Miez moale de rulou în cremă dulce. E bună, dar scumpă la 7 lei porţia. E nişte aluat moale şi pufos dat prin sos dulce, ce naiba.

***

Australianul Neil Robertson a câştigat noaptea trecută finală campionatului mondial de snooker, într-un meci ce s-a terminat pe la 3 noaptea, învingandu-l pe Graeme Dott cu 18-13. De mult nu m-am mai bucurat aşa tare la snooker ca după acest meci, Robertson fiind unul dintre jucătorii mei preferaţi şi acest titlu venind să-i confirme talentul extraordinar de care mi se pare că dă dovadă. Este singurul jucător pe care îl admir pentru faptul că vine la masă cu zâmbetul pe buze, într-o postură relaxată şi lovește bilele, oricât de crucial ar fi momentul, fără nici cea mai mică urmă de stres pe faţă.

În 2004, când am văzut finala pe care Dott a pierdut-o 8-18 în faţa lui Ronnie O’Sullivan, mi-am spus “cândva Dott va fi campion mondial” şi doi ani mai târziu aşa a fost. Tot atunci am zis acelaşi lucru şi despre Robertson. Am găsit, chiar pe blogul meu, posturi scrise în 2006 în care ziceam că australianul este unul dintre jucătorii mei preferaţi, alături de Hendry şi Matthew Stevens (ce s-a întâmplat cu el?). Şi după toţi aceşti ani, după multă muncă, multe finale şi câteva turnee câştigate, Robertson a câştigat primul său campionat mondial. Vă daţi seama, privind comparativ, ce gigant al snookerului este Stephen Hendry, care nu doar că este de 7 ori campion mondial, ci deţine în continuare recordurile pentru cele mai multe turnee câştigate, cele mai multe break-uri de peste 100 de puncte, cele mai multe break-uri de 147 de puncte, cel mai mare număr de turnee câştigate consecutiv şi multe altele. Dacă aş avea de ales o vedetă a sportului pe care să o întâlnesc, din toate timpurile, lui Hendry aş vrea să-i strâng mâna şi să-l felicit pentru realizări.

După cum v-aţi putut da seama din clipul cu patinatoarele, am fost recent prin AFI şi vrând să încerc ceva nou de mâncare, am luat un sandviş de la Navy’s, care, în ciuda numelui, vinde mâncare “grecească”.

Asta în teorie. În practică vinde sandvişuri cu sos tzatziki şi cu nume balcanic şi se cheamă că e grecească. Am luat un meniu cu souvlaki sau gyros de porc, adică un fel de carne tocată și formată ca un mic, băgată într-o lipie mai groasă, împreună cu nişte ceapă, roşie, salată şi sos, plus cartofi prăjiţi şi suc. Sandvişul a fost bunicel, dar mic rău. La fel de mic a fost şi unul cu pui, deşi la 18 lei meniul te aştepţi să mănânci mai mult de atât, poate chiar să te saturi.

***

Pe CNN văd o reclamă la noua Renault Laguna Coupe care are 4 roţi directoare, adică şi cele din spate cotesc. Ciudat, nu? De obicei doar pe la basculante sau betoniere mari mai vezi aşa ceva şi atunci e vorba de două seturi de roţi din faţă, nu şi de cele din spate. Cu ce ajută? Habar n-am. Teoretic poţi coti mai “din strâns” (supravirare), dar mă întreb dacă îţi trebuie timp ca să te obişnuieşti cu acest sistem sau nici măcar nu îţi dai seama că există.

Am fost curios să văd cât costă această extraoptiune, aşa că am intrat pe Renault.ro. La noi nu este. Francezii nu vând şi în România această tehnologie, probabil fiindu-le frică să nu o copiem şi să o integrăm şi noi pe Sandero. De reţinut că la noi Laguna Coupe începe de la 28.000 de euro cu TVA pentru versiunea 2.0 Turbo pe benzină.

Pe Renault.fr am putut afla mai multe despre 4Control, căci aşa se cheamă sistemul. Iată o descriere în franceză, pentru cei ce poţi să-şi traducă singuri:

Renault Laguna offre une précision de direction inégalée.
Ses 4 roues directrices procurent à Laguna une stabilité et une maniabilité exceptionnelles. Le secret de l’innovante technologie 4Control ? Des roues arrière dont l’angle de braquage est modulé en fonction de la vitesse.

