Review Samsung Galaxy S5 – noua vedetă. Ajutați-mă să-l câștigați!

Am noul Samsung Galaxy S5 de la Orange, venit prin programul Orange Smartphone Tester împreună cu brățara Gear Fit. A venit momentul să vă spun, cu multe detalii, ce impresie mi-a lăsat.

O vorbă întâi: între bloggerii implicați în acest program există și un concurs, unul dintre ei putând câștiga un SGS 5. Câștigătorul este cel care va avea, la final, cei mai mulți vizitatori pe articol și share-uri. Ajutați-mă să câștig eu telefonul arătând acest articol prietenilor și popularizându-l pe Twitter și Facebook și dau telefonul prin tragere la sorți, pe blog, vouă cititorilor.

Așadar, noua vedetă Samsung a anului 2014 este aici! Samsung a lăudat excesiv acest telefon la lansare, creându-i o imagine aproape mitică. Este atât de mult îmbunătățit față de generația anterioară S4 sau avem parte doar de facelift-ul anual?

Specificații Samsung Galaxy S5 (nume de cod G900F):

• ecran de 5,1 inchi Super AMOLED, 1080 x 1920 px, Gorilla Glass 3
• cameră principală de 16 megapixeli, focalizare cu detecție de fază (adică foarte rapidă), cameră frontală 2 megapixeli, filmare 4K la 30 fps
• chipset Qualcomm Snapdragon 801 quad-core la 2,5 GHz, 2 GB RAM, video Adreno 330
• stocare internă 16/32 GB, slot de card microSD
• 4G LTE la 150 Mbps, 3G 43,2 Mbps, wifi b/g/n/ac, dual-band, DLNA, Wi-Fi Direct, hotspot, BlueTooth 4.0, NFC, port infraroșu, microUSB 3.0
• carcasă IP67 rezistență la apă și praf (detalii aici)
• baterie 2800 mAh
• dimensiuni 142×72,5×8,1 mm, greutate 145 grame
• Android 4.4.2 cu interfață TouchWiz

Preț:

• Orange – diverse pachete cu conectare, începând cu 299 euro, sau 699 euro fără conectare.

AMBALARE

V-am spus în detaliu în articolul de unboxing ce primiți în cutie, dar reiau aici: telefonul, handsfree cu fir, încărcător de priză cu cablu de date.

Handsfree-ul s-a dovedit de calitate acceptabilă spre bună. Este alb de-ți ia ochii, căștile sunt un model in-ear, iar telecomanda de pe fir are butoanele cam mici și înghesuite. Cablul are aproximativ un metru lungime, iar în pachet primești în total 3 perechi de adaptoare de cauciuc pentru lobul urechii.

Cablul de date m-a dezamăgit. Portul de pe telefon este un microUSB 3.0 din acela dublu, dar cablul este unul simplu. Dacă vrei un cablu pentru a beneficia de transferul rapid, îl cumperi separat.

CONSTRUCȚIE

Diferența cea mai importantă față de generația anterioară este pe spatele telefonului, care acum pare cauciucat și texturat cu mici găurele. Acest material asigură o priză foarte plăcută la mână, nu-i genul de telefon pe care să-l scapi ușor.

Camera foto principală este cu vreo 1-2 milimetri ieșită în afara telefonului, ceea ce pe termen lung o predispune la zgârieturi pe plasticul de protecție. Sub aceasta se află LED-ul de flash și senzorul care-ți determină pulsul (pui degetul acolo și pulsul este determinat cu ajutorul luminii emise de flash), apoi sigla Samsung, căreia nu m-ar mira ca în timp să-i cadă literele. Ceva mai jos se găsește și difuzorul extern.

Partea frontală pare neschimbată. Sigur, diferă ceva pe la poziția senzorilor din partea superioară, dar în rest arată la fel. Ecranul este înconjurat de marginea aceea argintie, un pic mai înaltă, așa că o simți la deget de fiecare dată când îl duci spre laterale.

Butonul de jos, cel principal Home, este și un senzor de amprentă. A funcționat foarte bine, dar vă spun mai târziu asta. Lângă el se află celelalte două butoane, Back și Recent Apps (Menu la apăsare lungă), capacitive cu iluminare interioară.

