Ce, doar ziarele mari pot face The Year in Pictures? Pot si eu, cu ale mele!

Mă uit pe un articol din Ziarul Financiar şi mă minunez de cât de întortocheată este ţara în care trăim. După cum probabil aţi auzit, la 31 decembrie expiră licenţele de operatori ale Vodafone şi Orange şi Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) încă nu le-a prelungit licenţele.

Sincer vorbind, e mică şansa ca de la 1 ianuarie să nu mai funcţioneze comunicațiie. Nu scoate nimeni antenele din priză, nu opreşte nimeni reţeaua şi apelurile, dar e vorba de amenzi şi taxe importante de plătit şi legi care mie mi se par idioate. Statul român ar trebui să gestioneze mai bine aceste lucruri, nu să le rezolve aproape prin şantaj în ultimul moment.

ZF zice că operatorii sunt invitaţi la ANCOM pe 28 decembrie, la discuţii. Cu 3 zile înainte de data expirării licenţelor ce discuţii poţi să mai ai? Chestia asta se numește direct şantaj, căci nu mai poate fi ascunsă sub scuza incompetenţei care a dus la întârzierea rezolvării situaţiei. Te duci pe 28 decembrie la discuţii şi nu mai ai timp de nimic, semnezi actul ce ţi se pune în faţă şi gata, e o manevra clasică.

Reţineţi însă că vorbim de Vodafone şi de Orange, care cu 1 miliard de euro cifră anuală de afaceri fiecare probabil ar trebui să intre la categoria “super-mari” contribuabili, având în vedere cifrele imense pe care le plătesc la bugetul statului. Au zeci de mii de angajaţi, plătesc impozite pe sute de milioane de euro profit, asigurări, impozite şi rovignete pentru mii de maşini, ţin doar ei în spate zeci, dacă nu sute de alte firme şi dealeri din toată țara care la rândul lor plătesc taxe şi impozite.

Manevra asta cu “nu prelungim, veniţi pe 28 decembrie la alte negocieri, eliberaţi spectrul de 900 MHz în timp record” şi alte asemenea nu se poate numi altfel decât mârlănie.

IGN a făcut un top al celor mai bune jocuri apărute în 2011 pe Playstation 3. Îl puteţi vedea, aranjat pe categorii de jocuri, pornind de la linkul anterior.

Jocul anului este declarat Uncharted 3: Drake’s Deception, la a cărui lansare la Bucureşti am fost şi eu (şi am devenit fan al seriei, terminând U 1 şi acum jucând U 2). Uite ce frumos scriu cei de la IGN despre acest joc:

Uncharted 3: Drake’s Deception isn’t a game — it’s an experience. Developer Naughty Dog weaves a story we get caught up in, makes us care about characters, sets the bar for how good a PS3 game can look, comes up with a soundtrack that’s touching, wraps it up in fun climbing/shooting gameplay and then tosses in a multiplayer suite that’s fun and deep. To quote the review, IGN defines a 10.0 — a masterpiece — as “the pinnacle of gaming, a masterpiece may not be flawless, but it is so exceptional that it is hard to imagine a game being better.” That’s Uncharted 3: Drake’s Deception. From start to finish, single player to multiplayer, this game sings.

Nu rataţi această serie!

Am mai reţinut şi alte titluri notabile de jocuri bune: Mortal Kombat şi Super Street Fighter 4 pe bătăi, seria Resistence şi Homefront.

Uncharted 3: Drake’s Deception – 250 lei la eMAG.

Luni seară am fost la petrecerea Canon de sfârşit de an, care s-a lăsat inclusiv cu femei aproape dezbrăcate dansând pe bar şi cu mine suit tot acolo pentru un cocktail special băut cumva între picioarele lor (nu vă închipuiţi prostii, dar mă bucur că încă n-au apărut fotografii compromiţătoare pe net).

Erau expuse şi cele mai tari DSLR-uri Canon, echipate cu nişte obiective scumpe şi bune. Ca la orice petrecere la care se adună fotografii, fetele de pe bar erau ignorate în favoarea acestor aparate. M-am jucat şi eu câte un pic cu fiecare.

Canon EOS 1D este un gigant pe care nu-mi închipui cum l-ar putea căra altcineva decât un profesionist plătit să facă fotografii. Este mare şi greu, dar ce fotografii face! Canon 7D şi 5D Mark II sunt mai omeneşti, iar cel din urmă era echipat cu un obiectiv fisheye care mi-a plăcut foarte mult. Ştiu ce face un fisheye, dar nu am mai văzut unul cu ochii mei şi am rămas uimit de unghiul gigantic pe care îl poate captura.

Unghiul de cuprindere este de aproape 180 de grade, încât aproape că poţi să îl orientezi în faţa ta şi să-l prinzi în imagine şi pe cel de lângă tine. Mi se pare foarte bun pentru a surprinde tot felul de scene largi precum pieţe, clădiri înalte, grupuri mari de oameni şi chiar şi scene din natură. Şocul mare a fost acasă, când am descoperit pe f64.ro că obiectivul este “doar” 6699 lei, dar nu mă mir având în vedere ce știe să facă…

Poze de la eveniment pe gadget.ro și pe imidoresc.ro, eu am zis să nu duc un aparat Pentax la o seară Canon.

