un blog de Radu Dumitru

►► canalele mele de YouTube: youtube.com/RaduDumitru (personal) și youtube.com/NwraduBlog (tech) ◄◄

Mi-ar plăcea să lăsam comunismul să moară inclusiv din amintirea noastră

31 Jul 2014  ·

GÂNDURI  ·

24 comentarii

Din când în când revine în actualitate subiectul “în comunism trăiam mai bine”. Partea proastă este că tot crește procentul celor care regretă comunismul și pe Ceaușescu, ceea ce dezvăluie o concluzie tristă despre calitatea pe ansamblu a poporului român.

Cei care regretă vremurile de dinainte de ’89 regretă de fapt siguranța pe care le-o dădeau slujba garantată și locuința luată pe nimic. Altfel spus, dacă erai un roboțel liniștit, o furnicuță fericită doar să meargă la muncă și seara acasă, înghesuit în ITB zi după zi, comunismul era perfect pentru tine, te punea la muncă și-ți dădea un acoperiș deasupra capului. Erai o vită în staul, scoasă la păscut, mulsă și apoi dusă la loc pe același traseu.

Voiai mai mult? Puteai mai mult? Ghinion, comunismul nu-ți permite să te înalți mai mult decât ceilalți din jurul tău, că așa este doctrina.

Nu știu cum gândiți voi, dar eu prefer să trăiesc într-o lume în care celor ce pot mai mult li se dă șansa să dovedească ce pot și să ia mai mult. Unde munca suplimentară este răsplătită; unde, în primul rând, ai cu ce să răsplătești munca. Unde cei cu idei bune au posibilitatea de a le pune în practică și de a construi o afacere, unde cei cu probleme măcar și le pot expune liberi, unde abuzurile puterii măcar pot fi exprimate fără teamă.

Diferența se vede în lumea largă. Citeam undeva că, deși în Europa de Est oamenii sunt muncitori, aici se găsește cel mai mic număr de antreprenori. Comunismul nu doar că i-a ținut “legați” pe cei ce ar fi putut avea idei bune, ci a blocat chiar mentalitatea oamenilor, gândul că-și pot încerca propriile forțe în diverse domenii și că-și pot descoperi și pune în valoare talentele. Zona a fost întârziată din dezvoltarea ei firească nu doar pe partea industrială sau economică, ci și psihologică.

Așa că, într-un fel, când atât de mulți regretă lipsa comunismul este și un semn că lipsește altceva, lipsește dorința de a te ridica mai sus, de a lupta pentru ceva mai mult decât cel mai simplu acoperiș și cea mai simplă masă. Această constatare mi se pare cea mai tristă.

Sigur, sunt multe motive și argumente aici. Cei care regretă asta n-au fost educați că poate exista și altceva. Și sigur, îmi pare rău pentru fiecare pensionar care trebuie să-și trăiască mulții ani de bătrânețe pe o pensie de nimic, după ce toată viața a muncit cum i s-a cerut. Dar așa sunt viața și istoria, nedrepte de multe ori. Ei sunt o generație pentru care sorții nu s-au așezat bine; înaintea lor, alte generații au avut ghinion și mai mare, precum cea din care au murit 50 de milioane în al doilea război mondial sau cea din primul război mondial.

Într-un mică măsură este și o formă de invidie. Vezi că alții s-au ridicat mai sus decât tine și, cum tu nu poți, tânjești la vremurile când toți erau egali. În altă măsură, oamenii tânjesc după siguranța din acea perioadă, acum când la știri vezi doar accidente, crime, cocalari, baroni locali, politicieni hoți și toate lucrurile prăbușindu-se.

Totuși, m-aș fi așteptat ca oamenii să vadă diferențele și să înțeleagă că acum este mai bine. Nu perfect, dar mai bine decât ce era înainte. Nu degeaba comunismul s-a dovedit falimentar peste tot în lume. Mă așteptam să le vadă fără să trebuiască să le fie amintite cozile, frica, distrugerile, Securitatea, lipsurile, cultul personalității, lipsa șanselor, epurările și toate celelalte.

