blog demisec cu note fine de tehnologie

Urmăriți-mă pe Instagram și pe YouTube!

Cum a fost la hackathonul învățării

Clock icon

15 Jun 2018

Tag icon

TEHNOLOGIE

Comments icon

13 comentarii

În firma în care lucram eu, toți cei din jurul meu aveau idei bune despre ce măsuri ar putea îmbunătăți activitatea lor, că doar vedeau de ce probleme se lovesc zilnic și cum ar putea fi evitate. Nu aveau cui să le spună. Ordinele veneau de sus, iar organizarea părea făcută de oameni care pierduseră contactul cu realitatea efectivă din teren.

Sunt sigur că nu doar mie mi s-a întâmplat asta.

Am fost zilele trecute la un hackathon organizat de Carrefour România. Credeam că mă duc la un clasic eveniment de dezvoltare software și/sau hardware, dar s-a dovedit un hacking de companie, adică se făceau proiecte de schimbare a companiei, a felului în care este organizată. 250 de oameni de pe diverse structuri ierarhice veniseră din toată țara, voluntari toți, pentru acest eveniment de două zile.

Au fost 4 teme mari (cu denumiri ciudate, le-am explicat mai jos), iar cei veniți s-au grupat în 16 echipe, câte patru pe fiecare temă, încercând să rezolve o anumită problemă a ei, de exemplu “ce-ar fi cel mai potrivit să învețe un angajat nou în procesul de integrare în companie?”. Treaba asta vine cu două avantaje: angajații respectivi știu cel mai bine cum ar putea fi îmbunătățite lucrurile legate de sfera lor și apoi, când ideile lor vor fi și implementate de companie, le vor aplica cu plăcere, că simt că sunt investiți în ele.

Cum spuneam, 16 echipe. I-am stalkuit pe câțiva ca să văd cum se organizează singuri și au făcut cam așa: întâi un fel de brainstorming cu idei, toate scrise pe post-it-uri pe tablă; ideile au fost apoi grupate pe categorii, că unele erau asemănătoare, și au rezultat vreo 8 posibilități (cel puțin la echipa asta lângă care stăteam și eu). Au votat cu toții despre ele și au ales vreo 3 cele mai promițătoare, iar de-a lungul zilei au ajuns la un singur proiect al echipei, pe care l-au dezvoltat în continuare: ce problemă rezolvă, cum o rezolvă, ce buget necesită și ce calendar de implementare are.

Practic, au început cu tablele așa:

Și au finalizat așa, cu totul organizat și structurat:


Design thinking la lucru. Echipele erau asistate de mentori care îi ghidau pentru a găsi specificul proiectului, nivelul de detaliu în care trebuie exprimată problema și soluția propusă.

Spuneam de patru teme:

P&L Explained: cum poți comunica, pe înțelesul tuturor, rezultatele financiare ale companiei astfel încât fiecare angajat să înțeleagă ce influență are munca sa asupra lor.

Customer Centricity: cum să identifici angajații ce-ar putea deveni un fel de ambasadori în rândul celorlalți colegi sau pentru clienți, cum pot deveni managerii modele pentru angajații din subordinea lor, care vor să promoveze; cum se pot adapta anumite procese pentru omnicanalitatea spre care tinde Carrefour.

Servant Leadership: un concept care presupune că managerii sunt mereu la dispoziția echipei și nu doar prin “ușa mea e mereu deschisă”, ci pentru că lucrează atent cu aceștia, îi ajută să se dezvolte, le ascultă opiniile și sugestiile, deciziile se iau în mod colaborativ șamd.

Technical Skills: sau “meserii”, cum îi mai spuneau. Aici două echipe căutau să îmbunătățească procedura de integrare a noilor angajați, oferindu-le de la început cele mai potrivite informații, iar alții se concentrau pe cum să îmbunătățească trainingul necesar angajaților din zona de produse alimentare, unde sunt multe proceduri legate de ambalare, depozitare, marfă la raft șamd.

Temele au fost alese la un fel de mini-hackathon din primăvară. Omnicanalitatea este un concept pe care Carrefour îl aplică în toate operațiunile și se referă la faptul că activitățile și procedurile trebuie să fie aceleași în hipermarket și supermarket, pentru a simplifica munca.

Am asistat și la prezentarea finală a proiectelor, pe scenă, în fața colegilor lor. N-a fost cu câștigători, toate proiectele probabil că vor fi implementate, la început măcar de test în câte un magazin. Unele idei păreau chiar simple și bune, de exemplu cineva a propus crearea de clipuri video care să arate cum trebuie făcute anumite lucruri (ambalare și ce mai fac ei în magazine) pentru că un video este mult mai ușor de înțeles decât un text. Cea mai bună analogie este cea cu rețetele culinare: una este să citești cum trebuie preparată o mâncare, alta este să privești un clip video din care vezi imediat la ce dimensiune se taie carnea, ce consistență trebuie să aibă sosul șamd.

Pentru instruirea noilor angajați, o echipă a propus o altă platformă video pe care angajații cu experiență să povestească fiecare despre niște situații concrete care apar în muncă și cum au învățat ei că este cel mai bine să fie rezolvate. Și asta mi-a plăcut, cred că în timp s-ar obține o listă de sfaturi bune, exprimate în limbaj natural.

