Cum a fost la Art Safari

Muzeul de artă construit temporar în Piața Enescu mai stă acolo până pe 20 mai, așa că dacă vă doriți să-l vedeți, nu uitați de această limită.

Art Safari nu-i mare, în 30 de minute ați văzut totul, dar au grupat acolo opere de artă foarte frumoase. Cea mai interesantă secțiune este cea de pictori impresioniști din colecția BCR, care se pare că tezaurizează nu doar bani și metale prețioase, ci și opere de artă. Mă întreb câte au în total, din moment ce aici au venit doar cu pictori impresioniști români și, cum ziceam, tot a rezultat cea mai bună secțiune.

Veți găsi acolo cam 50 de tablouri, toate de la pictori români, inclusiv opere semnate Corneliu Baba, Ion Țuculescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Theodor Pallady. deși per total cred că cele ale lui Samuel Mutzner mi-au plăcut cel mai mult. Atâția pictori talentați și atâtea tablouri bune, păcat că nu pot fi văzute mai des. Doar zone Colecției BCR este un motiv bun să vizitați Art Safari, în ciuda prețului biletului.

O altă zona interesantă este cea numită “Altceva despre Ceaușescu”, unde sunt grupate tablouri din colecția dictatorului. Acum, explicațiile de la intrarea în acel pavilion vorbesc despre gusturile dictatorului în ceea ce privește arta, dar nu sunt convins că acesta se ocupa cu așa ceva, ci mai degrabă au fost persoane care au luat ce tablouri au vrut din patrimoniul țării și le-au montat în vilele și palatele lui Ceaușescu.

Nu contează asta. Colecția e plăcută, sunt diverse tablouri și câteva sculpturi, toate românești, în diverse stiluri.

Mai sunt și alte două colecții, tot cu artă românească, incluzând uneori și fotografii și filme de arhivă. M-am plimbat cu plăcere prin toate, iar câteva lucrări moderne mi-au plăcut, ar sta bine și la mine acasă. Este și o sculptură de Brâncuși acolo, pună lângă intrare.

Două probleme:

• biletele sunt destul de scumpe, 50 de lei pentru adulți, 30 de lei pentru copiii 12-18 și pensionari, gratuit pentru copiii sub 12 ani. Program de vizitare 12-21. Spațiul este destul de îngust, uneori nu ai loc suficient să te dai în spate și să admiri un tablou de mari dimensiuni.
• n-am înțeles sponsorizarea și parteneriatul cu Glo. Intri acolo și sar pe tine trei domnișoare întrebându-te dacă vrei să fumezi ceva. Dispozitive Glo sunt expuse de parcă ar fi ele piese de muzeu. În opinia mea, tablourile și fumatul merg mai rău împreună decât babele și mitraliera. Înțeleg că industria tutunului are mulți bani de aruncat, dar parcă nu se potrivește aici.