Lateralele par din alt film. Sunt argintii strălucitoare și nu doar mie mi s-au părut urâte, nepotrivite cu acest telefon scump. Problema constă în cele două șanțuri făcute în această margine, care o fac să arate ieftin. O muchie simplă, bine finisată, ar fi fost mult mai potrivită.

Butoanele au aranjamentul clasic de pe Samsung. On/Off în dreapta, cel de volum în stânga, ambele fiind mici și subțiri, cu o cursă potrivită și un click satisfăcător, micro-contactele respective chiar opunând un pic de rezistență degetului. În partea de sus avem jack-ul audio (și emițătorul IR), iar jos, sub un capac de protecție destul de greu de scos, portul microUSB.

Apropo de IP67, telefonul este impermeabil la praf și rezistă până la 30 de minute la maxim un metru adâncime în apă. Asta de fapt înseamnă că-l poți folosi fără probleme în ploaie și că nu pățește nimic dacă-l scapi în chiuvetă sau pe malul mării, nu că poți face scufundări cu el.

Sub carcasă am descoperit bateria și un slot dual pentru SIM și microSD. Capacul spate are o garnitură care protejează bateria și cardurile de apă, iar restul porturilor și difuzoarelor sunt protejate de membrane.

Îmbinările sunt fără reproș, telefonul nu trosnește, nu-i poți apăsa vreun colț. Pe total, sunt mulțumit de aspectul său și de calitatea materialelor, iar spatele cu punctulețe este un pas înainte fața de plasticul simplu de pe generația anterioară. Dacă i-ar fi făcut și alte muchii ar fi fost și mai bine, iar pentru viitor nu putem decât să sperăm că Samsung va introduce carcase de metal precum pe iPhone sau HTC One.

HARDWARE ȘI PERFORMANȚĂ

Ecranul lui SGS 5 este excelent. Culorile sunt vii, iar Samsung le-a pus bine în valoare cu noul wallpaper implicit. Luminozitatea este, de asemenea, foarte puternică, iar în soare îl poți utiliza fără probleme.

Matricea de subpixeli a ecranului AMOLED arată ca mai jos. Subpixelii nu sunt aranjați liniar, ci cei verzi sunt deplasați în sus și în jos și de dimensiune mai mică decât cei roșii.

Sunetul este, de asemenea, fără reproș. Calitatea audio este bună, notificările se aud tare (chiar și vibrația este puternică). Sigur, nu se compară cu cele două difuzoare frontale de pe HTC One M8, dar nici nu dezamăgește.

Nu am avut probleme nici cu semnalul wifi sau de telefonie. Rețeaua wireless este inclusiv de tipul 802.11ac, iar SGS 5 suportă protocolul Passpoint de conectare la hotspot-uri. Cât despre rețeaua mobilă, am avut semnal peste tot, inclusiv în metrou, iar de multe ori 4G inclusiv în interiorul clădirilor. N-am făcut multe teste de viteză, iar cel mai mult am prins un 75 Mbps download, mai mult decât acceptabil.

Procesorul este rapid și în teste dă foarte bine, dar pe total telefonul nu mi s-a părut mai rapid decât generația anterioară. Se mișcă la fel, ba chiar aș spune că interfața ar mai putea fi un pic optimizată pentru a se învârti și mai repede. Cam o dată pe zi sesizam și câte un bug/întârziere în interfață. Aceste chestiuni sunt totuși minore, dar ce vreau să spun este că telefonul nu se simte mai rapid și cred că mai bine îi puneau 3 GB de memorie RAM (are doar 2 GB), impactul ar fi fost mai mare.

Rezultatele testelor de benchmark sunt următoarele:

• 3D Mark Ice Storm Unlimited – 18.245 puncte
• AnTuTu – 35.523 puncte
• Quadrant – 24.166 puncte

Cititorul de amprente este binevenit. Nu mă așteptam să meargă atât de bine, dar am activat deblocarea telefonului pe baza amprentei și nu am avut probleme. Dacă înrolezi degetul mare poți debloca telefonul chiar și când îl ții cu o singură mână, dacă arcuiești un pic degetul pentru a trage drept peste butonul de Home, care citește amprentele.

