un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

La spitalul din Zona Crepusculară

9 Mar 2017  ·

GÂNDURI  ·

34 comentarii

Am fost săptămâna aceasta de două ori la Spitalul Universitar, în vizită la un pacient, și de fiecare dată am fost uimit că nu mi s-a cerut pașaportul, având în vedere că Spitalul Universitar sigur nu-i în România, ci în Zona Crepusculară!

Prima vizită. Ajung la intrarea vizitatorilor, unde sunt două uși glisante mari, pe semicerc, cu un abțibild pe care scrie mare Automatic Doors. Era să dau cu capul pe ele, că nu s-au deschis la apropierea mea. Am stat trei secunde pe loc și tot nu s-au deschis. Un om din spatele meu m-a ocolit și s-a dus direct la ușile mult mai mici de pe lateral, cele de urgență, intrând pe acolo ca un cunoscător. L-am urmat și eu.

Încă de acolo se face trecerea spre zona crepusculară (pentru cititorii tineri, era un serial vechi cu fenomene paranormale), deoarece m-am găsit pe un coridor ce părea abandonat, jumătate văruit, jumătate nevăruit, în centru având niște turnicheți nefuncționali, lipsiți de barele de securitate. M-am întrebat dacă nu cumva m-am teleportat la Pripiat, orașul părăsit de lângă Cernobîl; are același aspect.

Am tot mers înainte și coridorul misterios m-a dus într-o sală mare, unde se aflau nu mai puțin de 10 lifturi. Zece!

10 minute mai târziu, nu venise nici unul, deși am apăsat toate cele 10 butoane. Nici măcar nu știu dacă acele butoane le apelează sau nu. În cele din urmă, după o lungă așteptare, un lift oprește la parter, cele două uși metalice glisează spre deschidere, dau să intru în el imediat ce crăpătura prinde o dimensiune considerabilă și… aproape că mă ciocnesc de o liftieră.

O liftieră?

Mă uit la lift. E din cel modern, cu butoane, cu afișaj cu LED-uri, genul pe care-l vezi în clădirile de birouri. Sunt 10 astfel de lifturi în acel hol.

Mă uit la liftieră. O doamnă în vârstă, îmbrăcată în halat din acele gros, ca de spital, cu un scaun pus lângă butoane.

 

“OK”, mă gândesc, “… e cu liftieră”. Mă uit și spun “la 11, vă rog”. Doamna respectivă nu-mi dă nici o atenție și apasă pe 1.

Liftul merge la 1, unde se urcă o mulțime de oameni.

“- Cineva la 3?”, spune liftiera.
“- Da, da!”, răspunde un alt pasager al cabinei crepusculare.

Și oprim la 3. Apoi la 5. De 7 suntem scutiți, că n-a vrut nimeni, apoi oprim la 9 și apoi la 11, unde cobor eu.

În această călătorie verticală, liftiera îi povestea altei doamne despre durerea ei de spate, cum urmează să i se facă un RMN a doua zi și între timp ia “pastilele alea”. Poate nu era angajată a spitalului, ci pacientă plictisită de salon.

S-a dovedit, ulterior, că cele 10 lifturi din acel punct sunt împărțite pe categorii. Unele pentru urgențe, altele pentru masa pacienților, altele pentru vizitatori. Cele de vizitatori sunt două, unul oprește la etajele impare prin ordin de manager, altul probabil la etajele pare.

La etajul 11, apropo, nu m-a întrebat nimeni cine sunt, unde merg și de ce. N-a contat nici că mersesem anterior prin noroi și mă tăvălisem prin piocianic, am ajuns așa până la salonul pacienților. Undeva, pe culoar, erau botoși de unică folosință și dezinfectant de mâini, dar nici un îndemn de utilizare.

Salonul arată bine, în sensul că pare curat, iar bolnavii sunt fericiți că au o baie în cameră și un televizor, iar pe hol e un frigider, pus acolo pentru oricine, plin cu borcane și pungi de acasă.

Baia mare, pentru spălat, nu are o bară de care să te ții atunci când intri în duș, deși majoritatea pacienților din secție merg mai lent decât o pereche de escargots și abia se țin pe picioare. Cât am stat eu acolo, în baie au stat la taclale două femei din personalul spitalului.