Iar cei care au declarat într-un sondaj că l-ar vota pe Ceaușescu președinte acum, dacă ar fi posibil, sunt cei mai amuzanți, împreună cu cei care recent au spus că Ceaușescu a fost cel mai bun președinte al României. Tocmai ei nu văd ironia că și-ar dori ca un ucenic cizmar analfabet să-i conducă pe noi culmi ale dezvoltării.

Articolul l-am scris în aprilie, când apăruse un sondaj din acesta, dar nu l-am mai publicat. Zilele trecute a mai apărut încă un sondaj. Periodic oamenii uită ce era înainte și mi-e lene să le mai amintesc din nou.

    24 comentarii

  1. Nici o problema, din toamna nostalgicii o sa isi vada visul implinit.

      (Citează)

  2. Lucrurile sunt mult mai nuanțate. Tu ești de partea câștigătoare, deci îți este ușor să vorbești, pentru cei care au pierdut în tranziție nu este însă la fel de simplu. Unii aveau un statut social – profesorii, medicii, cadrele militare – alții o duceau bine (muncitorul de rând avea concediu la mare în fiecare an, era ușor să ia un apartament, o mașină). Mai este și o altă categorie care este pur și simplu nostalgică după anii tinereții și nu după epoca în sine.
    În al doilea rând, frustrările sociale sunt amplificate și de diferențele între comuniști și actuala clasa conducătoare. Compară „luxul” în care trăia Ceaușescu cu opulența unor Videanu, Udrea… De aceea este Ceaușescu pentru mulți cel mai bun președinte.
    În al treilea rând, comunismul nu a fost o singură perioadă, ci vreo 3. Prima, a stalinismului negru. A doua a fost cea a dezvoltării și creșterii economice, care a dus la schimbarea statutului social a milioane de oameni din țărani săraci în orășeni de clasă mijlocie. Între 64-80, în România se trăia relativ tihnit și se formase o clasă mijlocie consistentă. A urmat apoi criza economică declanșată de cea de-a doua criză a petrolului care a prins România cu industrii dependente de petrol (petrochimia).
    Acum societatea este împărțită în foarte bogați și foarte săraci, cu o pătură foarte subțire de „clasă mijlocie”, care este acum mult mai vulnerabilă.

      (Citează)

    • @Cristian Banu: nu cred că a existat vreo perioadă bună a comunismului, ci doar una care n-a fost la fel de nasoală ca celelalte două.

      Cea de mijloc, de care zici tu, era marcată de naționalizări și colectivizări, de aceeași poliție secretă și de un heirupism inutil. Nu are rost să vorbim de creștere economică, statul producea și tot statul cumpăra produsele, dar nimic nu era eficientizat și n-ar fi rezistat pe o piață liberă. Acea eficientă în producție și înovațiile necesare apar doar ca produs al sectorului privat, unde concurența te face să avansezi. În sistemul comunism, concurență nu exista decât pe domeniul militar, cu SUA.

      Cât despre opulența în care trăia Ceaușescu, era una imensă. Cum zicea CTP la Digi24, când 10.000 de oameni iți scriu numele cu trupurile lor și dansează și defilează pentru tine, mai are rost comparația cu Videanu și Udrea? Țin minte niște vile ceaușiste vizitate după revoluție, opulență maximă și acolo. Nu s-a schimbat nimic la acel nivel, doar că acum lucrurile sunt arătate, pe când atunci nu aveai de unde să afli cum trăiesc cei de la conducere.

      Iar eu speram că tocmai acest lucru se va schimba. Că oamenii își dau seama că totuși e mai bine acum, chiar dacă accesul la astfel de informații aduce oftică și invidie.

        (Citează)

