un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

O poveste cu lost and found

1 Dec 2016  ·

TURISM  ·

18 comentarii

Mare noroc cu teama oamenilor de bagaje pierdute prin aeroport!

Aterizez în Helsinki. Ies din avion, ies din tunel și, în culoarul aeroportului, îmi pun borseta (poșeta masculină, din aceea de se poartă în lateral) pe troller cât să trag haina pe mine. Am uitat de borsetă, care probabil a căzut de pe troller imediat ce-am plecat din loc.

Mi-am dat seama că-mi lipsește ceva la vreo 200 de metri distanță, după ce-am străbătut două terminale, înainte să ies afară. Fac un mic inventar: aveam la mine doar telefonul și pașaportul. Tableta, căștile noi, o baterie externă și portofelul cu cardurile și câțiva bani erau în borseta care lipsea.

Panică.

Dau să alerg înapoi la locul respectiv, dar nu pot. Ieșisem din zona de securitate, iar ușile nu se deschideau și din partea mea ca să intru la loc în terminal. Întreb niște paznici, iar aceștia îmi spun să caut un birou de relații cu clienții. Nu-l găsesc. O tipă de la zona de securitate, care verifica bagajele celor ce intrau, îmi spune că nu mă poate lăsa înăuntru și nici nu poate chema pe cineva să mă însoțească.

Alerg până în celălalt terminal prin exterior, dar nici acolo nu pot intra înapoi în zona Sosiri, bineînțeles. Cineva îmi spune să sun la clopoțel, este unul în zona 2B. Ajung la 2B și, după ceva căutări, găsesc “clopoțelul”, care era un buton de sonerie pus pe un perete între două fast-food-uri sau două birouri de servicii de aeroport. Mă și mir că l-am văzut.

După 5 minute de sunat, apare o doamnă finlandeză cu mobilul în mână, că aparent sunam direct pe telefonul ei de la acel “interfon”. Îi explic și ei ce-am făcut. Mă ia cu ea în zona benzilor de bagaje. Îi explic că nu acolo, ci chiar la ieșirea din avion, “outside the jetway, at the gate”. Dau semnalmentele borsetei, îi zic ce marcă e scrisă pe ea; femeia dă totul prin radio. Are loc un dialog lung în finlandeză, limbă din care evident că nu înțeleg nimic, dar, în retrospectivă, sună mult mai melodios decât maghiara, deși au aceeași origine.

Îmi dă vestea bună. Geanta mea a fost găsită și predată poliției, dar nu mi-o poate da direct. Poliția o va controla și apoi o va duce la un birou de bagaje. Cam cât va dura? Păi vreo 30 de minute!

Biroul de bagaje este la parter, alerg acolo, spun ce s-a întâmplat, cei doi oameni din spatele ghișeului se uită la mine calmi și zic “păi dacă așa a zis, probabil va apărea”. Trec 30 de minute și nu apare geanta. Eu mă gândeam dacă or fi găsit geanta mea sau alta, dacă mai găsesc ceva în interiorul ei, dacă îmi va lua mai puțin de o lună de zile să mi se reemită 2 carduri de credit și debit, 2 carduri de fidelitate pentru avioane și unul de asigurare de călătorie, iar de pierderea tabletei și a căștilor nici nu mai zic. Mă bucur că măcar nu călătoresc cu portofelul meu uzual, ci cu altul ieftin, de “travel”.

Îi întreb pe cei de la ghișeu dacă nu pot contacta cumva poliția, ca să urgentăm lucrurile. Sunt aici, vreau să le arăt actele și ei să-mi dau geanta! Nu se poate nici asta.

În final, după vreo oră de așteptare, apare un agent de securitate cu două poșete masculine. A mea și încă una, de piele. Îi spun că aia este a mea, mă întreabă cum pot dovedi, îi arăt numele din pașaport și numele de pe cardurile din interiorul genții, mi-o dă fără să mai facem nici o altă formalitate. Totul este în interior. Poate așa sunt finlandezii sau turiștii din aeroport, oameni de treabă, sau poate se tem de bombe și atunci nu cotrobăie nimeni în bagajele găsite.