Citirea, de asemenea, este foarte rapidă. Ce m-a nemulțumit este că poți înrola doar 3 amprente. De ce doar trei?!? Mi-am pus ambele degete mari și un arătător și gata, s-au terminat. Poate vrei să pui și amprenta soției, ca să poată utiliza și ea telefonul (știu, de fapt nu vrea nimeni asta). Pare o limitare scoasă din burtă.

Din fericire, pe lângă amprentă poți utiliza și o parolă normală. Cine știe parola (sau dacă nu-ți detectează amprenta după câteva încercări) poate debloca telefonul.

Stocarea internă are 5 GB ocupați de Android, dar ai slot de card microSD, așa că spațiul nu este o problemă. Memoria RAM păstrează cam 300-400 de MB liberi în mod uzual.

Portul IR îți poate transforma telefonul într-o telecomandă universală. Nu-i ceva nou, chipseturile Snapdragon din 2013 încoace includ acest emițător IR.

AUTONOMIE

Pe scurt, autonomia lui Galaxy S5 este de două zile așa cum îl utilizez eu, adică puține apeluri, dar mult net și fotografii. Am sincronizări automate pe Gmail, WhatsApp, Facebook și Messenger, Calendar, Instagram, WordPress, Dropbox șamd, wifi-ul și GPS-ul pornite mereu, ecranul cu luminozitate reglată automat.

Dacă aveți și un accesoriu Samsung, precum brățara Gear Fit sau ceasurile Gear 2, autonomia scade la o zi, că bluetooth-ul conectat non-stop îl epuizează mult mai repede. Ține vreo 12-15 ore chiar, dar asta înseamnă că trebuie încărcat peste noapte.

Încărcarea durează cam 90 de minute.

CAMERA FOTO

Galaxy S5 introduce o cameră foto foarte performantă, zic ei, datorită a două elemente:

1. focalizare cu detecție de fază – adică viteză crescută de focalizare folosind această tehnologie.
2. procesare foarte rapidă a imaginii

Primul ar trebui să se traducă în focalizare rapidă. Este rapidă, nu zic, dar nu uimitor de rapidă. Uneori dă și rateuri, mai ales în lumină slabă, alteori, testându-l lângă noul HTC One, am văzut că focalizează la fel de repede. Este bun, dar nu o minune a ingineriei.

Al doilea element se traduce în HDR-uri care se realizează pe loc. Da, aici chiar contează. Activezi modul HDR, apeși pe butonul de fotografiere și gata, asta e tot, HDR-ul este salvat în telefon, fără nici o întârziere sau mesaj de “Processing”. Chiar și pe HTC One durează vreo jumătate de secundă procesarea unui HDR. Pe SGS 5 le poți face în rafală.

Trecând la discuția despre calitatea fotografiilor, rezumatul ar fi următorul: pe zi SGS 5 nu are rival, dar în lumină slabă HTC One M8 îl bate măr. E drept, chiar și în lumină slabă SGS 5 focalizează bine și face fotografii bune, utilizabile.

Trecând la mostre, pe timpul zilei SGS 5 face fotografii foarte bune, rapid focalizate și bine echilibrate ca detalii și culoare. Iată o fotografie generică:

Și acum un crop 1:1 pe o mașină, SGS 5 în stânga, LG G2 în dreapta. Pe Samsung pot citi plăcuța de înmatriculare, pe LG G2 nu.

Iată alte fotografii din timpul zilei. Culorile sunt în general bine surprinse, mai puțin în fotografiile cu lalele, unde roșul este foarte saturat. În alte fotografii roșul nu este suprasaturat.

Fotografii în lumină mai slabă.

Adâncime de câmp.

Bleeding redus, becurile puternice au o influența mică în restul imaginii, gama dinamică este foarte bună.

Acum noaptea, unde SGS 5 face fotografii bune, dar complet negre :D. Iată una cu Samsung Galaxy S5

și același cadru cu HTC One M8! Ambele pe auto, fotografie din mână. Ați văzut diferența?

Iată încă un exemplu, SGS 5 în stânga, HTC One M8 în dreapta. Pixelii mai mari de pe camera lui HTC One M8 se cunosc în acțiune!

Flash-ul nu arde fotografiile, se reglează bine puterea lui în timpul focalizării, dar este greu de activat și dezactivat, fiind ascuns într-un meniu.

Interfața foto este bună, ai buton pentru a activa și dezactiva HDR-ul, iar la modurile de fotografiere Samsung a eliminat “spam-ul” anterior, păstrând doar câteva: Beauty Face, Shot & More pentru acțiune, Panoramic, Virtual Tour și Dual Camera. Alte câteva pot fi descărcate de pe Internet.

Fișierele au rezoluția 5312 x 2988 pixeli, format 16:9, între 3 și 6 MB în funcție de scenă.

Filmează Full HD sau 4K, dar nu vă recomand modul acesta. În primul rând, fișierele 4K ocupă foarte mult spațiu, cam 6 MB/sec. Clipul are rezoluția 3840 x 2160 pixeli, 48 Mbps rata de bit. De ce nu-l recomand? Senzorul mic produce un 4K de joasă calitate și nici nu avem televizoare pentru a vedea un astfel de clip în format 1:1. Dacă-l vezi pe un monitor Full HD sau chiar mai mic, de ce să nu filmezi direct Full HD?

Iată un sample. Originalul este 4K.

INTERFAȚĂ

Interfața lui Galaxy S5 este mai mult sau mai puțin ceea ce știați de pe S4. De fapt, parcă au mai stricat un pic lucrurile.

Meniul Settings, de exemplu, s-a complicat inutil. Poate fi organizat ca o listă de pictograme lungă cât o zi de post, în care practic mi-a fost imposibil să găsesc rapid setările căutate, fiind zeci de pictograme disponibile, sau sub formă de tab-uri, ca în clasicul stil Android. Mai multe tab-uri decât este cazul, 6 mai exact.

Butonul capacitiv Recent Apps deschide o listă de aplicații din memorie, iar la o apăsare lungă are funcție de Meniu.

Meniul de notificări ocupă jumătate de ecran cu butoane de acces rapid și acel Quick Connect – S Finder pe care nu-l poți elimina.

La widget-uri mi-a plăcut că acum sunt grupate pe aplicații, fiind mai ușor de navigat prin ele. Surprinzător, însă, a dispărut widget-ul Settings, care este default în Android și care îți permite să scoți pe ecran o cale de acces rapid la anumite opțiuni de configurare. Eu foloseam două, una care mă ducea imediat la meniul WiFi de unde să aleg la ce rețea să mă conectez, alta care mă ducea la baterie. Acum nu mai folosesc.

My Magazine este bazat pe Flipboard și ocupă un ecran întreg, exact precum concurența Blinkfeed de la HTC. Mi-ar fi plăcut să-l pot opri și să folosesc Flipboard exact când vreau eu.

S Voice este tot acolo, ca și S Planner și alte aplicații făcute de Samsung. Am apreciat aplicația Music, care permite rularea melodiilor din foldere (aplicația default Google a eliminat asta) și are un widget bun.

Ca și la Note 3, nu înțeleg de ce are doar 4 pictograme pe un singur rând de ecran principal. Pe LG G2 am 5 pictograme pe un rând, ceea ce ajută și la aranjarea widget-urilor și-mi eficientizează spațiul pe ecran. Adică pe două rânduri încap shortcut-uri la 10 programe, iar în rest ecranul rămâne liber, ca să mă pot bucura de culorile lui plăcute cu un wallpaper bun. Pe SGS 5 încap doar 8 programe, deși era spațiu pentru mai multe dacă le desenau mai mici. Am ecran Full HD, dar pictograme imense.

S-Health rămâne singurul program Samsung care chiar poate fi util oricui. Îți monitorizează pașii, îți ține evidența lor în timp, poți introduce ce-ai mâncat astăzi pentru a calcula aportul de calorii șamd. Culmea, n-am reușit să-l sincronizez cu brățara Fit, care-mi numără pașii. Opțiunea de a transfera informațiile din brățară în telefon nu produce nici un efect.

Am mai întâlnit o dudă, o aplicație care mi-a spus că este disponibil un update și m-a pus să aleg dacă să-l fac acum sau mai târziu. Am zis că mai târziu, așa că următorul mesaj a fost “dacă nu faci update-ul, aplicația se va închide” și s-a închis. Mulțumesc, Samsung…

Sunt și părți bune: ecranul de lock este ceva mai bine lucrat, muzica este mai bine integrată în el atunci când o asculți, la fel și telecomanda universală.

Telefonul vine de la Orange, așa că sunt și programele lor preinstalate, majoritatea utile clienților:

• Contul tău – informații detaliate despre facturi, ce-ai consumat, cât mai ai.
• Orange Travel – iți spune permanent tarifele în roaming și cât ai consumat, odată ce ieși din țară.
• Orange Cloud – spațiu de stocare gratuit pe net pentru abonații Orange, poți ține acolo fișiere.
• Orange Antivirus – definiția precisă ar fi “un program care-ți spune că fiecare aplicație instalată este un risc de securitate, inclusiv cele Orange”. Dar cum atacurile cresc tot mai mult pe partea mobile, e mai bine că Orange l-a inclus direct, protejându-i și pe neștiutori de eventuali viruși.
• Fotbal Info – un program cu știri, clasamente, noutăti, meciuri, rezultate și alte informații din fotbal.
• Deezer – pentru muzică.

Mai sunt câteva pe care nu le mai menționez.

CITITORII ÎNTREABĂ

În articolul de unboxing v-am întrebat ce să testez. Iată câteva răspunsuri pentru cei ce-au comentat acolo:

• Dacă se încinge: nu foarte mult, devine uneori călduț, dar nu deranjant. Acum câțiva ani erau telefoane care te frigeau la mână; la SGS 5 nu este cazul.
• Bateria: 2 zile pentru mine, 1 zi dacă ai și Gear Fit sau Gear 2.
• 4G-ul: semnal bun, am văzut la cineva că a prins 100 Mbps
• Dacă video player-ul știe subtitrări: sorry, dar asta e treabă de aplicație. Între atâtea playere video în Google Play, găsești unul compatibil.
• Lag-ul în meniuri: un pic este, dar pare o chestie introdusă special pentru animația de tranziție.
• Împactul Gear Fit asupra bateriei telefonului: bluetooth-ul pornit toată ziua înjumătățește autonomia.
• Senzorii pentru măsurarea pașilor funcționează corect: da, dar nu mereu. Dacă ai o mișcare ce imită pasul (ești în autobuz și acesta se balansează), telefonul va fi păcălit, că se bazează pe un accelerometru, nu pe GPS.
• Dacă senzorul de amprente este peste cel Apple: este diferit, adică la SGS 5 plimbi degetul peste senzor, la Apple îl ții nemișcat pe senzor.
• Cât de util este Ultra Power Saver: după cum vedeți, nici nu l-am menționat. Este bun doar dacă te prăbușești cu avionul în pădure și vrei să tragi de baterie cât poți de mult, păstrând-o doar pentru apeluri, dar în rest face alb-negru ecranul și nu te lasă să accesezi programe.
• autonomia testată cu un apel în standby: nu e un test relevant, cine ia SGS 5 nu-l ia doar pentru apeluri. Nu-i o comparație utilă cu alte telefoane, procesorul poate fi optimizat bine pentru alte sarcini (multimedia, foto etc)
• luminozitatea ecranului: foarte bună afară, chiar și la soare.
• calitatea sunetului și a microfoanelor: sunt foarte bune, au anularea zgomotului, dar nu mă miră asta, toate telefoanele de peste 2000 de lei sunt fără reproș la acest capitol.
• dacă devine laggy după un timp de utilizare: nu mi s-a părut.
• download booster: n-am testat, nu cred că preferă cineva download-ul pe 4G dacă are și wifi la dispoziție.
• dacă flash-ul are fotografiile: nu, îi reglează intensitatea când face focalizarea.
• dacă are lag la unlock: 0,1 secunde? Orice telefon are nevoie de timp ca să scoată procesorul din standby și să afișeze widget-urile, iar timpul depinde de cât timp l-ai ținut în standby.
• îngreunează noul TouchWiz sistemul: nu, este mai puțin intrusiv, dar nu mi se pare mai bine făcut.
• cât spațiu ai în stocare: 11 GB liberi din 16
• este la îndemână să-ți iei pulsul: lansezi S-Health, apeși Heart Rate, pui degetul pe spatele telefonului peste senzor, stai nemișcat câteva secunde, iți spune pulsul. Nu trebuie să te miști, iar în timpul exercițiilor nici telefonul și nici Gear Fit nu-ți pot lua pulsul.
• autonomia față de G2: cam la fel.