Plecarea s-a făcut tot așa, cu liftiera care a oprit din etaj în etaj până la parter. Când m-am urcat în lift, doamna a plecat din el, probabil la toaletă, așa că am stat trei persoane în lift vreo 5 minute, singuri, pe loc. Îmi tot venea să apăs pe Parter și să fug – cine ar fi știut că am furat liftul?

A doua vizită. Am așteptat din nou 10 minute la lifturi, fără să apară vreunul. Mă întreb ce fac la urgențe.

Când, în sfârșit, se deschid ușile unui lift, văd în el o altă doamnă în vârstă, tot liftieră și echipată în același model de halat, plus un mare căruț mobil cu mâncare pe el, câteva oale de inox. Iese căruțul, dau să intru eu, dar doamna iese din lift.

“- Mergeți și la 11?”, o întreb, deși ceea ce voiam de fapt să zic era “unde plecați?! veniți înapoi în lift!”
“- Da, dar aștept o masă”

Adică aștepta un alt căruț cu mâncare pe care să-l însoțească spre etajele superioare. Mă salvează de la așteptare o angajată a spitalului, care-mi spune sa vin cu ea la un lift pentru personal. Se dovedește că unele lifturi funcționează cu cartelă (din aia rotundă, cum am la interfon). Doamna respectivă îmi spune că ea merge la 6, dar la final dă din nou cu cartela și-mi spune să apăs eu pe 11, dacă acolo vreau.

Apăs pe 11… și nimic. Nu se închid ușile, nu se aprinde butonul, nimic. Apăs mai lung. Apăs la 12, apăs la 10. Nimic.

Se închid ușile și liftul o ia în jos, spre parter. Deja îmi duc mâna la cap, că simteam că voi face atac vascular, dar măcar nu-i loc mai bun să pățești asta decât într-un spital, nu? Deși, la cum merg lifturile, e posibil să nu te găsească nimeni vreo oră.

Ajung la parter, se deschid ușile, două asistente se uită lung la mine, eu la ele. Le spun: “o să râdeți, dar eu urc, de fapt…” și le povestesc ce-am pățit.

Sfatul lor este să apăs foarte lung pe butonul de 11, după ce coboară ele și-mi dau cu cartela. Fac asta și, după vreo 4 secunde de apăsare, se declanșează într-adevăr butonul, ajung la etajul 11, găsesc salonul, acum cu un extra-pat în el, de nu era loc să treci, stau, vorbim, plec, aștept iar 10 minute la lifturi, plec din nou cu o femeie din personalul spitalului, care dă cu cartela la alt lift.

Ies prin altă parte, pe la intrarea principală. Acolo, în interiorul spitalului, e o pizzerie și o cofetărie, plus o farmacie (nici nu vreau să mă gândesc cât “plătesc” pentru dreptul de a vinde acolo). Ies pe la zona principală, cea pentru celebrități cum ar fi. Ușile automate nu doar că nu se deschid nici aici, dar sunt și prinse cu sârmă, să nu se deschidă nici forțate.

Nu înțeleg deloc asta cu ușile automate ce sunt de fapt blocate. Nu mai funcționează senzorul și n-au bani să-l repare? Îl țin de bun, să nu se strice de la uzură? WTFF?


Nu pot spune nimic despre performanța personalului. Își fac treaba. Nu cu zâmbetul pe buze, nu cu solicitudine (atenție binevoitoare, pentru cei care n-au avut diriginte de română în liceu, ca mine), dar își fac treaba. Pare curat, mâncarea pare bună, dotări au, pacienții sunt îngrijiți, n-a cerut nimeni bani, unii doctori sunt specialiști de renume în domeniile lor. Diferența față de un spital privat (eu am abonament la o rețea privată și am fost pe acolo de mai multe ori) este însă de la cer la pământ în ceea ce privește aspectul spitalului și mentalitatea “pacientul nostru, clientul nostru”.

Dacă Spitalul Universitar este printre cele mai bune spitale de stat din România, sistemul medical de stat mai are enorm de multe de reformat și schimbat până să ajungă la ceea ce considerăm ca fiind normal în mediul privat și nu musai legat de actul medical.

