blog demisec cu note fine de tehnologie

Urmăriți-mă pe Instagram și pe YouTube!

Iordania: călare pe cămilă prin deșertul Wadi Rum

Clock icon

29 Jan 2018

Tag icon

EXPERIENȚE, TURISM

Comments icon

15 comentarii

Este o zonă în Iordania pe care cei de acolo o numesc triunghiul de aur al turismului, vârfurile sale fiind deșertul roșu Wadi Rum, orașul antic Petra, acum oficial una din cele 7 minuni existente ale lumii, și Aqaba, stațiune la Marea Roșie, cu hoteluri de lux și apă limpede ca-n imaginile de wallpaper. Le-am vizitat pe toate recent și vă spun pe rând despre ele.

În primul rând, dacă zburați direct la Aqaba pentru un sejur (în martie se lansează un charter Prestige Tour din București, împreună cu pachete turistice – Profit), Wadi Rum este cam la o oră distanță, așa că puteți ajunge ușor acolo achiziționând local o excursie, iar eu sper să vă fac poftă și de petrecut noaptea în deșert, că au condiții de lux pe acolo.

Wadi Rum (înseamnă Valea Romanilor), acum în patrimoniul UNESCU, este celebru pentru nisipul său roșu și stâncile, chiar munții ce se găsesc acolo, fiind zona în care s-a filmat filmul The Martian tocmai pentru că seamănă foarte mult cu planeta Marte. Tot acolo s-au filmat și Lawrence al Arabiei și multe alte filme ce au loc în deșert, inclusiv scene din Rogue One: a Star Wars story.

Iată un clip de 60 de secunde făcut de mine:

Zona este spectaculoasă. Pământ sau nisip roșu cât vezi cu ochii, întrerupt doar de stânci la fel de roșii. Uneori se văd în depărtare praf sau ceață ridicându-se de la sol, alteori câte o coloană de mașini sau cămile șerpuind pe traseele lor. Ghizii vă pot arăta inscripții în piatră lăsate de civilizații dispărute, unele vechi de aproape 3.000 de ani.

Vizitarea se face cu mașini de teren, camionete cum s-ar zice, cu bănci puse în benă și pe care încap 3+3 oameni. Mă așteptam să se ridice mult praf, dar nu a fost cazul; nu m-a deranjat nimic, deși pentru vizită vă recomand să aveți o șapcă sau o glugă sau un șal pentru momentele când poate adie vântul și se lasă frigul, cum se întâmplă noaptea în deșert.



Am oprit la o dună cu nisip din belșug, probabil o oprire populară pentru orice tur pe acolo, pe care ne-am urcat cu toții pentru fotografii și selfie-uri. Drumul continuă apoi de-a lungul deșertului, printre alte stânci și alte canioane, pe la popasuri unde poți bea un ceai și poate la final chiar la o tabără modernă, cu mâncare și băutură și tot ce este nevoie.

La un moment dat am avut ocazia de a călători pe cămilă și am făcut asta. Costă 20 de dolari de persoană și durează vreo 20 de minute, iar experiența mi-a plăcut foarte mult. A fost un moment, după ce mașinile au plecat și ne-au lăsat în urmă, când era o liniște absolută, fără nici un zgomot “modern” care să deranjeze, iar în jurul meu aveam doar stâncile acelea pitorești.

Mergeam așa, în ritmul lent al cămilei, printr-un soi de defileu și mă gândeam câte mii de ani au făcut alți oameni același lucru, caravane lungi trecând acest deșert și altele precum acesta, zeci sau sute de cămile transportând marfă încă din antichitate spre aceste zone și apoi spre Europa. Atât de multe activități practicate de secole sunt acum doar apanajul turismului, nu că m-ar deranja asta, că altfel n-aș fi avut ocazia să le experimentez și eu.

Dacă ajungeți acolo, priviți vârfurile stâncilor din jur, observând cum soarele le luminează pe unele și se ascunde după altele, priviți pietrele rupte cine știe când și căzute de la înălțime pe sol și întrebați-vă dacă oare la fel arăta zona și pe vremea otomanilor sau pe a lui Alexandru Macedon. Este genul acela de loc care pare încremenit, în stază.

A fost o experiență deosebită. Am fost mai încântat de ce-am văzut acolo decât de Petra, iar asta nu este ușor de zis, având în vedere că Petra este un loc unic în lume și cu atât mai impresionant având în vedere vechimea sa. Vă zic altădată despre el.



Dacă mergeți cu cămila, fie la Wadi Rum sau în altă parte, țineți-vă foarte bine de mânerul șeii imediat ce vă urcați pe ea. Cămila se ridică imediat de la sol și face asta înclinându-se puternic în față și în spate, ca într-un rollercoaster foarte dur. Dacă nu sunteți pregătiți, dacă atunci butonați telefonul sau camera foto, vă poate arunca ușor din spate. Același sfat și pentru coborârea de pe cămilă, desigur.

Turul a continuat cu un popas pentru ceai și apoi ne-au dus pe o stâncă de unde puteam urmări apusul de soare. N-a fost foarte spectaculos pentru că erau câțiva norișori, așa că nu am văzut o disc roșu ce apune după stâncile deșertului, ci un soare difuz printre nori. Poate că voi veți avea noroc mai mult.

