blog demisec cu note fine de tehnologie

Sfântul Nicolae la facultate

Clock icon

6 Dec 2017

Tag icon

GÂNDURI

Comments icon

15 comentarii

Ziua Sfântului Nicolae îmi aduce aminte de o întâmplare din facultate. La unul din cursurile ultimului an am avut un profesor care, să zic așa, nu prea avea chef de predat. Ne-a zis de la început că nu-i pasă de prezență, ba chiar i-a încurajat pe cei ce nu au chef de curs să nu asiste la el doar ca să consume aerul din sală, așa că de obicei eram cam 10-15 studenți la un curs de două ore. Cele două ore erau, de obicei, cam una jumate sau chiar una.

Ca o paranteză, acest tip de comportament nu era chiar neobișnuit la Politehnică. Culmea este că materia respectivă trata un subiect care astăzi este de primă importanță în tehnologiile deștepte din diversele servicii pe care le utilizăm zilnic, dar nu e vreo mare pierdere că n-a fost predat temeinic. Cursul era destul de învechit, cu o matematică greu de urmărit și înțeles, nu ceva aplicat în context.

Bine, înapoi la poveste. Era o zi de 6 decembrie, iar cursul acesta era la prima oră a zilei, de la 8 la 10. Eram vreo 15 oameni în sală. Se face ora 8:20, profesorul nu apare. Se face 8:40, profesorul nu apare. Începea să fie clar că nu va apărea, ceea ce era dezamăgitor pentru că era ultimul curs înainte de examenul parțial, adică ocazia perfectă de a întreba profesorul cam ce va fi la examen, câte probleme, câtă teorie… din astea de optimizare a studiului. Secretul unei sesiuni cât mai ușoare, în Politehnică, este să iei la parțial notă cât mai mare.

Se face 9:20, timp pierdut de noi prin metodele clasice, adică probabil jucând fotbal pe hârtie sau vorbind despre Counter-Strike, că pe vremea aceea nu aveam smartphone-uri. Fiind evident că profesorul nu va apărea, plecăm spre Jeg (o terasă de la Electronică) sau vreo bancă din parc.

Afară, când ieșim din clădire, dăm nas în nas cu profesorul, care tocmai intrase în curte cu Dacia sa, rulând încet. Omul ne vede, oprește în dreptul nostru, scoate capul pe geamul mașinii și, cu o voce leșinată și ochii întredeschiși ca de mahmureală după un chef monumental, ne spune pe un ton colocvial:

“- Băieți, mă scuzați, dar știți… pe mine mă cheamă și Nicolae și ieri am dat de băut la niște prieteni… ne-am întins și noi la chef, știți cum e…”
“- Da, dom’ profesor, nu-i nici o problemă, știm și noi cum este. Dar apropo, dacă tot sunteți aici, cam ce va fi la parțialul de vineri?”
“- Păi… aveți la îndemână o carte?”
“- Da, uitați aici una.”
“- La capitolul 3, să știți bine secțiunea asta despre autocorelații și distanțe între puncte, iar de la probleme, eu zic să le studiați bine pe numerele 6 și 7 de la finalul capitolului 4…”
“- Am înțeles, o zi bună să aveți!”

Nu-i nevoie să mai spun că a fost unul dintre cele mai ușoare parțiale pentru noi ăștia 4 care ne-am întâlnit cu profesorul și pentru încă vreo 4 din grupul nostru.

    15 comentarii

  1. la poli brasov la multe examene ne lasau cu propriile cursuri pe masa. cata vreme nu erau xeroxate era ok. trist e ca picau mai bine de jumate din grupa la rezistenta materialelor, bazele informaticii, matematici speciale samd. plm, pentru o nota de 5 de exemplu la rm trebuia sa gasesti o problema facuta in curs si sa refaci calculele folosind alte valori. multi copiau problema cu datele din curs.

      (Citează)

    • Examenele cu cursurile pe masă sunt cele mai nasoale, că înseamnă că se dau probleme și din astea unde chiar trebuie să înțelegi bine ce-i acolo.

