Cei de la PC Garage m-au întrebat dacă nu vreau să testez un hard-disk extern de la Seagate. Ba da, am zis, dar am cerut un model de reţea care se conectează direct la reţeaua locală din casă, că din cele simple mai văzusem şi eu.

Astfel a ajuns la mine modelul Seagate GoFlex Home. Stochează 1 TB de filme, fotografii, muzică şi orice altceva vrei să salvezi şi principalul său avantaj faţă de modelele tradiţionale este că nu se conectează direct la un calculator, prin USB sau eSATA, ci se conectează la router-ul tău din casă (Gigabit Ethernet) şi poate fi accesat de la orice calculator, ba chiar şi de pe Internet după cum veţi vedea mai târziu. Are şi un port USB la care poţi să conectezi o imprimantă normală (sau să înfigi în el un stick USB) care să devină deci una de reţea. Costă 470 de lei, un preț bun pentru ce oferă.

Înainte de a continua cu review-ul trebuie să vă zic că la sfârşit de tot vorbesc şi despre un concurs organizat de PC Garage şi Seagate. Nu-l rataţi!

600D este cel mai nou DSLR din gama entry-level/medium-level de la Canon. A fost adus prima oară în România de către magazinul Koyos.ro şi de acolo a ajuns şi la mine pentru un mic review. Spun mic nu pentru că n-aş vrea să scriu pagini după pagini, ci pentru că o săptămână nu este un timp suficient pentru a testa un DSLR şi a-i cunoaşte adevărata valoare. Nici măcar o lună n-ar fi suficient. O părere foarte elocventă despre un DSLR eu consider că se poate forma doar după luni de zile de utilizare şi după mii de cadre trase, multe dintre ele în situaţii neobişnuite.

Aşadar, să purcedem la un review despre cum e aparatul şi ce poate face. Să vedem dacă e bun în tot ce îşi propune sau are vreo hibă ascunsă, vreo decizie ilogică de design care îţi va scoate peri albi în utilizarea de zi cu zi.

Un prieten de-al meu îşi luase de mai puţin de o lună un HTC Desire de la Vodafone, dar i l-a furat cineva. În metrou, cu telefonul la piept şi buzunarul închis cu fermoar, dar tot i l-au furat. Noroc că avea asigurare pentru telefon, că îl cumpărase chiar de la Vodafone şi plătea 3 euro (sau 2,99, whatever) pe lună pentru asta.

Paşii pe care i-a urmat au fost următorii:

1. declaraţie la Poliţie că i-a fost furat telefonul (nu ştie cine i l-a furat, undeva în metrou etc). Declaraţia se depune la Registratură şi de acolo îţi dă numărul ei de intrare scris pe un bon.
2. sunat la Vodafone, prezentat situaţia, aflat de la Vodafone numărul de telefon al fimei de asigurări care urmează să-l despăgubească.
3. trimis la respectiva firma, după un telefon prealabil, un scan cu bonul primit de la Poliţie
4. firma de asigurări face un borderou pe care scrie din ce magazin îţi vei ridica noul telefon mobil (un alt Desire, în cazul lui). Cică ar fi ceva flexibilitate, adică el a schimbat 2-3 magazine pt că nu putea ajunge la ele în timpul programului şi din astea.
5. la magazinul Vodafone te duci cu buletinul, le zici cine eşti şi ce număr de telefon ai, ei se uită în sistem şi văd respectivul borderou şi apoi îţi dau telefonul nou.

Eu cam aşa am înţeles lanţul evenimentelor. Cert e că a rămas fără telefon vineri seara în metrou şi ieri, marţi, l-a ridicat pe cel nou. E bine de ştiut că merge sistemul.

În Carrefour poţi găsi o ramă foto foarte bună: 7 inci, ecran LED, calendar şi ceas, carcasă îngustă şi costă doar 129 de lei. Pare o afacere excelentă. Asta până când ajungi acasă, o montezi şi ţi se strică după 5 minute.

Chinezărie ieftină! Dar dacă eşti suficient de atent, poţi observa că pe rama foto scrie că se alimentează la 5 volţi, iar alimentatorul livrat cu ea în cutie este de 12 volţi. Bagă 12V într-un aparat de 5V şi e clar că se strică, fiind mica şansa ca la acei bani să aibă protecţie adecvată. Bună treabă!

Aşa arată cutia. Dacă vă cumpăraţi una, verificaţi ce găsiţi în pachet. Poate acesta a fost un caz nefericit, dar poate aşa sunt toate.

O ştire: cutremurul recent din Japonia a fost atât de puternic încât cerneala staţiilor seismice din Vrancea s-a terminat mâzgălind oscilaţiile pe hârtie.

