Un comentariu lăsat în postul cu Nemira spune:
dispariţia librăriilor nu e numai un semn al evoluţiei. E şi un semn al inculturii generaţiilor din prezent.
Eu am afirmat că librăriile tradiţionale dispar pentru că sunt înlocuite de magazinele online care vând cărţi mai rapid și mai eficient. Nu sunt însă de acord cu faptul că ar fi un semn al inculturii din prezent.
Cum văd eu cultura? Aceasta nu se poate face cu forţa şi nici oferi pe tavă. Trebuie să o vrea omul. Iar dacă o vrea, o caută singur. Nu citeşti Pe Aripile Vântului pentru că ai intrat din greşeală într-o librărie ca să te adăposteşti de ploaie, iar cartea aceasta era prima pe raft şi la reducere substanţială şi acesta e motivul pentru care ai citit-o din scoarţă în scoarţă. Nu, o citeşti poate pentru că auzi că este o capodoperă a culturii universale, pentru că auzi că filmul este foarte celebru, pentru că la “Te pui cu blondele” a fost şi “cum se numea moşia lui Scarlett O’Hara?” printre întrebările puse. Motivul în sine nu contează, important este că te-ai decis să citeşti cartea, iar în acel moment nu mai e important dacă o obţii din librărie, de pe Amazon, de la un prieten sau din biblioteca bunicii. Cultura o cauţi singur, vrei să ştii mai mult, vrei să cunoşti creaţiile celebre ale lumii. Iar data viitoare când vei auzi pe cineva spunând “mă voi gândi mâine la asta”, vei zâmbi pentru că mai ştii pe cineva care spunea aşa. Nu te poate face să reții asta cu forța, aşa cum nu te poate nimeni împiedica să ajungi la o carte.
În al doilea rând, nu cred că doar prin cărţi “se face cultură”. Poate asta e ideea părinţilor noştri, care nu aveau televiziune, nu aveau Internet, nu aveau acces la informaţii, aveau doar cărţi şi le citeau poate din plictiseală, nu neapărat din interes cultural. Acum poţi să îţi măreşti orizontul de cunoaştere prin atâtea mijloace încât cărţile au rămas cea mai lentă dintre ele. Lumea evoluează.
Email: contact [at] nwradu.ro
Twitter: 
Flux RSS: 
Flickr: 
4 comentarii
(@emildragota)
23 December 2009 / 22:33
“Cea mai lenta” dar cea mai durabila. Uita-te si tu cate persoane isi formeaza o cultura prin intermediul tv-ului si internetului. Avem superificialitate la maxim. Sunt si alte cai de informare. Cartea ramane foarte importanta. Chiar si in fomat electronic tot carte ramane.
24 December 2009 / 00:23
Esti optimist. Schimbarea inseamna doar schimbare, numai daca esti norocos e si evolutie.
“Cultura” nu se refera neaparat la cunostinte generale, sensul pe care i-l da Bogdan, ci la un sistem de perceptii abstracte comune care definesc un anumit grup. Exista culturi separate pe natiuni, geografic, pe varste, pe ocupatii, pe nivel intelectual, pe cunostinte tehnice, si toate combinatiile posibile. Cultura au si academicianul, si George Bush, si suporterul oligofren, si cimpanzeul care a invatat din tata-n fiu cum sa scobeasca cu paiul dupa furnici, singura diferenta sta in natura si complexitate.
Nu e adevarat ca o cauti singur. Ea se formeaza prin interactiunile pe care le ai cu mediul si alte persoane. Daca tu te hotarasti sa “cunosti marile creatii ale lumii”, o faci pt ca cineva (sau ceva, o experienta) a inradacinat in tine 1) ideea ca aceste mari creatii exista, 2) ideea ca a le cunoaste iti va fi util si 3) un sistem de decriptare prin care sa separi “marile creatii” de “creatiile marunte”. Cu cat ai mai multe experiente legate de o singura “cultura”, cu atat iti va fi mai greu sa inglobezi alte valori.
