Oamenii încă nu știu că păcănelele sunt aranjate

Eram la coadă la casă la fast-food la mall. Lângă mine, un grup de trei tineri, ceva poate 16-20 de ani (pe măsură ce îmbătrânesc, marja de eroare la estimarea vârstei e tot mai mare), își luau meniul de 5 lei pentru că pierduseră toți banii la cazinoul din mall, la păcănele.

Unul dintre ei îi zice altuia:

“-Băi când am văzut cum se oprește 7-le ăla, pe linia cealaltă, să mor! Aveam doi la mijloc, unul jos, încă două trifoi suuuus… mamă ce bine ar fi ieșit, să moară mă-sa!”

Și m-am simțit amuzat și trist în același timp pentru că oamenii încă habar nu au că acele jocuri sunt aranjate, sunt programate prin lege ca doar un anumit număr de jocuri, cu un prag clar stabilit, să returneze bani. În unele țări este 40%, în altele urcă spre 95% (în România legea cere 70%, dar operatorii sălilor pot alege procente mai mari, ca să țină clienții acolo), dar ideea este alta: dacă procesorul din interiorul automatului decide că e timpul să câștigi, îți va da piesele necesare și gata.

Când nu câștigi, chiar nu contează dacă ai fost aproape sau nu. N-ai fost aproape! Era deja decis că nu vei câștiga înainte ca rolele alea să se rotească!

Practic, jocurile alea de păcănele trăiesc pe neștiința oamenilor. Măcar la alte jocuri, gen poker sau blackjack, contează și decizia ta, calculul pe care-l faci, experiența din spate. La păcănele, doar ți se pare că influențezi cu ceva oprind anumite simboluri, dar de fapt, dacă procesorul decide că e cazul să câștigi, vei câștiga și dacă faci cele mai proaste alegeri posibile.