,54 lei pe o ciorbă de perişoare, 2,89 lei pe un grătar de pui şi 1,54 lei pe o garnitură. Cea mai scumpă a fost sticla de apă plată, care e la preţ normal. Statul român să trăiască! Nici nu mă mir că nu creşte valoarea unui bon de masă când la cantina Parlamentului sau a Cotroceniului sau în alte instituţii de stat la bani din ăştia se mănâncă o masă completă.

Mă uit din când în când la “Frumuseţe pe muchie de cuţit”, emisiunea în care femeile urâte sunt operate de un chirurg estetician, apoi sunt îngrijite, machiate şi îmbrăcate de profesionişti şi ajung să arate mult mai bine. Sezonul acesta mi se pare mai slab decât cel trecut: sunt prea multe cazuri tragice, prea multe plânsete, părinţi care duc dorul copiilor, vieți distruse. Nu mai e emisiunea aceea uşoară, în care o femeie nasoală încerca să arate mai bine şi atât, fără a avea o întreagă epopee în spate.

Un element comun au toate cazurile: obsesia femeilor pentru sâni mai mari, mai ridicaţi, mai fermi. Indiferent ce au, se operează şi sânii. “Ai nasul strâmb? Îl îndreptăm, ridicăm un pic şi pomeţii, mărim şi sânii”. E clăpăugă şi n-are dinţi în gură? “Facem o incizie în spatele urechii şi tragem de piele, facem implanturi în gingie şi punem dinţi de porţelan. Ah, şi facem şi implanturi de silicon în sâni”. La orice. Toate femeile vor să aibă sâni mari şi să-şi afişeze decolteul. E o nesiguranţă a femeilor sau o hibă a societăţii moderne?

Salată cu creveţi – 21 lei

Salata asta avea creveţi, salată verde și roșie, morcov, ou fiert, roşii, andive, ardei gras de mai multe feluri, brânză (mozzarella cred) şi 2-3 fire de ceapă verde ca ornament, plus sos de iaurt. A fost atât de bună încât am furat reţetă şi mi-am făcut şi eu apoi acasă, cu creveţi congelaţi luat din IKEA (30 lei pt 500 gr) şi sos de iaurt Yogurt Dressing marca Kuhne luat din Mega Image.

Jeleu de fructe de pădure – 6 lei

E bun, chiar un pic acrişor, dar se face o combinaţie plăcută la limbă atunci când amesteci partea roşie cu partea albă.

Paella cu fructe de mare – nu mai ştiu preţul, tot în jur de 20 de lei

E simplu, conștientizezi faptul că airbag-urile au fost proiectate de români. Știind asta, îți mai vine să mergi cu viteză? Job de Software Developer for Airbag Control Units.

OK, ţi-ai cumpărat HTC Desire și poate e primul telefon cu Android pe care pui mâna. Acum ce faci? Ce soft pui? Cum găseşti tot ce utilizai pe Windows Mobile, dar varianta de Android? Simplu, te uiţi în lista de mai jos.

Asta am instalat eu pe Desire. Majoritatea le aveam şi pe Hero, dar unele programe merg doar pe Android 2.1. Toate softurile sunt freeware (excepție fiind iGO) și se iau prin Google Market, care e inclus în orice telefon cu Android. În paranteză e autorul, pentru că uneori sunt mai multe programe care se cheamă la fel:

Data Counter Widget (Roy Solberg): arată traficul de date consumat pe zi sau în luna curentă sau cum vrei.

Advanced Task Killer (ReChild): un task manager cu care poţi opri programe ce rulează în background. Deşi pare de bază atunci când vezi câte rulează în spate, de fapt nu l-am utilizat niciodată pentru că telefonul îşi gestionează foarte bine resursele. Citiţi şi aici.

Facebook for Android (Facebook): de obicei vine cu telefonul, dar îl puteţi găsi şi pe Market.

SayMyName (Tom Tasche): pronunţă numele persoanei care te apelează. Sintetizorul de voce e chiar ok atunci când îl setezi pe română şi are multe opţiuni de configurare. Singurul lucru bizar e când eşti la vreo şedinţă importantă şi începe telefonul să spună “pisi! pisi! pisi!” sau “mama!”. Necesită Text-To-Speech Extended (Eyes-Free Project) instalat, se ia tot din Market.

Shazam (Shazam): puneţi telefonul lângă un difuzor şi recunoaşte melodia ce se aude. Funcţionează surprinzător de bine! Pe Windows Mobile foloseam Music ID pentru acelaşi lucru.

Prăbuşirea avionului polonez şi moartea preşedintelui împreună cu o mulţime de alţi oameni din fruntea statului a declanşat o situaţie ce va fi urmărită multă vreme de acum încolo şi din cauza ineditului ei: o astfel de catastrofă, în care să moară dintr-o dată un grup important de oameni, se întâmplă foarte rar.

În cazul în care nu ştiaţi deja de alt eveniment similar, singurul care mi-a venit mie în minte este prăbuşirea la decolare a avionului ce transporta echipa Manchester United înapoi în oraşul lor, după un meci jucat la Belgrad, în 1958 [Wikipedia]. Desigur, una e ca un club de fotbal să rămână fără jucători şi alta e ca o ţară să rămână fără preşedinte, conducătorii armatei şi toţi ceilalţi de la bord, dar o altă situaţie mai apropiată nu-mi vine în cap.

Am observat în ultima vreme pe site-urile de femei tot mai multe articole despre cum să faci sex anal (de exemplu pe mujer.ro). Mi s-a aprins un beculeţ pe “bord”: site-uri de femei! Femei recomandând altor femei să facă sex anal şi instruindu-le cum să procedeze!

N-ar trebui ca astfel de articole să fie pe site-uri de bărbaţi? Şi că veni vorba, există măcar astfel de site-uri? Nu mă refer la MensHealth.ro, ci la ceva mai normal, mai apropiat ca subiecte de cele pe care bărbații le discută în mod normal ziua şi scris într-un ton normal, “down to earth” cum ar zice americanii. Sau sunt eu singurul căruia i se pare că site-urile (și revistele) pentru bărbați sunt în mare măsură inutile?

Ar trebui să existe un site cu articole de genul “cum să convingi femeile să facă sex anal” sau “ce să faci cu mâinile în timp ce ea îţi face un sex oral”, dacă trebuie să fie vorba de sex. Cum să te bărbiereşti fără să te iriţi, cum să îţi accepţi chelia şi să nu porţi o şuviţă peste ea, cum să faci focul pentru un grătar fără să torni benzină în el şi alte asemenea. De articole gen “10 moduri de a petrece o seară romantică” sunt pline revistele, dar toate par false sau rescrise de prin vreo publicație străină, bune doar de citit şi râs de ele dar nu de pus în practică.