        (Citează)

    • Si eu am avut examen cu cartile pe masa, de fapt cu orice voiam noi pe masa(inclusiv copiute:))). Motivatia profesorului a fost ca este foarte important sa stii sa cauti informatia si sa o aplici, nu sa retii ca papagalul formule pe care eventual le uiti.

      La rezistenta materialelor l-am avut profesor pe Petru Notzingher(destul de celebru prin poli buc) si am luat examenul la a patra incercare:)). Avea un stil aparte de examen in doua variante:
      – Aveam o lista cu 32 de probleme/intrebari data la inceput de an din care el alegea 5 la examen(total aleator)
      – Sau alegeam examen clasic(teorie si pb)

      Smecheria era ca daca alegeai prima varianta trebuia sa faci totul perfect sau picai, la a doua se nota normal. Prima varianta continea practic toata materia :)) Daca stiai aia, stiai si la examenul clasic.

      Matematicile speciale, analiza matematica si altele asemenea mi s-au parut lejere :D

        (Citează)

  2. Deci zici că secretul unei note bune la parțial era șobolăneala pe lângă profesor?

      (Citează)

    • Nu, că habar nu avea ăla cum ne cheamă și nu e că dădea notele din burtă. Secretul stă în informații bune, ca în multe alte domenii, să știi cam ce fel de examen va fi.

        (Citează)

    • Se pare că nu știi definiția conceptului de șobolăneala

        (Citează)

    • Adica ca va invarteati pe langa profesori ca musca pe langa…prajituri, pana va pica si voua o informatie. Bine, asta cand nu furniza domnu’ student “profiterescu” ajutorul atat de necesar pentru 5, furnizat de tatal “profiterescu”

        (Citează)

  3. Remarc ce spirit de colegialitate. Nu ați împărtășit și cu ceilalți informația.

      (Citează)

  4. Pe vremea mea se spunea că parțialele sînt pentru incapabili :)

      (Citează)

  5. Mi-am adus aminte de o întâmplare tot de moș Nicolae tot un curs in anul 5 de facultate, dar la care din 40 cursanti ne-am prezentat fix 2, cursul nu s-a tinut, (in apararea colegiilor mei cursul era luni de la 18.00-20.00) , evident proful s-a ofticat și s-a răzbunat, a lăsat restantieri pe capete, inainte de licență cred că vreo 30 aveau restanțe la materia aia.

      (Citează)

  6. Muhahahaaa, asa e ca astia 4 de v-ati intalnit cu profu + alti 4 din grupul vostru, ati pastrat pentru voi subiectele examenului?

      (Citează)

  7. Nu am înțeles cum vine aia cu “grupul nostru”.
    Cînd eram eu student, era de la sine înțeles că dacă X vine la curs, poate să fie și singurul în sală (se întîmpla uneori la prof Stănculescu să se țină cu… un singur student), TOATĂ informația era făcută disponibilă tuturor colegilor de serie !

    evident fără GSM, scanner sau internet – telefon clasic (din ăla cu disc), xerox, indigo,….

      (Citează)

  8. am terminat la Poli Electronica si pot spune ca 75% din materiile predate erau invechite si multe de umplutura. A trebuit sa ajung prin americi sa dau examene de echivalare gen 8 ore de examan din 20 si ceva de materii, la care cea mai mare problema era timpul prea scurt. 100 si ceva de intrebari dimineata si vreo 60 de probleme dupa masa, cand ieseai din sala te simteai ca o leguma.

      (Citează)

  9. La algebra era un subiect care nu-l stia nimeni, algoritmul Simplex.
    Era pe doua bilete de examen, cine il primea era ca si picat. Totusi..
    Un coleg a facut primele doua subiecte perfect si la Simplex a zis ca nu stie.. A picat, proful spunand “n-am ce sa-ti fac, nu stii un subiect deloc”.
    Alt coleg a mazgalit ceva la Simplex, proful s-a uitat putin si a zis “nu e bine, hai totusi sa vad ce stii la celelalte subiecte”. La alea a mers bine si a trecut !

      (Citează)

    Alătură-te discuției, spune-ți părerea:

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verifică ce-ai scris. Dacă vrei să mai adaugi ceva, lasă un nou comentariu. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici, și fără mesaje doar de dragul URL-spam-ului. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt binevenite.

sus