Știți care este culmea? E prima oară când pierd ceva. Și de obicei, indiferent dacă am sau nu o astfel de geantă sau rucsac în mână, pașaportul și portofelul le țin în buzunarul de la pantaloni, dar acum aveam doar pașaportul acolo. Pur și simplu, când am vrut să le trec din borsetă în buzunar, degetele au apucat doar pașaportul și mi-a fost lene să mai caut o dată și pașaportul. “O am pe umăr, ce se poate întâmpla?”

Două concluzii:

  • costurile unei neatenții pot fi imense. Și nu-i vorba doar de ceea ce pierzi, ci și când îți recuperezi bunurile tot pierzi ceva vreme. Nu știu ce-aș fi făcut dacă, de exemplu, aveam acolo o escală de doar o oră și trebuia să plec mai departe.
  • toți în Finlanda vorbeau perfect engleza, inclusiv paznicii și personalul care nu interacționează cu publicul. Mă întreb cum ar fi la noi dacă un străin își pierde bagajul în Otopeni.

helsinki

    18 comentarii

  1. Strainii isi “pierd” tot timpul bagaje in Otopeni…

      (Citează)

  2. Ce pot sa zic, bine ca nu au detonat-o sau ca nu te-au amendat pentru neglijenta.

      (Citează)

  3. blestemul, Therme :)))

      (Citează)

  4. Mă întreb cum ar fi la noi dacă un străin își pierde bagajul în Otopeni.

    Pai cum sa fie, e ca un jackpot pentru ala de-l găsește.

      (Citează)

  5. Ceva similar am patit in aeroport la Barcelona. Aveam borseta de umar cu acte si bani, trollerul si un ruscac. Cand am iesit din zona de sosiri, desi mereu sunt atent sa nu las ceva in urma, rucsacul ia-l de unde nu-i. Si nu aveam in el decat camera foto, camera video si alte maruntisuri. Ma aranjam de cateva mii de euro…
    Cand ma uit prin geamul fumuriu, pe un scaun in interior, trona mandru rucsacul…mai greu a fost sa ma inteleg cu catalanii sa mi-l dea inapoi. Prin comparatie, sereistii de la Otopeni sunt muuult mai de gasca.

      (Citează)

  6. Faci mereu aceeași greșeală care mă zgârie pe ochi: nu ai aterizat „în” Helsinki, pentru asta ar fi însemnat să pătrunzi cu avionul direct în profunzimile acelui oraș, ci pur și simplu „la” Helsinki.

      (Citează)

  7. In otopeni la bagaje, apare geanta mea, o iau de pe banda si era mult prea grea pentru cate lucruri aveam eu in ea, ma uit la nume, nu era a mea, un nume turces/arabesc, ceva cu salim. O pun la loc in graba sa nu ma vada Salim si tot astept pana nu mai ramane decat geanta lui Salim si eu la banda. Merg la bagaje pierdute completez niste randuri in care povestesc intamplarea si merg acasa.
    In geanta aveam haine, dulciuri, 2 parfumuri si o tableta, nu mare pierderea dar totusi, orice lucru cand il pierzi iti pare rau.
    Dupa cateva zile sunt sunat de la aeroport Salim sa intors cu geanta mea si nu lipsea nimic, chiar sa oferit sa imi dea 100e ca nu i-am luat geanta, ce avea in ea, nu stiu dar el a mai ramas la aeroport.
    Deci si la noi se rezolva problemele!

      (Citează)

    • eu am patit-o in bucuresti la frizerie. Mi-am luat ghiozdanul, am ajuns cu el acasa…mi-am dat seama ca rosiile se transformasera in ACE

        (Citează)

    • Deci chiar se poate întâmpla asta cu încurcatul genții cu a altuia. Și mie mi-e teamă de așa ceva, că am una gri cam banală. Cel mai bine este să-ți cumperi un troller mai colorat sau să legi tu ceva colorat de el, o etichetă, o sfoară, ceva.