  3. @nwradu: esti in eroare, nu era chiar asa usor sa-ti iei apartament nici atunci, iar povestea cu mersul ca roboteii la serviciu se repeta si acum la fel.
    Pe mine ma amuza ca majoritatea celor care vorbesc despre comunism nu au trait pe vremurile alea. In afara de batrini, care probabil isi regreta tineretea pierduta (cum bine zice Cristian Banu) cei mai multi au o imagine foarte distorsionata despre ce era in anii de dinainte de 1990. Viata era foarte grea, cei de la tara erau saraci lipiti, doar cei din zonele necolectivizate se descurcau mai bine, si aici ma refer la simpla subzistenta, alimente, etc. Nici acum majoritatea oamentilor saraci nu se gindeste la libertatile oferite de democratie, la deschiderea granitelor, la opiniile libere, etc.
    Cei care il regreta pe Ceasca sint cei care s-au “descurcat” pe vremurile alea: mai o piesa furata din fabrica, mai o halca de carne luata de la abatorul unde lucrau, si uite-asa rotitele se invirteau si le asigurau un trai decent. Aia nu stateau la 4 dimineata la cozi la hala sa prinda “adidasi si calculatoare” sau sa ia lapte si piine ca sa aiba ce le da copiilor. Dar probabil ca asa e natura omului, sa uite mai usor aspectele urite si sa isi compuna o imagine mai roz despre trecut.
    Cit despre stersul comunismului din amintirea noastra, nu este in nici un caz o solutie. Istoria trebuie stiuta de toata lumea, iar adevarurile trebuie spuse. Din pacate politicienii din ziua de azi nu au nici un interes sa dezvaluie toate ororile alea, pentru ca originea lor este din patura nomenclaturii anilor ’80.

      (Citează)

  4. Uitarea este una, regretul este alta.

      (Citează)

  5. Cum spune Semanticus mai sus, sunt unele lucruri care nu trebuie uitate si nici iertate. Si, cum pe de o parte comunismul o sa moara o data cu noi, una din ultimele generatii care au trait cativa ani inainte de 89, la fel de posibil e ca el sa renasca din generatiile care nu au vazut foame, frica si minciuni sub totalitarism.
    E ironic cum unii ar vota cu Ceausescu, fara sa inteleaga ca in comunism nu se voteaza.

      (Citează)

  6. Salut,

    Socialism – capitalism… am mai discutat despre asta, cred ca problema este in esenta alta.
    Nicuna dintre doctrine nu este “cea buna”, ambele au avantaje si dezavantaje.
    Capitalismul, liberalismul si democratia pun accentul pe individ, iti dau sansa sa te dezvolti, sa fii mai bun decat celalalt si sa arati ce poti (cel putin teortetic, in realitate stim cu totii cum sta treaba). Vorba aceea, “motive for profit!”, “It’s all about you!” Foarte bine, dar un capitalism salbatic nu va face decat sa accentueze diferentele dintre saraci si bogati si ajungem sa ne omoram pe strada (vezi SUA). Unii sunt capabili de lupta de jungla, altii pur si simplu pierd si ajung la talpa societatii.
    Mai stiti cand eram elevi, curtea scolii era locul de recreatie in timpul liber? Ei, cat de mari sunt gardurile acum la curtea scolii? Mai ai curaj sa lasi copilul singur pe strada?

    Socialismul pune societatea pe primul loc, toti trebuie sa aibe de toate, sa nu fii tentat sa ravnesti la bunul altuia etc. Asa a si fost in Romania prin anii 70 nu?
    Toate bune, dar cand se ajunge la comunism extrem, apar alti monstri, indobitocire, lipsa de dorinta de progres, trebuie sa fii ca “vita in staul” caci daca ridici capul, la inchisoare cu tine (si de acolo stim cu totii unde se ajunge).

    In concluzie, oricare din cele doua directii (dreapta respectiv stanga), lasata liber, ajunge in deriva, dand nastere unor atrocitati, respectiv legea junglei, echilibru natural.
    Cred ca ideal pentru orice societate ar fi o combinatie eficienta intre cele doua, combinatie temeprata de un stat ce dispune de mecanisme eficiente de autocontrol, pentru a preveni pe cat posibil coruptia (care in final permite intrarea doctrinelor de mai sus in deriva).

    Merci

      (Citează)

    • @vladutz: cred că erau la fel de multe crime și atunci, la fel de mulți violatori și pedofili, doar că nu existau atâtea știri care să-i arate.
      În plus, o parte din nesiguranța de astăzi vine din faptul că sunt mai multe mașini, mai multe metode de a păcăli oamenii, mai multe sisteme financiare complicate șamd. Dar așa evoluează lumea, nu-i ceva de regretat, după cum nu regret nici vremurile cu papirus, cal și speranță de viață 45 de ani.

