Se pare că în această săptămână avem numai reduceri la laptopuri, probabil în fiecare zi de la un alt producător. Astăzi a venit rândul Toshiba, care oferă -400 de lei la preţul modelelor din promoţie. Parcă era mai bine cu discount procentual, nu?

Uitați-vă pe gama Toshiba. Poţi găsi modele cu Core i5, placă video dedicată şi hard-disk imens începând cu 2200 lei, ba chiar Core i7 la 2599 lei.

Cifrele de ieri vorbesc de un succes de vânzări. Între 7 dimineaţa şi 17 după-amiază s-au vândut 850 de laptopuri Dell, iar până seara se estima un număr total de 1200 de bucăţi. Cred că, având in vedere succesul unor astfel de evenimente și numărul mare de clone de Groupon, ne vom transforma într-o țară care va cumpăra doar la promoție și ofertă specială.

Mai sunt 2-3 săptămâni şi HTC One X apare şi în România, după cum s-a scris recent pe contul de Facebook al producătorului. Probabil că şi One S şi One V vor fi lansate tot atunci.

HTC Romania [....] telefonul va fi lansat prin mai multi operatori, cel mai probabil la jumatatea lunii aprilie.

Seria One este nouă generaţie de HTC-uri, anunţată la Barcelona, şi din specificaţii arată bine la toate capitolele, cu o cameră foto mult îmbunătăţită la calitate şi viteză, carcasa bună, ecrane LCD şi AMOLED şi procesoare rapide, Android 4.0, Sense 4.0, Tegra 3 samd.

Un articol de pe CNN vorbeşte despre zilele legale de concediu de odihnă acordate pe an în funcţie de ţară. România, cu 21-22 de zile anuale de concediu plătit, este pe la mijlocul unui clasament dominat de Franţa, Spania, Danemarca sau Germania, unde angajaţii primesc 30 de zile, iar angajaţii din multe alte ţări beneficiază de 28 sau 25 de zile de pauză.

Eu mai degrabă aş atrage atenţia asupra finalului clasamentului. Cei din SUA au parte de doar 14 zile de concediu legal pe an. Japonezii au 11 zile de concediu şi în medie folosesc doar 5 dintre ele, iar coreenii au 10 zile de concediu şi folosesc în medie doar 7 dintre ele.

Im ambele ţări se pare că odihna este considerată o activitate ce nu face cinste omului cu adevărat muncitor. Aşa sunt crescuţi, să considere că munca este sfântă şi că fiecare trebuie să-şi facă partea în societatea şi în comunitatea lor, ca într-un stup, nu să stea în vacanţă pe malul mării. Angajatorul este cel care-ţi plăteşte casa şi mâncarea și școala copiilor, dar nu stai și degeaba pe banii săi, ci munceşti în fiecare zi.

Suntem o lume atât de mică şi totuşi diferenţele dintre culturi sunt imense. Închipuiţi-vă ce greu s-ar adapta o firmă japoneză aici sau românii în Japonia. Nu degeaba extinderea pe pieţele internaţionale este dificilă în primul rând din cauza problemelor de resurse umane şi de înţelegere a culturii respective.

Toate datele sunt pe CNN.

Am citit, cu oarecare întârziere, un post scris de Vali Bîrzoi pe blogul său personal, post intitulat “Penibila blogosferă şi jenantul PR“. Postul mi se pare scris uşor la nervi şi plin de acuze: că în România nu există campanii pe bloguri, ci doar o piaţă de publicitate pe bloguri; că nu se face PR, ci de fapt este o formă de social media buying în care doar se plăteşte spaţiu publicitar; că bloggerii scriu orice pentru bani.

Un alt subiect este că firmele ce investesc sume mari în blogosferă (peste 400.000 de euro anul trecut) nu obţin rezultate care să justifice aceste cheltuieli. Reclame mascate, când bannere şi articole tradiţionale ar fi mai bune. Oare chiar cresc vânzările? Oare Toshiba, Asus, Dacia, Gillette şi alte firme ce se bazează pe vânzări de milioane de unităţi chiar obţin ceva pentru că un blogger scrie despre ei?

