Am zis tot ce vroiam să zic în imaginea de mai jos. Probabil că n-am descoperit ceva nou, dar e marfă opțiunea.

Semne de criză: 142.000 de clienţi noi (e bine că e pe plus, dar Cosmote a avut peste 1 milion de clienţi noi în 2009), venituri de 920 de milioane euro, în scădere cu 20%, iar venitul mediu pe utilizator a scăzut de la 9,8 euro la 7,7 euro.

Mă întreb dacă acest venit mediu pe cap de client este în scădere şi din cauza campaniilor, inexplicabile pentru mine, de a atrage lumea spre cartela preplătită în loc de abonament lunare. Adică Vodafone îşi atrage un venit greu de estimat şi care vine aleatoriu, în locul unuia fix, lunar, pe care te poţi baza. Eu nu înţeleg asta.

Mă uit la Steve Jobs şi la cât de mult încearcă să-şi lege clienţii de Apple prin toate restricţiile şi abonamentele lunare pe care le bagă în iPhone şi asta mi se pare cea mai bună strategie de business pe timp de criză, venitul constant şi fidelizarea clientului. Am considerat întotdeauna că telefonia pe bază de cartelă este bună la început, ca să atragi omul, dar apoi îl captezi legându-l pe tine cu un abonament. Nu şi la noi, se pare.

Am pus în tabel evoluţia în timp, pe baza cifrelor anunţate la rezultatele anuale:

Observaţi cum ponderea abonaţilor creştea, apoi anul trecut s-a plafonat şi a rămas constantă, ba chiar cu o mică scădere. Nu e neapărat un semn al crizei, cât al faptului că ofertele la cartele beneficiază de sute de minute (500, 700, 1000, etc) în reţea şi naţionale, ba chiar şi trafic de date, la un preţ mult mai bun decât cel pe care îl plătesc eu, ca abonat la aceleaşi servicii, ba chiar având mai puţine minute incluse la bani mai mulţi daţi lunar. Ciudat.

Toate cifrele sunt de pe Vodafone News Room, un site/blog nou lansat prin intermediul căruia sunt puse la dispoziția tuturor tot felul de ştiri, clipuri şi alte informaţii interesante. Eu îl ştiam mai de mult, graţie Gadgeteer.ro, dar nu mă aşteptam să fie chiar atât de util: deşi nou-lansat, am găsit pe el rezultatele financiare începând cu 2006 încoace.

Îmi place cum a ieşit fotografia aceasta, chiar dacă singurul meu merit e că mi-a tremurat mâna când am făcut-o.

M-au surprins două oferte din newsletter-ul eMag de săptămâna aceasta:

1. HDD Western Digital intern 1 TB la 249 lei – înseamnă 0,249 lei/GB.
2. HDD Samsung extern 1,5 TB la 399 lei – înseamnă 0,266 lei/GB.

Aş vrea să profit de ambele, dar călătoria în Anglia m-a cam lăsat fără fonduri. Ideea e că preţul pe GB pentru un DVD este în continuare de 0,27 lei/GB, aşa cum ziceam în octombrie anul trecut [Când DVD-urile nu vor mai fi cea mai ieftină stocare], cu două probleme, prima fiind că pe un DVD nu poţi scrie fişiere mai mari de 4,4 GB şi a doua că nu întotdeauna dai 12 lei pe o cutie de 10 discuri, ci uneori poţi lua țeapă cu unele de 15-17 lei.

Cred că e clar că discurile optice rămân în urmă, chiar dacă destul de încet. Dar nu m-ar mira ca în viitor, mai ales pe măsură ce televizoarele cu USB se vor răspândi tot mai mult, să văd compilaţii de filme sau sezoane întregi din seriale vândute nu pe mai multe discuri DVD sau Blu-Ray, ci pe câte un HDD mobil. Eventual magazine în care să te duci cu hard-diskul şi să-ţi scrie alte câteva filme pe el, contra cost. Ştiu că pare o idee fantezistă, dar am revenit dintr-o ţară în care există automate de reîncărcat telefoane şi Internet wireless în trenuri de mare viteză, aşa că nici o idee de afaceri nu mi se mai pare prea năstruşnică.

A fost miercuri seara, în Londra, la GBK – Gourmet Burger Kitchen. E un fast-food în care te duci şi comanzi mâncarea la bar, apoi ei o prepară şi ţi-o aduc la masă. Sunt multe în Anglia, iar în Londra am văzut unul lângă catedrala St Paul şi altul lângă Turnul Londrei, unde am mâncat eu, dar sunt sigur că sunt şi altele prin toate zonele turistice.