Iată și o fotografie cu alte lifturi, blocate de niște scaune ce par furate de la metroul din 88:

    34 comentarii

  1. Toate aranjamentele astea sunt făcute împotriva miilor de țărăneți care se perindă pe acolo zilnic. Nu e normal, dar ăia nu înțeleg de voie bună, așa că trebuie controlați altfel.

      (Citează)

  2. Și în Timișoara la spitalul județean la fel se întâmplă doar că aici sunt 6 lifturi. 2 pentru personal cu cartelă, în altă parte 2 pentru vizitatori și 2 la urgențe doar pentru urgențe.
    Pentru pacienți funcționează pana la ora 18.30. Vin foarte rar, stai și câte 20 minute.

      (Citează)

  3. Cred ca in toate spitalele de stat cu lifturi sunt angajati liftieri (liftiere, de fapt). Pentru ca atat e de prost romanul, in mintea managerilor, incat nu stie sa apese un buton de lift.

      (Citează)

  4. O idee nu tocmai rea ar fi urcatul și coborâtul pe scări. Economisești timp, nervi și faci și mișcare. Iar dacă se întâmplă ceva nasol, vorba aia, ești la botul calului în spital.

      (Citează)

  5. De aici, cu greseli cu tot: http://www.accrcgorj.ro/curs-liftier.php

    Ocupaţia de liftier, presupune competenţe tehnice şi organizatorice care să permită exploatarea în condiţii de maximă securitate a ascensoarelor electrice şi hidraulice, pentru persoane şi/sau materiale, indiferent de tipul şi destinaţia acestora şi pentru care regulamentul de exploatare prevede însoţitor.

    În această categorie se regăsesc:
    – ascensoare pentru transportul bolnavilor în unităţi sanitare.
    – ascensoare pentru transportul persoanelor în magazine mari, hoteluri, bănci şi alte clădiri de interes public.
    – ascensoare pentru material şi persoane.
    – ascensoare numai pentru materiale (şantiere de construcţii, etc.).
    Competențe dobândite
    participarea la formarea profesională.
    comunicarea interpersonală.
    aplicarea normelor PM, PSI şi a prescripţiilor tehnice ISCIR.
    completarea documentelor.
    pregătirea ascensorului pentru lucru.
    efectuarea transportului de sarcini.
    semnalarea defecţiunilor / avariilor la ascensoare.
    predarea ascensorului la terminarea lucrului.

    Se pare ca ai nevoie de curs ca sa poti comunica interpersonal, sa semnalezi defectiuni si sa predai ascensorul.

      (Citează)

  6. Spitalul Universitar este o cocina de porci. Am avut bunicul internat acolo aproape 3 luni si mergeam de 2-3 ori/ saptamana deci cam stiu ce zic. Plus ca in timp ce era internat a luat o bacterie la plamani si l-au dopat astia cu antibiotice pana nu mai stiau ce sa-i dea. Stii de ce e farmacia aia jos ? ca sa te duci sa cumperi tu ca pacient ce le lipseste lor. Adica aproape tot. Management super prost, mizerie (gratuita ca femeia de serviciu poate sa spele dar nu are chef) etc.

      (Citează)

    • Din acest motiv sunt farmaciile în interiorul spitalelor, în general. Știu de la cineva care avea una în alt spital că plătea bani buni ca să fie acolo, dar merita.

      M-am întrebat mereu dacă “plătea” și ca asistentele să spună pacienților că n-au medicamente în stoc și trebuie să-și cumpere ei de unde pot, de exemplu de la farmacia de jos.

        (Citează)

  7. Oare daca se intampla ceva, ISU ce o sa zica ? ca i-a amendat dar nu au putut sa inchida unitatea?

      (Citează)

  8. Radule, se vede treaba ca nu prea ai dat pe la spitalele de pe la noi.

    La universitar e parfum, crede-ma.
    La privat in RO? Vai de noi, totul e doar la fatada. Daca e vorba de chestii mai serioase nici macar nu te poti apropia ($). Tot la stat te duci sa te rezolvi.

    Usi automate? Lifturi??!? Ha ha, bai baiatule, cate scari am urcat si coborat eu pe la spitalele astea…
    Data viitoare ia-o pe scari direct, e o afacere mult mai buna de fiecare data. Plus ca mai dai si burtica jos.