        (Citează)

  7. nu contrazic ce ai scris tu aici, dar cand ai pomenit de ucenicul cizmar mi-a fugit gandul, imediat, la un anumit doctor in drept :)

      (Citează)

  8. Romania in perioada ’65-’77 a fost la cel mai inalt standard din toata perioada moderna (mult peste perioada interbelica, si mult peste ce este azi) din toate punctele de vedere (economic, social, pozitie internationala, nivel de trai).

    Nu uita ca trebuie sa vorbim mereu prin comparatie, poate te simti tu bine in bucurestiul lui 2014, dar iti recomand sa citesti orice statistici eurostat ca sa vezi ca suntem la coada europei la ani lumina de restul. Ca sa nu mai vorbim ca international nu contam deloc.

    Problema este ca pe fondul evolutiei internationale in ’81 am intrat in incapacitate de plata si cu ocazia asta Ceasca a luat-o razna complet impreuna cu economia.

    Cat despre capitalism vs. comunism, nu exista mai bine sau mai rau. Daca cineva incerca sa aplice capitalismul in China acum aia ar fi fost cea mai mare gaura neagra de pe mapamond.

    La fel, in America de sud, unde capitalismul desi a avut ceva tentative (istoric inainte multor altor zone gen orientul indepartat, europa de est) a esuat mereu.

      (Citează)

  9. Io mor pe oamenii de varsta mea (sau mai tineri) care il regreta pe Ceausescu. Am 27 de ani. Inteleg ca repeta ce aud prin familie, insa totusi…

    Si alta chestie maxim de amuzanta, cei din anturaj pe care i-am auzit cu duma asta au situatii materiale peste medie.

      (Citează)

  10. Bai, frate, pe mine ma apuca dracii cand vad atatia nostalgici pe aici.

    Eu sunt batran. Atat de batran incat am trait in perioada aia “de aur”, adica a anilor 70 in Romania.

    Ce ^%&^%^%^ de mare nivel de trai era atunci? Ca unii zic ca ii depasisem si pe elvetieni si pe americani, fara rusine putem spune (cum excelent zice Andries in Dracula Blues, cine nu stie de asta sa caute pe youtube)

    Aveai bani de mancare si de haine. Si cam atat. Aveau oamenii case, apartamente, vile, case de vacanta? Ete cioaca: stateau toti cu chirie la stat in minunatele blocuri ceausiste, care, nu-i asa, erau minunatii alte tehnicii: blocuri facute din placi de beton de 20 de cm grosime FARA IZOLATIE TERMICA. Betonul izoleaza de 5 ori mai prost decat caramida sau chirpiciul. Asta intr-o tara cu temperaturi de -20 de grade iarna.

    Aveau oamenii masini? Ia priviti pozele din anii aia: strazile sunt pustii. Aveau drept de calatorie pe undeva? O excursie in RDG era visul vietii tale. Aveau oamenii voie sa spuna ce gandeau? Ete cioaca, chiar si atunci o luai rau in bot. Nu chiar ca in perioada stalinista, dar iti pierdeai rapid slujba daca nu te potoleai si apoi riscai un domiciliu fortat prin satele patriei.

    Ce mare perioada de aur era aia? Ca acum sunt saraci? Nu zau, aia care locuiau la tara in perioada aia o duceau nemaipomenit, doar ce li se luasera tot ce aveau: pamant, utilaje, vite mari. Tot. O mare fericire. Muncitorii de prin caminele de nefamilisti de la margine de oras o duceau bine? Navetistii? Cazurile nasoale erau pur si simplu ascunse bine.

    Da, privind la anii 50 sau la cei care urmau sa vina (anii 80) parea MAI bine. Dar ia sa mai lasam povestile astea cu gradina Edenului in care zaceam cu totii fericiti la umbra pomului.

    Si da, exista o siguranta a locului de munca si o minima siguranta financiara. O sa aiba unii grija de tine si te duc ei la fabrica, fara sa te agiti prea tare. Dar ar trebui sa intelegem: sistemul nu se putea auto-sustine, era doar o amagire.