Principala problema a televizorului ca sursa de “cultura”, si ma refer acum la acel tip de cultura care stimuleaza inteligenta (nu trebuie sa fie neaparat literatura clasica, dimpotriva), este ca principalul motivator al emisiunilor este profitul, nu dorinta de a stimula si imbogati mintea umana. In consecinta, la televizor stii sigur ca vei avea 1) reclame si 2) programe pregatite pentru the lowest common denominator, ca sa asigure o audienta cat mai mare/cat mai multi abonati… Din pacate traim intr-o lume dominata de economie si de piata. Pentru o televizuine e neproductiv din mai multe puncte de vedere sa ofere prorgrame peste standardul intelectual deja existent pe piata. In primul rand pentru ca prima reactie a telespectatorului care nu intelege sau este provocat e sa schimbe canalul. In al doilea rand, pentru ca s-ar impusca singuri in picior daca ar difuza programe prea creative, pentru ca in cele din urma s-ar astepta aceeasi calitate a produsului si pe viitor. E greu sa apara exceptii pentru ca programele tv au in general costuri mari de productie si trebuie sa obtina profitul maxim dintr-un interval de timp limitat. Pana si posturile de pura informare, Discovery & Natgeo, se dau peste cap ca sa ofere cat mai mult entertainment in emisiunile lor si repeta aceeasi informatie dupa fiecare pauza publicitara, pentru ca altfel the average viewer devine confuz si schimba canalul.
Da, aceste programe formeaza culturi… dar culturi de un nivel inferior, insuficient informate si obsesive, numai bune sa continue alimentarea companiilor de televiziune cu bani. In literatura, legile economiei mai dau voie si inteligentei sa se manifeste, pt ca nu exista neaparat o limita a numarului de titluri care exista pe piata si nici nu sunt atat de costisitor de produs… important e sa-si dea un grup cat de cat relevant interesul. In plus, competitia e intre scriitori, editurile doar investesc in ei si scot profit, nu prea le pasa cine anume are succes.
Este adevarat ca si in literatura nu conteaza doar sa citesti, ci ce anume citesti. Exista carti de entertainment pur, la care se aplica mai mult sau mai putin ce-am zis despre televiziune, exista opere considerate clasice pe care esti mai mult sau mai putin obligat sa le citesti dar care nu sunt neaparat utile la nivelul actual al civilizatiei, si lucrari care te stimuleaza cu adevarat intelectual. Punctul comun, in care le intalnesti pe toate si poti sa evoluezi de la un gen la altul, sunt librariile si eventual bibliotecile. Pe net comanzi ceea ce stii deja ca-ti place…
Cam acelasi lucru si cu Internetul ca sursa de informare, trebuie sa stii dinainte despre ce vrei sa te informezi, ca sa nu mai zic de discernamant… Internetul nu sporeste complexitatea culturala a cautatorului de pornografie de la sine putere, pentru ca nu exista contact intre categorii foarte diferite de informatie (bine, recunosc, poti sa ajungi la Sade, Masoch, si poate Nabokov… dar tre’ sa fii putin bolnav)
(@nwradu)
24 December 2009 / 19:05
Nu sunt 100% de acord cu tine. Nu cred de exemplu ca cineva iti da ideea ca iti va fi utila cultura. Am citit o gramada de poezii in engleza doar de placere, nu mi-au fost utile niciodata.Si tu vorbesti mai multe cultura ca ansamblu, la modul “cultura poporului roman”, pe cand eu ma refer strict la cea individuala. Cu toate aceastea, nu pot face o referire individuala decat intr-un mod generalizat si de aceea ce am zis eu nu se poate potrivi fiecarui om.