      (Citează)

    • Sunt de acord că-i parfum, asta e partea nasoală.

      Dar nu cer eu uși automate. Ei le-au montat deja, dar stau încuiate. La fel și lifturile.

        (Citează)

  9. fost si eu, cu treaba de cateva ori:

    – stai pe langa usi de-ti pleznesc urechile
    – FOARTE multi tigani
    – desi pare “renovat”, curatenia nu e tocmai punctul forte
    – farmacia aia e practic stocul lor de medicamente unde te duci sa dai cu cardul pentru cam orice ai nevoie in spital
    – daca te internezi cu orice (nici nu mai zic de operat) ai bilet la tombola cu bacterii intraspitalicesti.

    Daca vreodata e vreo nevoie care nu se poate rezolva la privat, hop in avion si rezolvat intr-o tara cu apa calda. Daca n-ai bani economisiti faci un card de credit ceva si te duci. Ca sa ai ocazia sa-i platesti.

      (Citează)

  10. apropos de lifturi si “control”, la Sanador iei de la receptie o cartela care merge doar la etajul la care e pacientul vizitat, dupa ce dai cu buletinul. Ar mai putea limita si intre orele de vizitare dar presupun ca e un safety issue. Also toate etajele au anticamera cu halate, botosi sau niste dracii cu aer cald care iti imbraca papucii in folie.

      (Citează)

    • Foarte frumos la sanador, doar ca lumea iese incaltata, imbracata cu ce au luat din spital, fumeaza o tigara, in timp ce merg pana la masina si inapoi…cred ca sunt degeaba halatele si restul…
      P.s. sora mea a fost internata atat la sanador(Victoria) cat si la welburn baneasa. Al doilea net superior primului, dar si mai scump.

        (Citează)

  11. Si de aceea studentii la medicina prefera sa urce pe scari pana la etajul dorit, iar uneori si 14 etaje daca doresc sa ajunga la cantina de pe acoperisul spitalului Munincipal.

      (Citează)

  12. Cred că liftierii / liftierele ălea sunt acolo din motive sociale. Spitalul a creat niște locuri de muncă. Bănuiesc că practica s-a păstrat timp de 27 de ani de pe vremea lui Ceaușescu, când marile personalități aveau nevoie de un om care să apese pe butonul potrivit. Și cred că n-ar fi plecat ascensorul dacă ai fi apăsat pe buton. Bănuiesc că au o cheie care decuplează butoanele când pleacă liftiera / liftierul.

      (Citează)

    • Eu am văzut liftiere în niște hoteluri vechi de la mare, acum mulți ani. Era nevoie de ele deoarece nu existau butoane, ci o manetă cu care liftul urca sau cobora, iar femeia respectivă îl oprea la punctul potrivit deschiderii ușilor.

      Erau liftieri peste tot, dar a fost prima meserie dispărută în vremurile moderne.

        (Citează)