    “Problema este ca pe fondul evolutiei internationale in ’81 am intrat in incapacitate de plata si cu ocazia asta Ceasca a luat-o razna complet impreuna cu economia”

    Basme. Ca sa razbeasca, industria romaneasca a fost dopata cu bani. Multi bani. Bani si tehnologie. Atentie, ma refer la industrie, nu la agricultura, care tot un donator era catre industrie.

    Toti banii aia au fost platiti in anii 80, ca am facut totul pe datorie.

    Problema e ca sistemul industrial NU STATEA IN PICIOARE: conducere centralizata SI POLITIZATA (hotarea seful de la partid ce si cum sa produca o fabrica si care o sa fie inginerul sef), lipsa de concurenta, chiar si la un nivel absolut minim, lipsa de cointeresare (munceai,nu munceai, tot aia era, o duceau mai bine securistii, aia de la partid, pupincuristii, turnatorii etc – vedeti ca sunt categorii diferite). Institutele de cercetare erau pline pana la refuz cu pile si amante. O slujba calduta, mai bem o cafelutza, apoi vom cerceta cum se ascute creionul la ambele capete.
    Cum putea o astfel de fabrica sa reziste unei competitii globale? Raspuns: NU PUTEA.

    Pentru cine inca mai viseaza la filmele cu Iuliu Moldovan si Gheorghe Cozorici fabricand motoare de racheta: locomotivele diesel-electrice si electrice facute la Craiova erau dupa licenta 100% de la ABB. Adica aia ne-au dat toate planurile, pana la ultima piulitza si noi le-am copiat si farbicat. Dacia era o copie 100% dupa Renault 12. Si asa mai departe. Am preluat tehnologie de final de anii 60. La inceputul anilor 90 era deja depasita moral. De exemplu, pe partea de locomotive, capitalistii aia putrezi bagasera bani din greu in cercetarea comenzii cu electronica de putere (ceea ce vedem astazi in TGV-uri, Maglev-uri, etc). Noi tot locomotiva aia gandita la final de ani 60 o faceam.

    Pur si simplu sistemul industrial comunist e defect: nu exista reactie rapida in sistemul de management, nu exista niciun mecanism realist ca persoanele competente sa ajunga in frunte (in capitalism e simplu si cam nemilos: incapabilii duc fabrica in faliment, ura si la gara, sau sunt dati afara de actionari, adica de aia cu banii, inainte de faliment), nu exista interes fata de bunuri si active de orice fel. Sunt ale statului, adica ale nimanui. Le distrugem sau nu ne pasa de ele. Sau, si mai bine, le furam.

    Si atentie: nu ma refer aici la inginerii romani. Aici Romania a stat intodeauna bine, romanul e inventiv, ii place sa sape si sa inteleaga mecanismele tehnice, e bun la stinte exacte. Dar toata asta valoreaza zero daca aia care conduc (managementul, de, in limbaj capitalist) nu se pricep sau ii doare fix in pix de soarta fabricii. Si asta era fabrica in socialism.

    Pentru cei care chiar ca vor sa inteleaga, le fac o propunere: sa priveasca o data in liniste filmul “Operatiunea Monstrul”. E gratis, pe youtube.

    Da, e o comedie facuta in anul 1976, in “epoca de aur”. Cei doi actori principali (exceptional jucati de Toma Caragiu si Octavian Cotescu) sunt niste directori de fabrica (principal si adjunct), care merg in delta la pescuit.

    Sa il priveasca in liniste si sa rada, cand e de ras. Dar sa incerce sa inteleaga si sa priveasca dincolo de barci, corturi, undite sau de povestea minunata a lui Marin Moraru cu “bicicleta galbena”

    P.S. Pentru necunoscatori: Iuliu Moldovan si Gheorghe Cozorici sunt niste actori care au jucat mult in perioada comunista. Ambii sunt decedati acum. Cozorici, mai ales, a jucat nenumarate roluri de comunist “de omenie”. Dar, altfel, au fost niste actori buni, in special Ovidiu Iuliu Moldovan.

      (Citează)

  11. @silicon_v: chapeau bas

      (Citează)

  12. Si care-i diferenta cand in capitalism esti exploatat de corporatii si multinationale? Doar ca ai net mai rapid, dreptul sa te plangi si mai multe chestii de cumparat la raft. In 2000 de ani nu s-a schimbat nimic, eram la fel de exploatati in vremurile imparatului Nero, cand primeam paine si circ ca sa stam in banca noastra.