După ce am luat “laptopul de lemn” şi am instalat Windows 7 pe el am pus şi toate driverele şi programele care au venit cu CD-ul de instalare din cutie. Pus în faţa unei liste lungi de ceea ce este considerat de obicei “bloatware”, adică software care doar încarcă inutil sistemul fără a aduce mari beneficii, am ales să instalez fiecare program şi fiecare utilitar, cu gândul că văd eu apoi ce păstrez şi ce nu.

Vreo 3 ore mai târziu le  dezinstalasem deja aproape pe toate, cu excepţia a vreo 2-3. Nu neapărat pentru că n-ar fi utile, ci pentru că se adresează unor persoane care jonglează ziua cu laptopul între setări de baterie, video-chat-uri, setări de text, entertainment sau jocuri, backup-uri, reţele wireless şi proiectoare. Lesne de ghicit, nu e genul meu de viaţă (a mea seamănă cu reclama la Kreskova).

Am observat însă într-un colţ al minţii mele de ce acest software se numeşte bloatware: nimeni nu ştie ce face. Habar n-aveam ce se ascunde în spatele denumirilor criptice găsite de producătorii laptopurilor. Am pornit cu o listă de vreo 20 de nume din care doar vreo 4-5 aveau ceva inteligibil în ele, precum “wlan console” sau aşa ceva. Dar ce face Fancystart? Lifeframe 3? Multiframe? Power4Hybrid? Net4Switch? Nb Probe? Expressgate Cloud? AI Recovery?

Mai ştiţi toate acele discuţii (care mie mi se par destul de anacronice) despre cum o urare “din inimă” se face telefonând personal cuiva, nu trimiţând un simplu mesaj sau scriind pe wall-ul respectivei? Eu, adeptul tehnologiilor cât mai moderne, plus electronist cu specializarea în Comunicaţii Multimedia,  prefer să găsesc metode tot mai inovative de face o urare cuiva.

Orange gândeşte la fel ca şi mine la acest capitol, deoarece tocmai am fost informat despre cea mai modernă (i-aş zice chiar science-fiction) metodă de a face o urare acum că vin sărbătorile. Pur şi simplu poţi scrie mesajul pe cer. Da, pe cer.

Evident, nu apare un avion care să-l scrie cu fum şi nici nu e făcut din baloane cu heliu, ci foloseşti smartphone-ul pentru asta, că doar vorbim de Orange. Sistemul este simplu. Foloseşti site-ul www.ScriePeCer.ro (te poţi loga cu Facebook sau îţi faci cont pe site) pentru a scrie un mesaj cuiva (50 de caractere), îl amplasezi pe hartă, îl orientezi în ce direcţie vrei şi persoana căreia l-ai adresat va primi o notificare despre acest lucru.

Mâine 20 decembrie, de ziua ignatului, Market Online promite reduceri între 5 şi 50% la produsele IT&C pe care le vinde, ba chiar poţi câştiga şi un porc. Reducerile încep dimineaţa și pot fi o ocazie bună pentru achiziționat cadouri de Crăciun.

Puteţi accesa pagina campaniei aici cu link de afiliere sau aici fără afiliere, în funcţie de dorinţa voastră ca magazinul să-mi dea şi mie nişte comisioane sau nu.

Update: comunicatul spune “Reducerile cele mai mari, de până  la 50%, vor fi la produsele care fac parte din categoriile de interes pentru perioada cadourilor”, deci uitați-vă mai degrabă pe categoriile Bebe, Jucării și Electrocasnice, mai potrivite pentru cadouri.

Mie îmi place noua pagină de profil de pe Facebook, având-o activată încă de la sfârşitul lui septembrie. Mi se pare că organizează mai bine informaţia despre cine eşti, pe cine cunoşti şi pe unde umbli, iar noua fotografie gigantică numită “cover photo” este tocmai bună pentru a personaliza fiecare profil în parte.

Cam pe 22 decembrie Timeline va fi activat pentru toată lumea, aşa că dacă nu-l folosiţi deja nu mai aveţi mult de aşteptat. Apare des întrebarea “care este rezoluţia acelei cover photo”. 850 x 315 pixeli pare a fi dimensiunea majoritar acceptată pe net şi atât îmi dă şi mie din calcule şi experimente.

De ce este important? Păi poate vrei să uploadezi imaginea direct la dimensiunea potrivită, nu să te bazezi pe algoritmul Facebook de recomprimare şi scalare a imaginii. Am zis 850 x 315 pixeli, dar unii se jura că este 851 pe orizontală şi 314 sau 320 pe verticală. Experimentaţi şi voi.

Câteva exemple de profile ce utilizează la maxim avatarul şi cover photo-ul găsiţi aici şi aici.