  13. Acum vreo 2-3 saptamani mi-am rupt mana si m-am dus la urgenta la Universitar. A decurs totul foarte bine si foarte repede. Pe holuri era mai greu sa pricepi unde este radiologia ca nu era acolo unde aratau sagetile. Mi-au facut radiografie pe un aparat care parea destul de nou si “fotografia” o vedea medicul de la ortopedie direct pe monitor. Apoi mi-au pus mana in ghips si mi-au scris pe o ciorna ce am patit si o prescriptie pentru un antiinflamator dar si sa revin peste 10 zile la control ca sa vada ce si cum e cu mana si ca trebuie sa o tin o luna in ghips.
    M-am dus lamedicul de familie sa imi dea concediu medical si i-am lasat lui ciorna aceea care ulterior s-a dovedit a fi de o importanta strategica. Mi-a dat si bilet de trimitere la ortopedie ca sa pot sa ma duc la control. Dupa 10 zile m-am dus inapoi la spitalul universitar sa vad daca evolutia mainii este corespunzatoare sau nu. Aceeasi problema cu usile autotate. Intr-un final reusesc sa gasesc cabinetul Ortopedie ambulatoriu. Acolo un medic cam suparat ca vin pe la ora 11.30 ca este foarte tarziu. Imi cere ciorna aceea scrisa cand mi-a fost pusa mana in ghips. I-am explicat ca este la medicul de familie ca mi-a spus ca pe aceea trebuie sa o pastreze el. Ma intreaba ce medic mi-a pus mana in ghips (de parca imi facuse vreo operatie supercomplicata). Aflam de pe listele cu garzile cine a fost la urgenta atunci si il suna pe medic. Eu am buletin de Ilfov (ca stau in Popesti Leordeni la 5 minute de metrou si de granita bucurestiului) si mi-a zis ca trebuie sa merg la spitalul judetean ilfov si ca oricum nu poate sa ma consulte si sa imi prelungeasca concediul medical pe un singur bilet de trimitere (desi midicul de familie nu poate sa dea mai mult de un bilet de trimitere pe luna pt aceeasi specializare). Ma duc la Ilfov, acestia imi spun ca nu se poate la ei pt ca pe adeverinta medicala scrie ca platesc contributiile la casa de sanatate bucuresti. Ma duc apoi si la Pantelimon si la Floreasca sperand ca poate am noroc acolo. Ghinion, nu se poate ca n-am ciorna aceea scrisa de medicul care mi-a pus mana in ghips. Sun la privat sa platesc si sa ma rezolve. Acolo trebuie sa ma vada intai un ortoped apoi sa imi fac o radiografie si apoi sa ma vada iar un ortoped dar programare la ortoped pot sa imi fac peste o saptamana si nici nu mai au plafon pt decontarea de catre casa de sanatate decat maxim o zi (desi era 2 martie). Am noroc si gasesc loc la o radiografie cu bani in ziua respectiva pe la un spital regina maria prin zona de nord. Cand ajung acolo imi spun ca nu imi pot face radiografia (ca bani) pt ca nu am o recomanade expresa in acest sens (am bilet de trimitere catre ortopedie, nu catre radiologie pe care sa scrie exact ce trebuie sa imi radiografieze, desi se vedea ca am ghips si doar nu eram tampit sa ii spun ca vreau radiografie la cot, nu la antebrat in zona afectata). Voiam doar sa imi fac o radiografie sa fiu sigur ca osul s-a prins acolo cum trebuie ca altfel poti sa suporti toata viata consecintele unei sudari gresite a osului si m-am plimbat de la un spital la altul si nimeni nu a vrut sa ma rezolve nici cu bilet de trimitere, nici cu bani. Pana la urma mi-a zis medicul de familie ca langa cabinetul lui este cabinetul unui ortoped si sa ma duc acolo ca ma rezolva. Acesta mi-a dat concediu medical in continuarea celui dat de medicul de familie si trimitere catre universiar la un anume doctor care era prieten cu el si sa ma duc acolo ca imi face internare de zi si toate investigatiile necesare (ceea ce s-a si intamplat). Lunar mi se retin 485 lei pentru contributia la sanatate si angajatorlui vreo 460 lei si de banii acestia mi se ofera ocazia sa ma plimb aiurea prin oras pt o banala fractura de antebrat. Stau si ma intreb, cat oare platesc lunar toti tiganii si toti nespalatii si analfabetii care umplu spitalele de stat incat acestea adopta regului de genulcelor cu lifturile sau usile automate? Ca eu cred ca starea in care sunt spitalele se datoreaza si oamenilor care trec pe acolo. Ma intreb cum s-ar descurca toti nespalatii astia de care te lovesti peste tot pe culoarele spitalelor de stat daca ar fi lifturi din acelea la care tastezi etajul la care vrei sa mergi si el iti spune sa te duci la liftul nr. x si in interiorul cabinei nu ai butoane. Cred ca in maxim o saptamana ar fi rupte usile lifturilor, sparte oglinzile, de oameni suparati ca nu pot sa coboare acolo unde vor ei.

      (Citează)

    • Mulțumesc pentru comentariu :))

        (Citează)

    • Este revoltator si nu ar trebui sa acceptam ca, pe banii nostri, sa fim plimbati cu nesimtire. Al doilea medic de la Universitar a fost un magar, fara chef sa consulte. Daca acolo ti s-a pus mana in ghips si aveai asigurare de sanatate tot acolo trebuia facut si controlul. Cu toata intelegerea pentru nevoile “sarmanilor” neasigurati, nu putem accepta ca cei care platim lunar, zeci de ani asigurari sa fim tratati astfel.