      (Citează)

    • @Gaelex: acum primești mai multe tipuri de pâine, mai vizitezi lumea, mai cumperi o mașină de fiecare etc. Acum profită ambele părți, nu doar statul.

        (Citează)

  13. Salut,

    Trag concluzia din cele zise de voi ca unul din motivele pentru care “acum” e mai bine ca “atunci” este ca ai masina (de lux in comparatie cu vremurile de demult), nu mai mergi cu transportul in comun sau cu Daca 1300 / Renault 12, poti sa vitizitezi lumea, ai casa ta sau apartament de 150mp, nu doua camere la 50mp, etc.

    Considerand situatia unui socialism inca temperat (adica nu ultima perioada de comunism extrem) si capitalismul de astazi, va propun un execitiu de gandire:
    Sunt oamenii acum mai fericiti decat atunci ?

    Intrebarea se aplica la cei castigatori in lupta cu capitalismul, pentru pierzatori cred ca este evident raspunsul.

    Faptul ca ne-a crescut nivelul de trai si avem libertati (aparente, caci in esenta tot “la staul” stam – vezi creditele la banca) ne-a facut mai fericiti? Avem noi libertata de a decide intr-adevar sau este o aparenta?
    Adica daca astazi ne permitem mai multe, putem sa ne alegem dintre o gramada de produse de pe raft exact pe care vrem noi, mergem cu masina toti, aer conditionat, ABS, geamuri electrice ne-a facut mai fericiti ?

    Evident, nu ma refer la raspunsul banal: “normal ca e mai bine cu o masina cu clima decat cu coaja aia de Dacia 1300 sau mai rau, cu RATB-ul ala imputit”.
    Ma intereseaza mai mult gradul de fericire si satisfactie al individului.

    Merci

      (Citează)

  14. Ne permitem doar sa filozofam, cata vreme in comunism am facut doar scoala si n-am mers la serviciu; dar inchipuiti-va acest articol, scris de comunisti prin anii 1947 + 25 = 1972, infierand dictatura dinastiei regale si coruptia clasei politice dintre cele doua razboaie, dand vina pe acestia pentru intrarea in razboi si nenorocirile intamplate… va dati seama ca ar fi aratat cam la fel acel articol?
    Istoria se repeta…. e hilar dar al naibii de adevarat, cel putin din punctul meu de vedere.

      (Citează)

  15. “Nu știu cum gândiți voi, dar eu prefer să trăiesc într-o lume în care celor ce pot mai mult li se dă șansa să dovedească ce pot și să ia mai mult.”

    Te referi la politicieni, nu ? Ca nu-i ca si cum nivelul de bogatie si cel de calitate umana ar fi direct proportionale, ca daca ar fi asa, eu as fi pe locul 1 in Top 500 Forbes

      (Citează)

  16. Ce am spus a fost o ironie, desigur… Trebuie sa fi retardat sa ai impresia, mai ales in Romania, ca “oamenilor buni li se intampla lucruri bune”, sau ca ei sunt cei care au mai multi bani sau ce isi doresc. Cat timp crezi chestia asta, ori esti de la ospiciu, ori acolo trebuie sa iti fie locul !

      (Citează)

  17. Toti cei care regreta comunismul pot da o fuga pana in Cuba , sa nu zica ca sunt rau si ii trimit in Coreea de nord.

      (Citează)

    Alătură-te discuției, lasă un mesaj

    E-mail-ul nu va fi publicat. Fără înjurături și cuvinte grele, că vorbim prietenește aici. Gândiți-vă de două ori înainte de a publica. Nu o luați pe arătură doar pentru că aveți un monitor în față și nu o persoană reală.

    Apăsați pe Citează pentru a cita întreg comentariul cuiva sau selectați întâi anumite cuvinte și apăsați apoi pe Citează pentru a le prelua doar pe acelea. Link-urile către alte site-uri, dar care au legătură cu subiectul discuției, sunt ok.


    Prin trimiterea comentariului acceptați politica de confidențialitate a site-ului.



    Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.

    Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri

    Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.

sus