• A basse vitesse (< de 60 km/h), les roues arrière braquent dans le sens opposé à celles du train avant pour une plus grande agilité. Le rayon de braquage réduit facilite également les manœuvres notamment en ville. Les mouvements de volant réduits favorisent la maniabilité sur route sinueuse, dans un grand confort de conduite.
• A vitesse élevée (> de 60 km/h), les roues arrière braquent dans le même sens que les roues avant. En courbe, le train arrière s’inscrit ainsi parfaitement dans la trajectoire, pour une sérénité optimisée. Le véhicule acquière ainsi une stabilité optimisée et une tenue de cap optimale.

Pe scurt (dar după 11 lungi ani de franceză) spune că la viteze de până la 60 la oră roțile din spate cotesc în direcţia opusă celor din faţă, pentru o manevrabilitate mai bună prin locuri strâmte, iar peste 60 la oră cotesc în aceeaşi direcţie ca şi trenul din faţă, pentru ca maşina să fie mai stabilă pe traiectoria sa. Interesant, nu? Să sperăm că nu dă eroare calculatorul care controlează tot acest sistem (bănuiesc că nu se face mecanic), pentru că altfel poate ieşi nasol.

Cât costă în Franţa? Păi porneşte de la 38.300 de euro pentru motor de 2 litri turbo, dar cu 4Control. Dotările standard sunt ceva mai multe, dar diferenţa de preţ mi se pare imensă. Dacă aş fi francez şi aş vrea o Laguna Coupe, aş veni în România să o cumpăr, ies cu 10.000 de euro mai ieftin. E suficientă și așa ca să agăți ceva, că doar nu-ți spune fata că dacă nu ai 4 roți directoare nu iese cu tine. Eu așa aș face reclamă la această mașina: primul Renault cu care poți agăța gagici! (ignorându-le pe cele produse de Renault Trucks Defense, cu care nici măcar nu mai agăți, ci iți iei direct ceea ce vrei).

Că veni vorba: la noi cel mai ieftin Logan este pe la 5900 de euro, cu motor 1,4 litri pe benzină. La francezi, pe dacia.fr, cel mai ieftin costa 7600 euro cu motor de 1,2 litri pe benzina. Bizar.

De ce e asta aşa mare brânză, veţi întreba. Pentru că eu mă tund foarte rar, probabil o dată pe trimestru, aşa că e un eveniment special pentru mine şi deci trebuie să aflați şi voi despre el.

V-am zis despre obiceiurile mele privind tunsul? Majoritatea oamenilor se tund la o anumită frizerie şi la un anumit frizer sau frizeriţă, de se duc să se intereseze când e în tură şi dacă îi poate primi şi pe ei. Doar acolo, doar la acea persoană, doar în acel stil.

Eu fac exact la modul opus. Mă tund la cea mai apropiată frizerie. De câte ori s-a deschis una mai apropiată, m-au câştigat de client. Mă tund la cine se nimereşte să fie de serviciu atunci. Indiferent dacă o cunosc sau nu, iau loc şi mă tund. Niciodată n-am ştiut ce să răspund la întrebarea tradițională “cum vă tund?”. L-am ascultat odată pe un tip vorbind un minut întreg, descriind în termeni tehnici cum vrea să fie tuns pe fiecare zonă a capului. Eu zic “mai scurt” şi atât. De la o vreme am mai învăţat şi eu una alta şi acum arăt cu degetele cam cât vreau să-mi scurteze părul, iar în plus zic că la spate vreau pierdut, nu drept (până acum un an nici nu ştiam care e diferenţa). Toate celelalte întrebări (“contur la spate?”, “perciunii cum îi tai?”, “la urechi vreţi aşa sau aşa?”,”aici să vă iau din foarfecă sau cu maşina?”) mă bagă în ceaţă şi de obicei zic “aaaah… cum vreţi, doar să se potrivească la restul părului”, de o las în dilema şi pe femeia care mă tunde. Frizeriţelor nu le place să aibă ele de ales, vor să li se spună clar şi precis ce trebuie să facă.

Mă mai tund in iulie, inainte de concediu.

