Am plecat cu autocarul Microsoft pe la 11 din București, destul de târziu. La 11:30 ieșeam pe autostradă, de unde mergeam glonț la Tulcea. Ne-am întâlnit acolo cu Bobby Voicu și Alex Negrea, ei venind cu mașina.
Am văzut doar două urme ale “dezastrului” cauzat de umflarea Dunării: la trecerea de la Giurgeni se vedea că râul mai invadase vreo 50 de metri de-o parte si de alta a albiei “default”, iar la Murighiol debarcaderul de unde se iau de obicei șalupele spre Sf Gheorghe, același debarcader unde acum o luna am stat și am așteptat plecarea, era sub ape. Barca ne-a luat de la 20 de metri mai înspre uscat, că până acolo ajunsese Dunărea. Asta e tot. În rest totul e bine și frumos pe aici, soare și căldură.
Am ajuns la Sf Gheorghe, ne-am cazat la Green Village, am mâncat masa de pranz în aer liber și apoi am sărit în piscină, unde am jucat un polo cu Bobby, Cetin, Alex, Marius, Andrei Crivăț și încă vreo doi oameni pe care nu i-am reținut încă. Scuze băieți, dar am memorie proastă la nume și azi am cunoscut multe persoane noi pentru mine.
După baie ne-am strâns să vedem meciul (merita să câștige Ghana, am zis), am mai băut ceva (bere, vin, tuică, whisky, gin tonic), am mâncat de seară și am ajuns un pic și la discoteca locală. Aici am rămas surprins de numărul mare de tineri care dansau. Nu știam că sunt atât de mulți oameni în tot satul Sf. Gheorghe. Chiar și luând în considerare turiștii din camping, tot nu înțeleg cum s-au strâns atâtea fete și băieți aici. Am stat un pic și ne-am retras la culcare.
Notebook-ul acesta Sony Vaio Y e ușor ca un fulg. Nu mă deranjează să-l car în spate și abia îl simt acum când îl țin pe mine în pat, în ciuda oboselii.
Mâine e zi aglomerată, prezentări, plimbare pe canale, sper să ajung și la mare și să fac o baie pe plaja albă de la vărsarea Dunării.