Ingrid Roxana Muller este o domnişoară de undeva din România (nu ştiu exact de unde, nu-mi pasă) care pune pe pagina personală de Facebook fotografii precum cele de mai jos. Şi atât. Altceva nu face.

Ştiţi câţi abonați are la profilul ei de Facebook? 100.663! O sută de mii, ca să fie clar. Eu am aflat de ea de la Vali Petcu şi m-am abonat din acelaşi motiv ca şi ceilalţi o sută de mii, pentru astfel de fotografii. La fel ca Vali, văzând această uriaşă cifră nu pot decât să mă întreb de ce nu au apărut încă şi companiile care să o sponsorizeze cu diverse produse și servicii.

Câţi oameni din România pot spune că dacă ei postează o fotografie o văd alţi o sută de mii de oameni? Sigur că te poţi întreba la ce anume ar putea face publicitate în astfel de posturi provocatoare, dar oricine bea, mănâncă, iese din casă, se îmbracă, merge cu maşina, are un telefon şi altele asemenea. Mereu se poate găsi ceva pentru publicitate, mai ales pe plan local.

Update: pagina cu oferte la laptopuri Dell! Sunt la ofertă câteva Core i7 cu 4GB RAM, placă dedicată nVidia și preț de 2000 de lei, plus modele din gama XPS. Prețurile sunt pentru toate gusturile, iar în stoc sunt în jur de 1000 de bucăți.

S-ar părea că eMAG începe o perioadă (probabil o săptămână) de reduceri la anumite produse, dacă este să mă iau după textul “Ziua 1″. Putem juca spânzurătoarea cu textul din pagina campaniei, dar părerea mea este că înseamnă “-20% pe loc la laptopurile Dell din promoţie“.

Reveniţi pe 26 martie (fie la miezul nopţii fie dimineaţa) pentru a vedea exact modelele şi preţurile. Presimt că va fi stoc limitat, așa că puteți verifica de acum notebook-urile Dell să vedeți dacă va place ceva.

Probabil că aţi văzut mini-trepiede precum cel din imaginea de mai jos şi ştiţi că toate acele segmente sunt articulate.

De obicei când văd că acele picioare sunt articulate mă gândesc doar că au un grad micuț de flexibilitate pentru a le putea regla înălţimea la un nivel dorit, dar cele Joby Gorillapod este ceva mai versatile.

De exemplu modelul original, care poate ţine camere point-and-shoot de până la 325 grame, poate fi prins de crengi, garduri sau pus pe orice teren accidentat pentru a obţine o fotografie dreaptă sau fără zgomot la un timp de expunere mare. Această posibilitate este cu atât mai utilă în catedrale sau alte locuri mai întunecoase şi unde un trepied normal, chiar şi unul micuţ, n-ar sta drept.

Sub acest nume simandicos se ascunde în curtea Muzeului Țăranului un târg de bunătăţi tradiţionale şi de “vechituri” scoase la vânzare, cum de altfel vor mai fi multe pe parcursul verii.

Pentru a cotrobăi în toate obiectele aflate la vânzare îţi trebuie răbdare gigantică, dar uneori poţi găsi chestii interesante, chiar dacă nu utile. Eu mă uitam ieri la o monedă cu o zvastică pe ea, nu pentru că aş fi colecţionar de monede, ci dintr-un simplu “uite cum arăta o monedă nazistă”. Altcineva vindea un set de lupe. Din nou, nu mi-ar fi utile, dar am admirat eleganța lor.

Combinat în acest târg se găseau şi bunătăţi româneşti. Inclusiv direct la grătar, de mi-a curs gura apă când a întors grataragiul un şir lung de coaste de pe o parte pe alta, dar şi negătite: mezeluri, brânzeturi, cozonaci, dulceţuri şi restul. Plus condimente şi cafea din toată lumea. Plus bomboane Bucuria la 4 lei, 4,5 şi 5 lei, nu 7, 9 şi 12 ca în mall-uri. Cred că mai este şi azi şi puteţi să-l vizitaţi intrând de pe Ion Mihalache.