Două greșeli din campania lui Iohannis

Nu știu cine se ocupă de campania electrală a lui Iohannis, dar o greșește rău de tot la două aspecte.

BANNERELE ELECTORALE

Le vedeți prin tot orașul, dar v-ați uitat cu atenție la ele?

În acesta de mai sus, Iohannis parcă este profesorul acela urâcios care tocmai a țipat la tine “adu-mi ACUM tema să o văd!”. Degetul ce dă ordine, ca în portretele regale din vechime, și privirea aprigă mă fac să-mi fie teamă de Iohannis, nu să vreau să-l votez. Merg prin oraș și, când văd un astfel de poster, îmi șoptesc “aoleo, vă rog să mă iertați că am schimbat banda fără să semnalizez!”

Apoi este burta. Felul în care cade cravata conturează o posibilă burtă, urmăriți-o cu privirea. Culmea, Iohannis pare un om în formă fizică bună, arată bine pentru vârsta lui, dar aceasta fotografie nu este cea mai fericită. Aici este vina fotografului, care trebuia să-i spună să o sugă (așa se zice!), sau a graficianului care trebuia să o corecteze în Photoshop.

Eu nu sunt mare talent în Photoshop, nici măcar nu știu ce fac jumătate dintre unelte și mă lupt groaznic de fiecare dată cu programul, dar tot am auzit de Liquify (sau de Clone) și în 10 minute am modificat la repezeală fotografia. Acum nu mai are burtă.

De cămașa cu mâneci prea largi nu zic mai multe, dar contribuie și ea la impresia de om gras.

Acum priviți chipul. Eu cred că Iohannis aici de fapt zâmbea. Mi se întâmplă și mie, am impresia că o să ies cu un rânjet pe față în fotografii, dar de fapt abia se vede un mic surâs. Din nou, fotograful trebuia să corecteze un pic aici lucrurile, candidații trebuie să aibă un zâmbet cald, un aspect care să genereze încredere, nu duritate, chiar dacă nu ne-ar strica un președinte mai dur. Citiți la Șuțu un mic ghid dubios pentru fotografie de candidat.

Restul bannerelor sunt la fel de neinspirate. Cel de mai jos înfățișează un text foarte mare, IOHANNIS, fără pic de margine pentru a-l face cu o clipă mai ușor de citit. Candidatul în sine este foarte mic și de nerecunoscut de la distanță pentru că au vrut să-l pună pe banner de la brâu în sus, iar “România lucrului bine făcut” este și mai mic scris.

Uitați-vă prin comparație la cel al lui Ponta, unde se cunoaște că PSD-ul probabil a angajat cea mai bună echipă, iar ceilalți ce-au găsit în piață. Ponta nu doar că are vreo 5 tipuri diferite de bannere electorale, plus imagini idilice cu România, dar cel de mai jos are un layout foarte simplu și eficient: mutra candidatului este mare, numele său este și mai mare, plus ce vrea de la noi (“președinte”), apoi vine sigla partidului, mare și ea, ba chiar a mai fost loc pentru câteva motive românești pe margine. Parcă e un header de site, cu logo și banner.

Sigur, nici al lui Ponta nu este cel mai bun banner. Omul este mai negricios la ten, o chestie care ar fi putut fi corectată în bannere, unde are o culoare galbenă de zici că-l trage la pat o insuficiență hepatică. Dar măcar zâmbește.

GHINIONUL

Cât timp a trecut de când s-a aflat public că Iohannis are 6 case, iar primarul Sibiului a declarat că le-a făcut cu banii luați din meditații? Vreo 3 luni?

În aceste trei luni chiar nu i-a pregătit NIMENI din staff-ul său de campanie răspunsuri bune la întrebări precum “Câți bani luați pe o ședință de meditație? Cum îi luați? V-ați plătit impozitele pe aceste venituri suplimentare? Cât au costat casele?” șamd?!

Altă explicație nu văd pentru gafa incredibilă de zilele trecute. Întrebat cât lua la meditații, a spus “nu-mi amintesc”. Întrebat de ce alți profesori nu au case luate din meditații, a spus “au avut ghinion”. O gafă incredibilă, cum spune și CTP.

Ghinionul nu poate fi niciodată o explicație la acest nivel, decât dacă ar fi câștigat banii la loto. Ce mai urmează? “- Ce veți face pentru ca oamenii bolnavi să aibă un sistem de sănătate mai bun? – Nimic, au avut ghinion.”?

Da, nu există răspunsuri bune la problema banilor din meditații. Se cheamă evaziune fiscală. Cu un răspuns meșteșugit, cu un discurs pregătit dinainte pentru a răspunde acestei provocări, poți întoarce situația în favoarea ta sau măcar o poți dezamorsa, că între un candidat care n-a declarat veniturile din meditații și chirii și alții care au legături cu marii baroni locali și mafioți ai țării, lumea va prefera profesorul.

Să nu ai însă nimic pregătit pentru a răspunde unei astfel de întrebări ce era clar că va fi pusă cândva, dacă nu acum atunci în vreo dezbatere televizată pe final de campanie, arată lacune mari în pregătirea campaniei.

Nu pot decât să admir campania făcută de Monica Macovei pe net. Nu știu cine o face, dar o face bine. Strânge bani pe net, pune pentru download pliante și roagă pe cei cu acces la un copiator să le tipărească și să le împartă vecinilor, avatarul cu sigla ei a prins bine, are cover photos speciale, are imagini prin care se laudă cu diverse reușite. Idei bune și noi pentru un mediu nou de promovare.

Din păcate, o campanie bună pe Internet nu rezolvă nimic în țara în care bătrânii primesc pensia împreună cu fluturași în care sunt amenințați că, dacă iese Iohannis, acesta le va micșora pensiile. Treaba asta se face printr-un contract de publicitate între PSD și Poșta Română.