Acum trebuie să întreb şi eu: de ce se mai fac înregistrările pe hârtie? Nu e vorba că suntem înapoiaţi tehnologic la capitolul staţii seismologice, că nu cred asta. Poate acum mulţi ani singura metodă de a vedea cum arată un cutremur era să ai o peniţă a cărei oscilaţie era legată direct proporţional de senzorul seismic, dar acum înregistrările de la senzor se pot face pe un calculator şi se pot analiza în linişte şi pace în Matlab sau orice alt soft. Nu cred că mai ia acum cineva o rolă de hârtie şi o întinde pe 3 mese şi o mişca de colo-colo măsurând cu rigla “da, şi uite aici la secundă 8 a atins magnitudinea 6,7, iar aici la secundă 43 a fost de 7,2 grade”… acum ai soft, derulezi secundele pe ecran, faci măsurătorile rapid, scoţi statistici, analizezi forme de undă şi tot aşa. Inchipuiți-vă că ai printa forma de undă a unei melodii în loc să o analizezi pe calculator.

Totuşi, de ce în Vrancea mai se foloseşte cerneală? E vreo explicaţia logică, inginerească, pentru asta?

via Realitatea.

Astăzi se lansează oficial varianta finală a Internet Explorer 9, după ce mai multe luni a stat în versiuni beta şi release candidate. A fost plănuit, asamblat, construit, îngrijit, bibilit, lucrat cu mare atenţie şi testat, iar acum a venit momentul să i se dea cu sticla de şampanie în carcasă şi să fie lansat la apă cu numele de “versiunea finală”. Era şi timpul, din două motive:

1. IE9 este partenerul oficial al RoBlogFest 2011 şi nu poţi sponsoriza o astfel de competiţie cu un produs “beta”, aşa că cei de la Microsoft s-au grăbit să termine varianta finală. OK, probabil că nu acesta e motivul lansării, mai ales că un browser se adresează milioanelor de utilizatori din toate ţările posibile, dar sună mai bine când zici că RoBlogFest-ul i-a făcut pe programatori să tragă tare şi să-l termine mai repede.
2. Eu l-am văzut prima oară prin iunie 2010, adică au trecut destul de multe luni pentru a dezvolta o versiune de browser, nu că asta ar fi un lucru rău.

Eu îl voi descărca acum (download oficial), ca să scap de versiunea RC pe care o am instalată în prezent pentru testare. Am Windows 7 original, aşa că mă aştept ca întreaga operaţiune să se facă în 2 clickuri şi 3 minute. Despre Internet Explorer 9 am mai scris atunci când am testat versiunile preliminare şi v-am zis ce-mi place cel mai mult: faptul că atunci când duc mouse-ul în taskbar pe Internet Explorer îmi apar tab-urile ca mici preview-uri, iar ducând cursorul pe un astfel de preview micuţ îmi este arătat instantaneu tab-ul acela pe tot ecranul. Ştiu, e comportamenul general al oricărui program gândit pentru Windows 7, dar în cazul particular al browserului acest aspect sporeşte foarte mult eficienţa şi economisesc mult timp atunci când pot să arunc rapid un ochi de la un tab la altul ca să văd dacă a apărut vreun nou tweet, dacă s-a finalizat upload-ul pe YouTube sau când transcriu rapid o informaţie dintr-o fereastră în alta.

Apropo de IE9 sponsorizând RoBlogFest-ul, sunt şi eu înscris acolo (ca să pot veni la petrecere, mai mult) la categoria Cel mai popular blog. Mă puteţi vota, nu mă supăr. S-ar putea să vă intereseze mai mult un concurs ce are ca premiu console XboX Kinect (trebuie să vă povestesc cândva despre cum m-am jucat pe Kinect; e mişto, atât de mişto încât am văzut că au apărut şi săli de jocuri cu Kinect în ele), dar trebuie să vă mişcaţi repede că e cu înscriere până pe 16 martie (adică mâine) la ora 12. Detalii aici.

Prețul primului iPad se duce spre pragul de 1700 lei. Avem așa:

iPad 16GB la eMAG – 1799 lei
iPad 16GB la Evomag – 1759 lei
iPad 16GB la MarketOnline – 1722 lei

Pe PCfun.ro am găsit și prețuri pentru iPad 2 cu disponibilitate în jumătate de lună:
iPad 2 cu 16 GB – 2499 lei
iPad 2 cu 16GB si 3G – 3099 lei

Mai ieftin decât mă așteptam pentru lansare.

Dacă te plictiseşti rău, dar rău-rău, atât de rău încât deja ai trecut peste a urmări vopseaua cum se usucă pe perete sau copacii crescând în grădină, poţi asculta discuţiile dintre controlorii de trafic aerian din Otopeni şi avioanele care aterizează, decolează sau doar trec pe la noi prin zonă. Accentele sunt amuzante, având în vedere că toată lumea încearcă să vorbească în engleză, limba în care au loc toate comunicaţiile în aviaţie.

Accesaţi fluxul prin LiveATC şi căutaţi aeroportul LROP, adică Otopeni, dar LROP Bucharest Twr/App, adică Tower Approach, cei care discută cu avioanele din zbor. Există şi un LROP Ground, dar de acolo sunt doar ghidate avioanele pe sol şi sunt mai puţine comunicaţii. Ca să fie totul complet, intraţi şi aici pe FlightAware ca să aveţi o hartă cu avioanle care ne survolează.