Țineam cu cealaltă echipă, dar degeaba

Eu țineam cu Liverpool în finala Champions League, ca să mai ia și englezii câte un trofeu, dar cu două greșeli de portar și un gol ce va rămâne în generice pentru mulți ani de acum încolo, ce poți să mai zici? 3-1 și gata, hai acasă, s-a mai încheiat un sezon de CL, unul foarte frumos.

Real Madrid a câștigat la rând finala în 2016, 2017 și acum 2018, plus 2014 în ultimii ani. În total, au 13 titluri de campioni. Mă gândeam cum sună asta raportat la faptul că cea mai bună performanță a echipelor românești în ultimii ani este că au ajuns în grupele Champions League. Vă dați seama ce diferență? Vă dați seama că pentru Real deja câștigarea CL începe să fie ceva… banal?

Am avut aceeași senzație și privindu-l pe Ronaldo pe finalul meciului. Omul părea mai degrabă supărat că nu dă și el gol în loc să fie bucuros pentru un nou titlu. Ce viață! Ce nivel de performanță față de ceea ce vedem în fotbalul din țara noastră!

Update: zice bine Corina Băcanu aici: pentru o echipă ce are imnul You’ll Never Walk Alone, jucătorii lui Liverpool n-au avut probleme în a-și abandona portarul pe teren la final, în loc să-l consoleze, iar susținătorii echipei îi tot urează moartea de câteva zile.

Anul acesta am văzut meciul cu stil, la o vizionare organizată de Heineken la Romexpo (practic de la Food Truck Fest am intrat la meci). Cred că ecranul era mare cât un apartament. Serios, ochiometric așa, cred că avea 10 metri lățime și vreo 5 înălțime (5,64 dacă e să respectăm formatul 16:9 :P), ceea ce dă peste 50 de metri pătrați. Nu știu cât avea exact, dar așa ar trebui vizionate meciurile.

Cred că niște întreprinzători deștepți ar putea organiza astfel de vizionări și la meciurile viitorului campionat mondial ce începe pe 14 iunie. Bilet, plătești berea, poate niște street food în jur… ar putea ieși ceva bun.

(fața mea privindu-l pe Karius în acțiune)