Apoi am mers să mâncăm. Noi am oprit la o tabără numită Sun City, aflată la marginea deșertului, unde după câteva aperitive specifice bucătăriei arabe am trecut la un grătar făcut în pământ. Înfig butoaie în pământ, pun jar în ele, apoi peste acesta pun un grătar cu 3 niveluri, pe care se află orez, miel, pui, cartofi și morcovi. Totul este acoperit cu capac, sigilat și astupat cu nisip. Stă așa vreo 5-6 ore, iar cărbunii și lemnul de cais folosit dau mâncării o aromă foarte bună, plus că o gătește lent.

A fost foarte bună friptura, foarte moale și gustoasă. Eu nu sunt mare fan al mielului, dar mi-a plăcut aici, iar puiul a fost excelent. Au și alcool e cumpărat, dacă doriți (Iordania e o țară mult mai modernă decât cele din jur).

Aici în deșert se poate și dormi. La Sun City au corturi de mai multe feluri, inclusiv unele cu fereastră, noaptea se face foc de tabără, admiri stelele, te trezești înconjurat de acea priveliște frumoasă. Au înțeles că există și alte tabere, unele mult mai luxoase. Ghidul local spunea că în luna trecută l-a dus pe Rafael Nadal la o tabără numită Discovery, unde dai 500 de euro per noapte, dar stai într-un cort uriaș, ca șeicii de altădată când călătoreau prin deșert.

Cred că, pe lângă toate acestea cu cămile, o noapte petrecută într-un asemenea peisaj poate fi o experiență și mai frumoasă, deci gândiți-vă și la asta dacă ajungeți pe acolo.

Noi am încheiat ziua fără un sejur acolo, dar am rămas cu amintiri foarte plăcute și multe de povestit prietenilor.




    15 comentarii

  1. daca ti-ai fi luat si o sabie laser de la Noriel, ai fi putut sa zici ca esti pe Tatooine.

      (Citează)

  2. Ciprian Harabagiu

    29/01/2018 la 8:51 AM

    Dupa tine,care e cea mai buna perioada pentru Iordania? Ceva tips and tricks legat de cazare,transport?

      (Citează)

    • Greu de zis. Acum era călduț, plăcut afară, deși treaba asta este subiectivă pentru că totuși veneam de la iarna din București. Doar seara în deșert a fost mai frig, dar așa sunt deșerturile.
      Cred că trebuie evitat mijlocul verii, când probabil este temperatura mult prea mare.

      Uite niște grafice: http://www.besttimetogo.com/visit/Jordan/Aqaba
      http://www.thebesttimetovisit.com/weather/jordan-idpaysglobaleng-45.html

      Transport cu TAROM la Amman și de acolo mers la Aqaba pentru cazare sau direct zbor la Aqaba cu viitorul charter al Prestige Tour, care va oferi prin agenții partenere și diverse oferte de cazare la pachet cu zborul. Eu m-aș caza la Aqaba, sunt mai multe de făcut în zonă, iar hoteluri păreau să aibă de toate felurile. Mai am niște articole pregătite despre Petra și Aqaba, vor mai fi și pe acolo detalii.

        (Citează)

  3. Ai zburat la Eilat in Israel sau direct in Iordania?

      (Citează)

  4. alex:
    Ai zburat la Eilat in Israel sau direct in Iordania?

    Radu, stii cumva daca se poate trece de la Eilat la Aqaba cu transport in comun?

      (Citează)

  5. “în patrimoniul UNESCU” , pare romanesc :)

      (Citează)

  6. Recomandari legate siguranta, poti sa ne spui cate ceva? Ce e de evitat, unde/daca sunt incidente? Stiu ca ISIS a avut un atac acum un an.

      (Citează)

    • E relativ sigur atât timp cât ești intr-o excursie organizată. Sunt niște milioane de refugiați sirieni, cam cât un sfert din populația lor. Ăștia pot pune probleme, dar e plin de politie și armată pe străzi așa că sansa de atacuri și ambuscade organizate nu e prea mare. Dacă mergi de capul tău, ești un pic în alt meci.

      Cel mai mare risc e acela de a fi înșelat de țiganii lor (care se dau drept beduini ) la siturile turistice, gen Petra.

      Cel mai bine, dacă vrei să dormi în Iordania , e cum zice Radu. E zbor mai ieftin in Eilat (Ovda), dar plătești cu timp și bani tranzitul prin frontiera turistică de la Eilat/Aquaba. Jidanii îți iau bani că ieși din țara lor, ăia că intri.
      +Aștepți mult.
      Pe mine nu mă pasionează deșertul ălora , mi se pare jegos și neatractiv, nici Iordania, in general, dar de gătit se pricep. Și par cât de cât spălați .

        (Citează)

    • Si ce daca ISIS a avut un atac ? Isis are atacuri in intreaga lume, asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa iesim din casa. Parisul l-ai vizita ? Si acolo au fost atentate.

        (Citează)

  7. care ar fi cea mai buna conexiune? tel aviv – aqaba / amman – aqaba?

    ps. e nevoie de viza? pt rent a car e nevoie de permis international?

    astept articolele despre petra :P

      (Citează)

  8. nwradu:
    Așa este, dar geek-ul din mine știe că acela a fost filmat în Tunisia.

    Am fost acum vreo 10 ani pe platourile de filmare din Tunisia. S-au păstrat super ok

      (Citează)

  9. Franckie18:
    “în patrimoniul UNESCU” , pare romanesc :)

    Pare chinezesc, de tip Abibas

      (Citează)

  10. Aveam prejudecata că Iordania ar fi o țară profund nesigură. Am intrat acum pe site-ul MAE, secțiunea Alerte de călătorie,și am constatat că e o țară destul de ok. S-ar putea ca Franța ori Germania să fie mai nesigure decât Iordania.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite.

sus