        (Citează)

  14. cred ca motivul pt care e asa e ca sa faca spitalul “idiot proof”, avand in vedere ca acolo vin tot felul de oameni.
    oamenii care folosesc lifturile in spitale nu sunt intotdeauna aceiasi cu cei care folosesc lifturile zilnic intr-o cladire de birouri – e posibil ca unii dintre ei nici sa nu fi folosit vreun lift vreodata (mai ales lifturi din astea noi)

    doar stii bine ce probleme pot avea oamenii cu lifturile, ca ai scris chiar si tu despre dificultatile pe care le au oamenii cu lifturile de la mall.

    e enervant, dar asta-i tara.

      (Citează)

  15. posibil ca liftierii aia sa fie necesar pentru a nu se intampla tampenii romanesti de genul graffiti in lift, facut nevoile p-acolo, d-astea.

      (Citează)

  16. Trebuie sa stai in spital o zi intreaga ca sa vezi cum oamenii incearca la propriu sa smulga butoanele lifturilor cu unghiile; sau cum apasa pe butoane ca si cum trebuie neaparat sa le distruga.
    Sa mai vezi si scuipatii ,mucii si alte produse biologice lasate amintire pe peretii lifturilor .
    Probabil de asta inca avem nevoie de liftiere , care defapt au devenit un fel de paznic al lifturilor.

      (Citează)

  17. Haha, mi-am amintit de sectia chirurgie de la Floreasca acum 3 ani, am dormit 3 zile intr-o rezerva de 6 oameni cu 8 paturi plus unul, al meu, din ala de campanie, practic pe jos. A fost totusi ieftin, pentru o taietura plus ingrijirea de dupa am platit 2400 de lei. Prima spaga din viata mea, ca ma gandeam ca poate nu scap viu.

    Haha si la privat: m-au trimis de la MedLife la Spitalul de arsi, ca acolo mai profesa doctorul [read: de la Medlife lua salariul, de la spitalul de arsi spaga]

    Haha lifturi la privat: Sanador Spital, ala de pe Sevastopul, faci 15 minute din parcare pana la etajul 4. Si nu ma faceti sa povestesc despre parcare, si modul cretin de a iesi de acolo!!

    Concluzia: haha

      (Citează)

    • din parcare de la Sanador ies numai pe scari, lifturile ajung trimestrial si jos in parcare. care e 4 lei. juma de ora. cu niste locuri oribil de stramte de am julit masina ca femeile. daaaaar, e acolo, marci banul si nu-ti faci griji unde cacat parchezi.

        (Citează)

  18. Am fost pacient al Spitalului Universitar, internat la secția de chirurgie cardio-vasculara, care este la etajul 11, despre care vorbiți in articol. Celor deja spuse pot sa adaug doar ca acele lifturi cara inclusiv bolnavi in cărucioare, care circula așa între departamentele unde li se fac investigații si Secțiile unde sunt internați. Si este un adevărat chin inclusiv pentru brancardieri, care striga prin ușile liftului, rugându-le pe liftiere sa aibă bunăvoința de a opri sa ii ia si pe ei cu pacient cu tot.
    In plus, nu știu in ce salon ați fost dvs., dar salonul 2 este suprapopulat, cu un pseudo pat, de fapt un pat al lui Procust, in adevăratul sens al cuvântului, pus fix in dreptul ușii, cu grup sanitar murdar. Despre personal, ce sa spun? Printre ei sunt oameni buni, cu simtul responsabilității, empatie si chef de munca. Cei mai mulți sunt însă lipsiți de orice urma de bun simt si omenie.

      (Citează)

  19. Am fost internata la Fundeni la sectia chirurgie oncologica2. Lifturile erau la fel cum povesteste Radu in articol. Mama s-a chinuit o groaza cu ele, eu am fost mai mult in pat. Cand am plecat am luat-o pe scari in final pt ca in loc sa coboram de la 4 la parter, a urcat la 5 sau ceva de genul :)). Problema era ca mama merge mai greu pe scari si cu toate astea tot cred ca am coborat mai repede comparativ cu liftul. Doamne fereste sa ai o urgenta! Nici privatul de la noi nici statul nu sunt in regula. Sa ne dea Dzeu sanatate sa nu ajungem acolo!

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus