Am văzut tricoul ăsta pe un om. Scuze de calitate groaznică a pozei, dar e greu să urmăreşti o persoană printr-un mall slab iluminat şi să-i faci şi fotografie fără să te vadă. Nu se vede prea bine, dar tricoul este roz roz, culoare gen Barbie, iar acele picățele albastre intens sunt sigla Polo Ralph Lauren, calul cu călăreţul jucând polo pe iarbă.

Arată penibil. Roz cu o mie de sigle albastre pe el? Dacă era fals, de ce ai exagera aşa? Un roz cu o siglă albastră în piept ar fi găsit câțiva cool hunteri care să-l ia. Cu o grămadă de sigle seamănă cu un tapet prost sau o pijama nasoală. Înţeleg chinezăriile şi piaţa lor, dar de ce pleci de la a clona un articol bun şi ajungi la o prostie?

Dacă era original, îl mănânc.

John Higgins, de trei ori campion mondial la snooker, a fost prins cu mâţa în sac: reporteri englezi s-au întâlnit cu el şi i-au propus să piardă nişte frame-uri în schimbul a 300.000 de euro, iar el a acceptat. Înscenarea a fost publicată, iar acum Higgins e suspendat din toate competiţiile până se face ancheta.

Interesant este pentru ce primea acești bani mulţi: trebuia să piardă 4 frame-uri în 4 jocuri diferite. Deci nu partida întreagă, ci doar un anume joc din cadrul ei. Asta pentru că la străini se poate paria inclusiv pe frame-uri şi bănuiesc că sunt cote foarte mari dacă te duci şi zici “eu în meciul Davis vs Higgins cred că al 4-a joc va fi câştigat de Davis”. Nasol este şi faptul că snookerul rămăsese ultimul sport cinstit, unde chiar jucătorii îi spuneau arbitrului atunci când făceau un fault insesizabil de oricine altcineva.

Detalii pe Hotnews şi Realitatea, iar imaginile incriminatoare văd că le-a pus cineva şi pe YouTube, dar ca să respectăm munca oamenilor vă invit să le vedeţi chiar pe News of the World.

Ieri, în mall-ul AFI Cotroceni, oamenii au putut vedea un spectacol ce i-a pus pe gânduri: un tânăr aparent normal şi-a cumpărat o prăjitură şi un suc şi s-a dus să le mănânce tocmai în partea opusă a food court-ului, la o masă lipită de patinoarul artificial de acolo. “Uite, bă, ce obsedat sexual e şi asta, a venit să se holbeze la fetele astea care dansează pe gheaţă“, şi-au zis cei din zonă, chiar dacă nici ei nu aveau vreun alt motiv plauzibil de a se afla acolo.

Bănuielile lor s-au confirmat în momentul în care respectivul tânăr, în loc să-şi mănânce prăjiturica şi să bea din suculeț, a scos din poşeta masculină pe care o căra o cameră video (“e chiar Full HD!“, a murmurat lumea) şi le-a filmat pe respectivele bunăciuni, fără nici un pic de jenă sau respect. Chiar aşa, dom’le?!?

În scandalul ce a urmat, tânărul a insistat că este blogger şi că le filmează doar pentru cititorii săi, dar cei mai mulţi n-au crezut această explicaţie cusută cu aţă albă, ba chiar o babă a întrebat “ce-a zis că e, maică, bulgar? Ăştia, după ce că ne fură litoralul și mașinile, vin şi la femeile noastre acum, arză-i-ar focu’!”

Tipa în gri cred că trebuia testată pentru substanțe, era prea agitată.

Puteţi da o tură cu o Toyota în parcarea din fața mall-ului Băneasa Shopping City (intrarea dinspre IKEA), dar mai e timp doar astăzi, duminică, între orele 12 şi 19. E un circuit (de îndemânare, nu viteză) făcut din jaloane şi vă puteţi înscrie pentru o tură cu un Auris (posibil și celelalte, că era toată gama acolo).

Ideea este să mergeţi cât mai stabil şi cu consum de carburant cât mai mic. Pentru asta vi se pune pe capotă un vas cu o minge de fotbal în el pe care nu trebuie să o pierdeți, iar consumul obţinut este dat de computerul de bord. Din ce am înţeles acel “Eco” din titlu se referă la faptul că acum consumul instantaneu este indicat direct de un senzor din injectoare, fiind foarte precis determinat. Teoretic poţi vedea cât consumă maşina la fiecare acceleraţie şi manevră, eventual îţi poţi schimba un pic stilul de condus pe baza acestor informaţii.

Eu n-am dat o tură, că întârziam în altă parte. Oricum singura Toyota pe care aş fi interesat să o testez este Prius, ca să văd cu ochii mei cum e cu motorul hibrid şi consumul mic.

