Sâmbătă, în parcarea de lângă Parcul Kiseleff, am găsit parcată şi deschisă publicului toată gama de maşini de intervenţie aparţinând SMURD. Le-am putut vedea mai de aproape, am examinat echipamentele şi dotările, m-am uitat la uneltele gigantice şi am vorbit cu un angajat SMURD. Mi s-a părut o idee foarte bună de a se expune astfel publicului şi dacă aflaţi că se va mai întâmplă în viitor, faceţi-le o vizită, cu siguranţă cei de la SMURD vor aprecia că oamenii sunt interesaţi de munca lor şi de dotările pe care le au şi că sunt încântaţi să îi ştie la datorie.
Ce să mai spun… mă uitam la cleştii aceia mari de descarcerare şi m-am rugat să nu trebuiască să-i văd niciodată în acţiune. Sunt înspăimântătoare de la apropiere, când te gândeşti că sunt făcuţi să taie caroseria maşinilor distruse sau că defibrilatorul din ambulanţă e pus acolo ca să resusciteze un om. Am vorbit cu un angajat de pe o astfel de ambulanţă, iar la sfârşit n-am ştiut ce să-i spun. M-am gândit că nu se face să-i urez să aibă cât mai puţine cazuri, deoarece practic i-aş fi urat să rămână fără slujbă. Aşa că am încheiat discuţia cu urarea proaspăt inventată “să salvaţi pe cât mai mulţi”.