Cei de la New York Times au o iniţiativă numită A Moment în Time, pentru care vor ca oamenii să trimită o fotografie făcută pe 2 mai în jurul ore 15 GMT (18 ora României, având în vedere că acum suntem pe GMT+3 pe motiv de oră de vară. Culmea e ca şi englezii sunt pe GMT+1, deşi ei ţin în braţe meridianul. E posibil să fie deci ora 17). Dacă aveţi fotografii mişto făcute în weekendul-vacanță de 1 mai, alegeţi-o pe una cea mai marfă şi urmaţi instrucţiunile de pe site-ul oficial pentru a o trimite. Vinerea viitoare e data limită.

Via Palatul Sutu.

Cum vă ziceam zilele trecute, în acest weekend s-a putut vizita Camera Deputaţilor din Palatul Parlamentului, aşa că am fost şi eu. Probabil că e ultima oară când mă duc pentru mulţi ani, deoarece l-am văzut şi la Summit-ul NATO şi acum 3 ani la alt eveniment al porţilor deschise şi cu alte ocazii înainte de asta, de m-am cam săturat de aceleaşi camere. Am făcut un set nou de fotografii astăzi şi mai jos sunt câteva HDR-uri realizate în Photomatix şi indreptate prin Picasa, la repezeală.

Cum a fost turul? Aglomeraţie medie, nici deranjantă, dar nici ca o plimbare prin parc. Alte lucruri mi-au atras atenţia.

1. Comentariile idioate. “Ia uită ce mare e sala asta! Păi da, e făcută pe banii noştri“. “Cum, tot lemnul ăsta de pe pereţi e cireş? De asta nu mai e nici un pom în ţară!“, după care 5 minute mai târziu acelaşi moş supărat pe viaţă spunea retoric “mda, e frumos, dar Luvrul e şi mai frumos“, de parcă francezii n-ar fi tăiat copaci şi n-ar fi scos piatra ca să facă toate acele palate. Lor le-au picat materialele din cer. O babă a auzit că pe peretele sălii în care sunt primiţi demnitari străini este un tablou original Grigorescu şi a zis “vai cât ne fură ăştia“, de parcă i-l furase ei din casă. Un domn admira candelabrele şi îi spunea soţiei că “alea de la Viena, când transmit concertul la televizor, sunt şi mai frumoase“, pentru că, nu-i aşa, o sală oarecare din ditamai palatul nostru trebuia să aibă candelabre mai mari decât cel al operei din Viena. Şi alte asemenea, împărţite mereu în cele două teme mari, prima cu “pe banii munciţi de noi sunt făcute astea” şi a doua cu “dincolo era mai frumos”.

2. Lipsa de atenţie la detalii. Ştiu că nu e exact circuitul de vizitare şi că multe săli sunt de obicei închise, dar în multe dintre ele erau mormane de scaune, iar pe culoare și pe scări am găsit cabluri negre trase neglijent şi neprotejat peste marmura albă, de strica tot aspectul. Lămpi lipsă cu cabluri ieşind din perete, un covor rulat şi lipit de perete, ieşirea era pe la mama naibii în deal spre Marriott, pe un drum plin de gropi şi buruieni. Se mai poate lucra la capitolul acesta.

Iată imaginile:

1. Ce soft am instalat pe HTC Desire.
2. Internetul mobil de la Vodafone acoperă 90% din țară
3. Vreau să-mi iau DSLR: Pentax K-x
4. Accesorii pentru HTC Desire: husă și încărcător auto
5. Recomandați-mi niște filme bune

Este prima oară când primele 4 locuri sunt ocupate doar de posturi din categoria Tech. E evident că Desire-ul este un model foarte căutat, mai ales de când l-a adus şi Vodafone în ofertă. Tot Vodafone a ocupat şi locul 2, prin conferinţa de presă unde au anunţat creşterea masivă a acoperirii Internetului mobil în România, conferință la care am fost și eu invitat și despre care am scris inclusiv detalii tehnice despre tehnologia nou introdusă. Locurile 3 şi 5 au fost pentru mine, întâi un post în care ceream opinii şi sfaturi legate de K-x şi apoi anumite tipuri de filme.

Postul de pe locul 5 rămâne deschis discuţiei, recomandaţi-mi filme din genul celor cerute de mine şi eu voi face o listă mare pentru viitor.