Circuitul de test

Masini de concurs

Nu, Mircea Badea nu era acolo :P

HTC Sync, programul de sincronizare a telefonului cu Outlook (eu îl folosesc pentru salvarea contactelor şi a calendarului) a ajuns la versiunea 2.0.33, HTC Desire şi Legend fiind iniţial livrate cu 2.0.28. Poate fi descărcat de pe site-ul oficial HTC şi e bun pentru Desire, Legend, Hero, Magic şi Tattoo.

Twitter a făcut un program oficial pentru Android. Până acum nu există ceva oficial, ci se utilizau alternative precum HTC Peep, Twitdroid, Seesmic şi altele. L-am pornit pentru câteva minute, e marfă rău la interfață și mi s-a părut foarte rapid, dar n-are și opțiune de refresh manual, ci doar între 5 minute și 4 ore. Asta înseamnă că dacă nu vrei să se mai updateze, fie îi dai logout fie îl închizi forțat cu un task manager, ceea ce nu-mi place. Suportă și liste și are și ceva de trending topics în el. Detalii găsiţi pe blogul oficial, aplicaţia o luaţi din Market (se numeşte Twitter, producător Twitter, Inc.) sau scanând codul de mai jos cu softul ShopSavvy.

Jon Stewart face mişto de Apple, pierderea prototipului iPhone şi ancheta poliţiei – Gawker.

Australia va interzice publicarea numelui şi a logoului producătorului pe pachetele de ţigări – Hotnews. Ştiţi produsele alea foarte ieftine de se vând prin Mega Image sau Carrefour sub brand propriu şi nu scrie pe ele decât “Bere” sau “Detergent”? Aşa vor fi şi ţigările, nu ştii ce vei cumpăra.

Nu lăsați bătrânii senili neînsoțiți! – VisUrat. Un post foarte amuzant pe care cel mai probabil deja l-aţi citit.

The $1,350 ‘earbud’: Is it worth it? – CNET. Review la o pereche de căşti ce costă 1350 de dolari. Merg şi la mp3-playere, dar acestea nu au ieşire audio de calitate pe măsură acestor căşti.

Ca să nu credeţi că mănânc doar prin restaurante ciudate, iată şi fotografii cu o friptură făcută în casă. Nu e ceva complicat sau extraordinar, dar a ieşit foarte bine şi vreau să o fac vedetă pentru posteritate.

Piept de pui, făcut mai gros, uns cu ulei de măsline, fezandat cu condimente şi făcut în tigaie acoperită, ca să-l tragă căldura la şale din toate părţile. Apoi, la final, am adăugat peste el o felie de caşcaval care s-a topit parţial şi un ou ochi făcut tot în tigaie acoperită, pentru că albuşul să se solidifice cât mai repede, dar gălbenuşul să mai rămână moale (aşa îmi place mie). Două felii de pâine prăjită cu unt puse lângă el şi a fost un brunch foarte bun.

Are cineva un vas de gătit cu aburi? E vreo șmecherie de capul lui?

Acum ceva vreme am facut și o tortilla cu ou, tot în casă.

***

Am pentru o săptămână un monitor BenQ V2420 de 24 de inci. LG-ul meu de 19 inci a fost smuls din locul său menit de pe birou, deconectat fără menajamente din toate cablurile sale şi pus să stea la colţul camerei, cu mânuţele la spate.

BenQ-ul e Full HD, rezoluţia optimă fiind 1920 x 1080 pixeli şi are iluminarea pe LED-uri cu un contrast dinamic de 10.000.000:1, cel static fiind de 1000:1. Zece milioane la unu, woohoo!  Modelul este şi foarte subţire, având între 15 şi 20 de milimetri măsuraţi ochiometric.

Imaginile se văd foarte bine şi cea mai bună reproducere a culorilor mi s-a părut că se face pe modul de afișare sRGB. Nici monitorul meu nu era foarte varză, dar pe acesta nou am început să descopăr noi culori sau nuanţe prin site-urile şi imaginile la care m-am uitat. Cu această ocazie am descoperit şi că Internetul a rămas rău în urmă, majoritatea site-urile fiind înguste şi ocupând doar un sfert din ecran sau lăţindu-se inutil pe întreaga suprafaţă, în loc să organizeze sau să aranjeze altfel în pagină informaţia. Seesmic însă (sau orice alt soft de Twitter ce permite afisarea pe multe coloane) se simte ca la el acasă și cântă de bucurie că are loc să se desfășoare.

Rămâne să-l butonez şi să mă uit la filme şi să mă şi joc ceva pe el şi vă zic apoi concluzia. Până atunci, dacă aveţi întrebări sau vă interesează ceva anume spuneţi în comentarii.

Cât costă? eMag îl are la 985 lei pentru versiunea fără HDMI (doar VGA şi DVI) şi 1070 lei pentru cea cu port HDMI. Încă nu e în stoc, că de-abia s-a lansat oficial zilele trecute.