În Spania e obiceiul, prin majoritatea orașelor, ca la bere (cerveza) să primeşti şi nişte gustări, aperitive dacă vreţi, pe gratis, ca să meargă cu băutura şi să-ţi facă poftă şi mai mare de mâncare, în speranţa că vei comanda ceva mai zdravăn. Acestea poartă numele de tapas.
Lângă Valencia, e drept ca într-un restaurant mai de fiţe, am primit cârnăciori şi salată gen boeuf. În Madrid nişte chips-uri, prin alte locuri nişte măsline, în Avila acum 3 ani nişte midii cu bucăţele de legume. Poza de mai jos e de la o terasă din centrul Granadei, unde la două beri a fost adusă şi o salată de paste făinoase cu legume şi cu carne de ton, cam oțetată, dar foarte bună pentru un aperitiv. De ce zic astea? Pentru că la Radu Popovici pe site am găsit un post numit Tapas – între adevăr şi legendă care povesteşte şi istoria acestor mici gustări caracteristice Spaniei. Merită citit.
În câteva locuri aceste tapas sunt duse şi la un alt nivel. De exemplu într-un bar se închisese bucătăria, dar tapas aveau de mai multe feluri în câteva castroane şi uneori ţin locul unei gustări târzii în noapte. În Barcelona (şi altele) am găsit localuri (“Txapela” îmi vine în minte) în care se vindeau doar tapas, dar aveau vreo 40 de feluri şi puteai gusta din toate pentru o anume sumă.