O altă perspectivă asupra preluării Fashion Days de către eMAG

Acum vreun an și ceva, la o conferință de presă organizată de eMAG unde au prezentat planurie generale de extindere cu alte game de produse și în alte țări, cineva din public a întrebat “bine, dar ce părere au cei de la Naspers despre aceste investiții mari?”

Mi-a plăcut răspunsul, de fapt exprimarea aleasă de Iulian Stanciu, acționar și director general eMAG: “eu și Naspers suntem complet aliniați în această privință”. O propoziție de limbaj de afaceri, chiar dacă eu, cu sechele inginerești, m-am gândit doar la importanța alinierii perfecte a arborilor și cuplajelor din mașinăriile rotative.

Acum, când eMAG a anunțat că va prelua magazinul Fashion Days, toată lumea s-a gândit la aspectul practic: haine, dezvoltare, logistică, poate afiliere pentru FD prin PS și alte asemenea acronime.

Gândiți-vă acum și ce înseamnă dpdv business: cei de la Naspers, acționar majoritar în ambele magazine, au atât de multă încredere în managementul eMAG încât le-au dat pe mână încă un magazin imens. Fashion Days chiar este imens, în multe aspecte mai mare decât eMAG, dacă este să ne gândim că au prezență în Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia si Polonia. Practic, le-au fost date pe mână cheile unei afaceri la fel de mari.

Este ca și cum ai conduce o mică țară și ar veni cineva să-ți spună “faci treabă bună acolo, condu și țara asta suplimentară, e la fel de mare, are alt specific și altă organizare, dar sunt convins că vei face treabă bună”. Mi se pare o decizie care arată încrederea în capacitatea românilor de a conduce astfel de afaceri și probabil nu-i vorba doar de Iulian Stanciu, directorul general, ci de întreaga echipă ce o include pe Violeta Luca, director executiv, Bogdan Axinia, VP dezvoltarea afacerilor, Lucia Ciucă, director marketing, Sorin Ionescu, VP și director dezvoltare internațională și câți alții pe care nu i-am cunoscut or mai fi (și sunt sigur că și celor menționați le-am greșit pe undeva titlurile oficiale, dar n-am găsit o pagină de prezentare a companiei).

Și nu, un magazin online nu-i ca celălalt, fiecare are specificul său, targetul său, sfera sa de probleme uzuale; probabil sunt mai multe elemente diferite decât cele în comun la cele două afaceri, chiar dacă provin din același domeniu.

Când vezi cum privesc acționarii principali situația, nu că dintr-o dată toate comentariile și plângerile cu “am o comandă în așteptare de două zile, e clar că dați faliment” sună mai lipsite de importanță?