    13 comentarii

  1. Pe langa reclame super smechere si hacatloane, poate ar fi o idee pt carfur sa isi plateasca angajatii cu salarii umane…nu in bataie de joc. Zic si eu. Dar mai simplu sa inventezi tot felul de actiuni de marketing/PR, in loc sa faci ceva cu adevarat.

      (Citează)

    • Sau sa nu mai stea blocati niste angajati la cantarit legume si sa ti le cantaresti singur / la casa. Stiu, furturi si alte prostii, da bine ca ma lasa sa imi scanez si platesc singur produsele dar trebuie sa stau la cozi pentru 2 rosii.

        (Citează)

  2. Ce am înțeles de aici e că nu își permit să angajeze oameni care știu cum trebuie sa arate un sos, cum sa taie carnea, cum arată un cartof și în schimb angajează habarniști pe salariul minim care se uita la filme și învață.

    Plm, te uiți la un film cum se taie carnea. In caz ca e ca 99% din alea de pe YouTube nu o îți dai seama că se taie carnea diferit în funcție de animal, zona din care e, in funcție de fibre, in funcție de ce faci cu ea.

      (Citează)

  3. Lasati prostiile si mariti salariile

      (Citează)

  4. toata corporateza asta din articol mi-a facut greata, o recunosc pefect.
    m-a spart aia cu “servant leadership”

      (Citează)

  5. si de ce ar interesa pe cineva din afara ce au facut ei acolo?
    hackaton e pt un greater good, la mizerabilii astia greater good e tot pt ei

    trebuia sa fi adus niste omuleti din afara firmei, si nu batrani care cauta mai ieftin. sa fi vazut atunci carne pt HR cat nu puteau duce.

      (Citează)

  6. Oricum dintre Carefurră și fosta lui firmă UTI, cred că prima e mai deschisă la idei de inovare…

      (Citează)

  7. Cum dom’le, nu am zis ca boicotam tot ce tine de Franta de cand cu caricatura Simonei? Pai ce facem aici? Propun un miting de sustinere.

      (Citează)

  8. era mai util sa vina in magazine sa stea de vorba cu angajatii. Acolo descopereau adevaratele probleme. Angajati de ani de zile si li se dau un singur tricou ce sa mai zic de manusi de protectie sau alte echipamente; pana la atitudinea de mare sef a superiorilor.
    Fim seriosi… ce s-a organizat acolo, este praf in ochi aruncat consumatorilor.

      (Citează)

  9. Cunosc si eu pe cineva care lucreaza la ei (receptie marfa):
    – Salariu de 1300 lei
    – facem overtime la greu
    – ii cheama din liber pentru inventare (nu, nu plateste nimeni orele alea)
    – a avut accident de munca (i-a cazut un palet pe picior si i-a zdrelit cateva degete) si a doua zis a fost la munca…nici medical nu i-au dat. Nu mai zic de compensatii pentru faptul ca ii lasa sa manipuleze liza cu paleti mari fara bocanci sau alte elemente de protectie
    – cand au congelate intra in congelatoarele alea si stau acolo pana aseaza toata marfa…desigur, apoi ies in caldura de afara sa mai care marfa de la rampa.

    Eheee…daca as lucra la ITM ce de bani as face de la astia.

    Mizeriile astea de brainstorming-uri in care se lauda public nu-si au rostul. Eu nu as participa pentru ca ideile costa! de ce sa merg eu la un “hackaton” sa imi pun mintea la contributie si apoi sa primesc…nimic?

      (Citează)

  10. “250 de oameni ……. din toată țara, voluntari toți, pentru acest eveniment de două zile”. De la Satu Mare pana la Bucuresti faci 15 ore cu trenul, de la Iasi 10 ore, Timisoara 12 ore, Galati 6 ore. Cred ca mai degraba au fost nevoiti sa faca voluntariatul ca atfel nu imi explic de de ai pierde timp sa participi la asa ceva.

      (Citează)

  11. Sper ca va fi si citit de cineva de la Carrefour tot acest sir de comentarii.Si chiar de catre cineva care are si puterea si vointa sa faca ceva pentru a schimba in mai bine lucrurile… are fi o chestie de CSR / PR pentru proprii angajati

      (Citează)

  12. Alex:
    Cunosc si eu pe cineva care lucreaza la ei (receptie marfa):
    – Salariu de 1300 lei
    – facem overtime la greu
    – ii cheama din liber pentru inventare (nu, nu plateste nimeni orele alea)
    – a avut accident de munca (i-a cazut un palet pe picior si i-a zdrelit cateva degete) si a doua zis a fost la munca…nici medical nu i-au dat. Nu mai zic de compensatii pentru faptul ca ii lasa sa manipuleze liza cu paleti mari fara bocanci sau alte elemente de protectie
    – cand au congelate intra in congelatoarele alea si stau acolo pana aseaza toata marfa…desigur, apoi ies in caldura de afara sa mai care marfa de la rampa.

    Eheee…daca as lucra la ITM ce de bani as face de la astia.

    Mizeriile astea de brainstorming-uri in care se lauda public nu-si au rostul. Eu nu as participa pentru ca ideile costa! de ce sa merg eu la un “hackaton” sa imi pun mintea la contributie si apoi sa primesc…nimic?

    stai linistit cine e arondat pentru a “inspecta” astfel de firme chiar face bani la greu

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite.

sus