Prețurile RCA: de ce limitează statul tarifele în loc să reformeze sistemul?

Am mai scris în trecut despre cum sistemul RCA este prost gândit și despre cum tarifele sunt mai mari de la an la an. Era mai mult o constatare, că înțeleg de ce tarifele sunt mari, având în vedere că trebuie plătită acum lăcomia din trecut a unor companii care au distrus și mai mult sistemul.

Nu înțeleg, însă, cum poate statul să intervină în acest sistem și să impună înghețarea prețurilor RCA sau chiar micșorarea lor, după cum cer transportatorii. Vorbim de firme private care vând polițe de asigurare. Cum intervii, ca stat, în reglementarea acestor tarife ce reprezintă un contract între un privat și alt privat?

Există mai multe motive pentru care RCA-ul este scump:

1. Primul, mai puțin scris negru pe alb, este că asiguratorii nu vor să ofere RCA-uri. Nu se fac bani de acolo, iar business-ul în sine este foarte complicat și necesită inspectori de daune, oameni care să autorizeze reparațiile, să caute piese mai ieftine șamd.

Statul forțează cumva companiile de asigurări să ofere și RCA-uri, așa că acestea fixează niște prețuri mari în speranța că nu le va cumpăra nimeni. Clienți puțini, complicații puține, iar compania se concentrează pe tipurile bănoase de asigurări (viață, casă, furt etc). Așa se explică de ce vreo două companii mari au tarife mari; sunt obligați să participe, dar nu vor să vândă.

2. Prețurile sunt mari pentru că alții au spart oalele și acum cei rămași plătesc pentru asta. Toate companiile care vindeau polițe ieftine au dat faliment sau sunt pe cale să o facă.

Prin urmare, au rămas mai puțini asiguratori în România, dar numărul celor asigurați este constant. Accidente sunt mai multe, tarifele mici s-au dovedit insuficiente pentru a plăti daunele tuturor, așa că prețurile au crescut.

3. În anii buni, când deconturile se făceau imediat și asiguratorii plăteau rapid daunele, service-urile au crescut prețurile. Nu proprietarul mașinii dădea banii, așa că nu-i păsa cât costă lucrarea. Văzând asta, service-urile au scumpit manopera, plus că mașinile au devenit mai complexe șimai scumpe. Parcul auto din România s-a schimbat încet-încet dintr-unul predominant de Dacii, Cielo și Espero spre modele străine, mai scumpe.

Pe total, s-au cerut tot mai mulți bani până când asiguratorii n-au mai avut cum să-i plătească. V-am zis când am schimbat parbrizul pe CASCO? La Pilkington sau Parkinson sau ceva așa ar fi costat 1000 de lei. Eu m-am dus la Ford Colina, unde a costat 4000 de lei, dar nu mi-a păsat, că plătea asiguratorul (și a semnat decontul pe loc, n-am avut probleme).

4. Avem multe accidente. Asta e situația, România este pe primul loc în Europa ca număr de decese în accidente. Bănuiesc că asta înseamnă că avem și cele mai multe tamponări și accidente fără victime la mia de locuitori (sau de mașini asigurate, până la urmă).

Transportatorii se plâng că RCA-urile pentru camioane/autocare sunt foarte mari, sume de ordinul a mii de euro pe an de mașină, dar acelea sunt mașini ce merg aproape non-stop și produc bani din asta. Dacă un camion produce 100.000 de euro pe an, 3.000 de euro asigurarea n-ar trebui să fie un efort mare într-un business bine organizat.

Asigurările sunt mai ieftine în străinătate (spun transportatorii, nu am verificat), dar acolo situația este exact inversă: sunt mult mai multe camioane/dube/autocare în circulație, că economiile lor duduie, deci riscul asiguratorului se împarte la mult mai mulți asigurați, și au drumuri mai bune și o circulație mult mai civilizată.

Concluzionând, nu înțeleg cum poate interveni legal statul într-un astfel de sistem. Cum poate forța asiguratorii să ofere polițe RCA, dar și la anumite tarife. Sistemul trebuie să fie unul cu auto-reglare, astfel încât din plata asigurărilor să poată fi decontate toate daunele din service-uri, iar tarifele în acea zonă să se regăsească.

Cel mult statul ar trebui să introducă niște norme de bun simț precum:

• posibilitatea de a face RCA pe orice perioadă vrei tu.
• eliminarea cărții verzi din RCA, că probabil 90% dintre mașini nu ies din țară.
• să primești înapoi banii dați pe RCA-ul tău în perioada când mașina ta stă blocată luni de zile în service pentru că RCA-ul altuia nu plătește reparația. Cum ar fi, sistemul ți-o trage în dublă penetrație aici.
• un sistem bonus-malus real. Dacă n-am avut deloc incidente în ultimii trei ani, costul unui RCA ar trebui să fie simbolic, ca să-și asume și asiguratorul un risc. Mă taxează la anul în caz că îl păgubesc.

O astfel de flexibilitate ar mai reduce oricum costurile și s-ar plia mai bine pe nevoile fiecăruia.

Transportatorii s-au descoperit în aceeași poziție ca și profesorii sau medicii, adică o grevă de-a lor poate bloca infrastructuri critice ale țării, de parcă doar ei ar circula pe Centură, așa că acum șantajează guvernul. E și an electoral, se vor găsi niște hoți din partide să le promită bombonica. PNL-ul deja cere desființarea ASF-ului, că poate așa îl va considera cineva popular și pe Nicolaescu, uitând că ASF doar supraveghează sistemul, nu-l controlează direct.

Pe termen lung, sistemul nu poate fi salvat decât prin regândirea lui și o perioadă cu prețuri mari până apare acea auto-reglare de care vorbeam.