Nu fac nici o comparatie intre cata cultura iti ofera televizorul si cata cultura iti ofera o librarie, tocmai pentru ca ma refeream la individ si atunci difera de la caz la caz. Evident, intreaga cultura a omenirii se regaseste in principal in carti, gen Biblioteca Congresului sau mai stiu eu care sunt la fel de mari. Dar nu inseamna ca Discovery & National Geographic nu pot contribui, chiar si intr-ul fel limitat, la raspandirea cunostintelor. De exemplu mie imi place istoria, dar un documentar TV mi-o prezinta mult mai bine decat o poate face o carte, pentru ca imi arata imagini, harti, animatii, analize, etc.
Important este sa incepi de undeva. Internetul, cartile, documentarele, e important sa vrei sa le vezi. Dupa ce ai inceput de undeva (iar punctul de start e scoala, care iti ofera suficiente). Odata pornit de undeva, auzi de alte chestii, cauti o analiza la ceva ce tocmai ai citit, cauti o biografie a autorului. Astea le gasesti pe Internet sa zicem. Si acolo afli si de alte carti, si de alti autori asemanatori, si asa ai trecut mai departe. Nu trebuie sa stii neaparat dinainte despre ce vrei sa te informezi. De exemplu eu am vazut undeva titlul Steaua Pandorei, am citit pe Wikipedia un scurt rezumat, mi s-a parut interesanta, am citit-o, am cautat pe net mai multe despre autor, am aflat ca acea carte face parte din categoria Space Opera (multe personaje, actiune complexa, multe fire epice), am cautat o lista cu autori si carti apartinand acestui gen si asa am ajuns sa citesc alte doua carti. Una mai plictisitoare, una excelenta (Disfunctia Realitatii). Nu sunt mari capodopere ale culturii universale, dar in genul SF sunt considerate bune iar mie, la nivel individual, mi s-au parut excelente. La asta ma refer.
25 December 2009 / 15:47
Imi cer scuze ca raspund asa tarziu… Din punctul meu de vedere, daca ceva iti produce placere, sau iti creeaza stiu eu ce stari metafizice pe care le consideri benefice, poti spune prin optica proprie ca acel ceva iti e util.
Nici eu nu ma refeream neaparat la grupuri, sistemele simbolice sunt trasaturi concrete ale indivizilor, desi exista nuante impartasite de mai multi si ele se formeaza in general relativ la grupuri. Problema pe care mi-o pun eu este care metoda (libraria/televiziunea/internetul) are cel mai mare potential sa te puna in contact cu o gama mai vasta de sisteme simbolice noi, care sa-ti sporesca propria complexitate culturala si sa te oblige sa-ti testezi valorile proprii impotriva a cat mai multe idei. Pe tine internetul te-a dus de la un titlu captivant (in care s-a pus si ceva strategie de marketing, probabil) la o carte si apoi la un gen literar. Ai obtinut diversitate de forma, dar numai in cadrul registrului cultural al genului Space Opera. Daca ma uit la o carte pe Amazon, o sa gasesc pe aceeasi pagina o lista cu titluri similare, dar e mult mai putin probabil sa gasesc o provocare care sa ma scoata din genul respectiv. Intr-o librarie sau intr-un depozit de carte, chiar daca vreau nu pot sa evit prezenta altor volume. Am teancul de Marquez langa teancul de Tolkien, pt ca le publica aceeasi editura… in cel mai rau caz, cartile din categorii diferite sunt pe rafturi la cativa metri distanta, in campul meu vizual.
Desigur, cea mai importanta in extinderea culturii e interactiunea umana, iar asta nu conteaza daca se face fata in fata, pe net sau la televizor… numai ca daca te-ai plimbat destul prin librarii e mai usor sa identifici un titlu si sa iei o decizie durabila cand cineva ti-l recomanda decat daca te-ai duce la un link in momentul ala, ai citi un blurb, si poate pana seara ai uita pt ca ti-au atras atentia o poza de pe failblog, un nou trailer la Starcraft II sau un email de la munca.