Burgerul de bază (“Classic”) are salată verde, maioneză şi roşie cu un sos peste ea, plus carne din vită Aberdeen Angus, din care se fac şi nişte fripturi extraordinare (într-un post viitor mănânc şi din acelea). Eu am ales să-mi pună pe el şi brânză cheddar şi un ou ochi, servit cu cartofi prăjiţi mari (“chips”, cei subţiri gen McDonald’s se numesc “fries” şi nu se găsesc decât în câteva localuri) şi cu un sos de maioneză cu chili, cu gust afumat (“smoked chili mayo”). N-a fost ieftin, am dat 7,25 lire pe cheeseburger plus 1,45 lire pe extraoptiunea de ou prăjit, vreo 2 lire şi ceva pe cartofi şi încă o liră jumate pe sosul lor. Am luat şi o bere neo-zeelandeză Mac’s Gold, bună dar scumpă la vreo 4,5 lire.

A meritat însă toţi banii. Burgerul a fost incredibil de bun, mult peste cel mâncat aici la Hard Rock Cafe [Burgeri la Hard Rock Cafe]. Când mi s-a adus era înalt cât paharul de bere, dar l-am putut presa şi am muşcat normal din el. Carnea e foarte gustoasă şi bine făcută, iar celelalte ingrediente au fost proaspete. Nu ratați GBK dacă vă plac burgerii, mai ales ca meniul e foarte divers [meniul de pe site-ul oficial].

***

Pe Regent Street am văzut acest Ford Focus decapotabil, care la noi încă nu se vinde. Arată bine, botul e ca la Mondeo-ul meu, iar spatele e elegant, plus că are hardtop. Mi-ar plăcea o decapotabilă, acum e timpul ei, până nu am familie şi drumuri lungi de făcut.

Expoziţia la care am fost nu a avut multe chestiuni ce pot fi prezentate pe un blog, fiind mai mult adresată specialiştilor. Vă arăt doar două-trei chestii mai simple, dar interesante, plus singurele femei marfă de acolo (toate de la acelaşi stand, ceva de comunicaţii, restul expozanțiilor fiind serioşi şi “profesionişti”, spre tristeţea vizitatorilor).

O întrebare bună ar fi “cum e NEC-ul, Naţional Exhibition Center, cea mai mare zonă expoziţională a Angliei?”. Răspunsul e că habar n-am. Luăm trenul din Londra Euston până la Birmingham Internaţional [Cu trenul], iar acolo din gară intrăm direct în pavilionul expoziţional la care aveam treabă. Acolo se întâmpla totul, inclusiv mâncarea, băutura şi toaletă. N-am văzut nimic în rest, nici măcar alte pavilioane, nici măcar n-am ieşit sub cerul liber. Habar n-am unde e NEC-ul în Birmingham, putea să fie chiar în centrul oraşului lângă cea mai minunată zona turistică de pe pământ.

Obiectiv 55x Fujinon. E atat de mare si pentru ca ofera imagine de calitate foarte buna, nu doar zoom puternic

Cameră video, termoviziune, iluminatoare laser, suport pentru mitralieră în centru, comandă prin radar. Făcut de Samsung

Eu reflectat in senzorul unei camere cu termovizione. Detecteaza oamenii la 10 km si vehicule la 22 km.

Daca oboseai vizitand expozitia, erau vreo 2 zone unde ti se putea face un masaj

Când treceau tipele acestea se făcea linişte şi toată lumea se holba la ele. În clipul de mai jos ea era cam singură în mijlocul curţii, iar câteva zeci de bărbaţi stăteau pe margine şi o admirau. Nişte ciudaţi chiar făceau fotografii sau filme…

În Londra se face masiv publicitate telefoanelor cu Android şi în special noului Sony-Ericsson XPERIA X10. L-am găsit şi eu într-un magazin O2 şi l-am butonat niţel. Mi s-a părut un super telefon: ecran mare de 4 inci diagonală, carcasă albă sau neagră, foarte elegantă, 3 butoane fizice, plasate plăcut estetic sub ecran, şi în plus o interfaţă foarte arătoasă (în Timescape/Mediascape), ce îmi aduce aminte de filme SF gen Minority Report.

Mie mi s-a părut super în puţinul timp pe care l-am avut la dispoziţie. Are acelaşi procesor la 1 GHz ca şi Desire-ul, dar mai puţină memorie RAM, însă camera foto e de 8 megapixeli, iar bateria de 1500 mAh. L-aş vrea şi eu la test, când apare aici.

Clipul cu butonarea e mai jos, iar sub el e o reclamă din ziar, care mi-a plăcut prin modul în care integra în text logo-urile site-urilor sociale şi funcţiile telefonului.