      Desigur, pe lângă verificarea numelui de pe etichetă, dar nu știi dacă alții fac la fel.

        (Citează)

  8. Sii…ce marca era scrisa pe ea ?

      (Citează)

  9. Asa am patit si eu in aeroportul din Hong Kong. Doar ca eu mi-am uitat aparatul foto la o cafenea.
    Dupa ce am facut check-in-ul si am trecut si de securitate, mi-am dat seama. Din punctul ala, nu mai ai cum sa te intorci. Am vorbit cu paznicii si au sunat la cafenea si da, era acolo.
    Cineva de la cafenea a adus-o pana la securitate, iar de la securitate mi-a fost inmanata, doar dupa ce le-am zis cam ce poze sunt pe camera, pentru a dovedi ca este a mea. A durat 20 minute, pentru ca a trebuit sa treaca de scuritate.

      (Citează)

  10. 2006 Stocholm. Eram deja de niste ore prin aeroporturi: bucurest-amsterdam, amsterdam-stocholm. Urma sa mai fac un drum pana in Sundsval, deci aveam de stat niste ore in aeroport.
    m-am dus la terminal si m-am apucat de citit. Aveam grija de camera ca de ochii din cap, pentru ca dimineata o uitasem acasa si urma sa stau 3 luni acolo.

    la imbarcare m-am imbracat, am ajuns in avion…camera din parti. A venit la mine un suedez sa imi zica ceva in pasareasca lor. In traducere a fost ceva de gen: ti-ai uitat camera, am dat-o personalului.

      (Citează)

  11. Ma ia cu fiori doar cand ma gandesc sa umblu prin aeroporturi.
    Nu-mi place sa calatoresc. Cand plec de acasa, mereu ma gandesc daca am uitat ceva, daca am uitat apa sau gazul pornite (desi le verific de mai multe ori), daca…
    Pentru mine, viata actuala de freelancer este ideala, ies foarte rar,
    Calatoriile ma streseaza. :)
    Nu cred ca pot sa pierd ceva, sunt atat de concentrat la toate, incat… :)
    Imi place ca totul sa fie sub control in viata mea, desi sunt constient ca suntem niste furnici plutind in spatiu pe o pietricica si nimic nu poate fi cu adevarat sub control.

      (Citează)

    • De asta fac listă de bagaje, e mult mai clar totul când le pui așa. Pui laptop pe listă, pui apoi și încărcător pentru el. După aceea le bifezi când le bagi în bagaj.

        (Citează)

  12. nwradu:
    De asta fac listă de bagaje, e mult mai clar totul când le pui așa. Pui laptop pe listă, pui apoi și încărcător pentru el. După aceea le bifezi când le bagi în bagaj.

    Cred ca toti facem asta, dar totul depinde de firea omului. Mie nu-mi place sa calatoresc, sunt mai “sedentar”. :)

      (Citează)

  13. Am și eu o poveste Lost and Found cu final fericit din Marea Britanie.
    Adorm într-un tren Londra – Ramsgate. Trebuia sa cobor la Faversham și mă trezesc chiar înainte sa cobor în stație.
    Panica! Ia bagajele repede, aveam 2 – 3 bagaje printre care un rucsac care a rămas în tren cu acte, bani, laptop .
    Buimac fiind nu mi-am dat seama decât după 2-3 minute că lipsește ceva :). Pe umăr aveam o geantă de voiaj, și nu am simțit că rucsacul lipsește.

    Mă întorc în stație. Vorbesc cu cineva din stația de tren. Și decide să trimită un mesaj prin calculator care ajunge la mecanicul și personalul din tren.
    Îmi spune că trebuie să merg la ultima stație (Ramsgate) și trebuie să caut pe cineva care se ocupă de lucrurile pierdute. (Seful de stație i guess).

    Totul a durat 2 ore. S-a rezolvat rapid, fără bătăi de cap. M-a întrebat la fel ce este în rucsac.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus