Fotografiile mele din 2012

Nu cele mai bune, dar cele cu o mică povestire în spate; cele care îmi aduc aminte de ceva. Mi-ar fi plăcut și să pot face un “2012 pentru mine, în fotografii”, dar sunt diverse luni când n-am fotografiat decât gadgeturi sau scene citadine.

Iarna trecută a fost dură. Fotografia de mai jos este din 13 februarie 2012, în cartierul Tineretului, așa că nici nu vă gândiți că ce-i mai rău a trecut deja din iarna curentă. Am trimis fotografiile acestea și la CNN, în rubrica iReport.


Apoi a venit primăvara și am văzut că e bine. Fotografia este făcută între Brașov și Sibiu, pe drumul spre Sâmbâta de Sus, și mereu mi-a plăcut contrastul dintre culoarea vie a ierbii și zăpada de pe creste. Mereu mi-a plăcut Țara Făgărașului și drumurile spre munte care încep de acolo.

În mai am reușit să obțin această fotografie a unui fulger. Rețeta este simplă, am pus aparatul pe trepied, l-am programat să facă 500 de fotografii cu 2 secunde timp de expunere fiecare, la un interval de 0,5 secunde între ele. Evident, afară era o furtună de vară.

Cu ceva noroc, timpul mai mare de expunere face ca eventuale fulgere principale și secundare să fie astfel surprinse. Îmi doresc să încerc un timp foarte lung de expunere pentru a surprinde mai multe fulgere, din diverse locuri ale cerului vizibil, în aceeași fotografie. Singura problemă este că astfel de furtuni cu multe fulgere ample sunt destul de rare în București.

Trei delfini se țineau după barca noastră în Bosfor, Istanbul. A fost una dintre acele scene care mi-au rămas în memorie și mă bucur că această fotografie, făcută cu un mirrorless de pe puntea unui vaporaș care se legăna zdravăn în valurile ce se formează la intrarea în strâmtoare, în lumină slabă, i-a prins atât de bine.

Fotografia e făcută pe la ora 23, pe malul apei în Istanbul, privind de pe Cornul de Aur spre Turnul Galata. Până am făcut și desfăcut eu trepiedul ceilalți au plecat fără mine, lăsându-mă singur cuc lângă un debarcader pustiu, dar m-au recuperat ulterior.

După cum vedeți, sunt mai multe fotografii din Turcia, pentru că mi-a plăcut foarte mult weekendul respectiv. Aici am surprins bunătățile descoperite prin Turcia, adică ceaiul negru și baclavaua bine însiropată, pe terasa unei cofetării de unde aveam o vedere plăcută pentru un pit-stop.

Fotografia cu tramvaiul a fost aleasă și de voi ca fiind foarte reușită, atunci când am arătat-o prima oară. Eu îmi amintesc cum mă claxona vatmanul încă de la o distanță considerabilă. Fotografia îmi aduce aminte de strada Istiklal din Istanbul, de magazinele, cofetăriile și restaurantele ei și de Turnul Galata din capăt, unde este o priveliște superbă a orașului. Nu ratați o plimbare pe aici dacă ajungeți în Istanbul.

Relaxare la Corsaru Roșu din Vama Veche. Am compus scena cum mi-a plăcut mie, cu un frappe, ochelarii de soare și marea în fundal. Mi-a plăcut mereu să stau pe malul mării la o terasă și să mă uit la valuri cu o băutură rece în față.

În aceeași zi, seara, am fost pe noul ponton din Mamaia. Era aglomerație mare, plin de oameni, dar cu o priveliște pitorească a stațiunii, mai ales dacă ai noroc de un apus de soare care să coloreze cerul și apa.

Fotografia de mai jos îmi inspiră liniște. E un decor aglomerat, urban, cu ditamai vaporul tras la mal, genul de navă pe care te aștepți să o auzi șuierând și duduind. Și totuși era liniște, o liniște deplină, iluminată doar de culorile apusului.

Mi-a plăcut vizita pe acoperișul aeroportului Schipol din Amsterdam. Am avut noroc, m-am dus mai repede în terminal, să mă învârt pe la magazine, și am urmat semnele către Panoramic Terrace. Nu mă așteptam să pot fotografia într-un aeroport, darămite să ajung pe acoperișul terminalului cu vedere clară la toate pistele și porțile de îmbarcare. Îmi plac avioanele, mi se par o culme a ingineriei, și puține aeroporturi permit astfel de priveliști pentru oricine.

O statuie din Place de la Concorde din Paris. E una din zonele mele preferate din Paris, o piață mare, cu fântâni de marmură verde și un obelisc egiptean în centru, Luvrul în spate, Madeleine în dreapta, Champs Elyssee în față și Parlamentul în stânga, dincolo de podul peste Sena.

Era deja pe seară și abia îmi târam picioarele, dar ziua era departe de a se sfârși. După ce am coborat din turn și m-am învârtit pe la Chaillot, urcând până sus, am revenit la turn pentru a căuta vapoarele Bateaux Mouche, care nu mai pleacă de acolo, ci undeva de lângă Alma, așa că am luat-o pe lângă Cheiul Senei spre stația de îmbarcare. Fotografia este făcută atunci când am trecut Sena din dreapta în stânga, pe un pod pietonal care abia figurează pe Google Maps la zoom maxim. Țin minte că am cumpărat bilete și, cu încă 30 de minute de așteptare rămase până la ridicarea ancorei, am băut o bere Heineken scumpă rău, dar ce bună a fost!

Tot în Paris am fotografiat și cel mai scump obiect văzut de mine până acum, acest ceas Breguet de 744.000 de euro. Breguet este un super brand, regii Franței, Napoleon, regina Victoria, Washington și alții fiind printre posesorii celebri. Țin minte că ulterior am văzut o mașină Mercedes McLaren SLR și m-am gândit că două astfel de supercar-uri tot nu fac cât acel ceas.

Food porn. Aceasta este singura mea fotografie bună de la Chartres, pentru că a plouat torențial acolo. Terasa restaurantului era însă acoperită, așa că am fotografiat o friptură de vită mâncată chiar lângă marea catedrală ce are aproape 1000 de ani.

Aici e Versailles. Fotografia este din vremurile calme, pentru că 30 de minute mai târziu m-a prins o ploaie torențială pentru care nu eram pregătit (lăsasem pelerina de ploaie în mașină, că “sigur nu plouă”) și m-a făcut fleașcă până la piele. Am intrat apoi la o terasă unde am băut un cafe au lait doar ca să stau 15 minute lângă un arzător cu gaz, ca să mă încălzesc.

La Disneyland Paris am reușit un record trist. Cred că sunt singurul căruia i s-a făcut rău acolo, dar așa pățești după ce mănânci greu la mexicani. Am ieșit un pic mai verde din Space Mountain 2 sau cum se cheamă, spre amuzamentul câtorva care așteptau la coadă să intre în trenulețe.

Fotografia de mai jos este alta în care am construit scena (sau măcar se poate spune că am încadrat-o cu mare atenție). Cafe de la Paix este cea mai celebra cafenea-restaurant din Paris, lângă Opera, frumos decorată în interior, vizitată de-a lungul timpului de regi și vedete. Am vrut ca fotografia să simbolizeze ce înseamnă să fii turist în Paris, adică o cafea și un croissant, numele unei cafenele turistice sub ele și un colț de hartă vizibil dedesubtul ei. Am fotografiat cu telefonul mobil tocmai pentru ca aparatul mare să intre și el un pic în imagine.

Mai jos e un HDR. Cerul era senin, dar nu așa de senin. Palatul Luxemburg a fost unul dintre puținele locuri din Paris unde am văzut flori și iarbă, într-un parc superb. Nu ratați această zonă când ajungeți pe acolo, faceți o plimbare prin parc sî apoi intrați în Cartierul Latin de lângă el pentru un restaurant bun.

Autoportret în oglinda mașinii. Eram supărat pentru că tocmai se blocase oglinda la Pentax-ul meu. Urma să stea o lună și ceva în service prin Franța, întorcându-se cu motorul schimbat.

Humus la Levantin, în Hanul lui Manuc. După cum vă spuneam în premiile nwradu 2012, este un restaurant unde mereu am mâncat bine și ieftin.

Brioșe făcute să arate bine. Nu știu cine le face și cât costă, dar arată bine, arată de show. Recent am văzut în AFI, pe lângă Real, o cofetărie care face doar cupcakes. Un mic blat, o cremă pusă deasupra și vor 12-16 lei pe o bucată! Mcat de-ar semăna cu acestea, dar nu e cazul.

Apoi au venit toamna pe bune și iarna. Târziu, la final de noiembrie, dar îmi aduc aminte că-mi înghețau mâinile pe declanșator atunci când am fotografiat copacii.

Pe 14 decembrie, la două zile după prima ninsoare serioasă a anului, în grădina unui bloc de lângă mine încă rezista o floare roșie, răsărind din zăpadă. Probabil indusă în eroare de frunzele din copaci, n-a aflat că a venit iarna.