A scris Dragoş Mănac pe blogul sau un post despre de ce e mai avantajos să stai cu chirie în loc să plăteşti rată la propriu tău apartament. Nu sunt de acord aproape cu nici un punct din discursul său şi voi zice în continuare de ce. Deşi eu personal nu plătesc rată la vreun apartament (şi nici nu o voi face) am destui colegi şi prieteni care au deja sau sunt în curs de a-şi lua credite; după ce am discutat ce zice Mănac cu ei şi după ce m-am mai informat şi eu, am ajuns la concluzia că întregul său post e o mare exagerare. Mai rău mă miră faptul că atâtea comentarii la acel post îi dau dreptate. Probabil sunt de la oameni care nu au credit şi nu ştiu concret ce presupune şi cât te costă. Să le luăm pe rând, citând din ce zice Dragoş:

“Ce înseamnă să stai cu chirie? Să plăteşti lunar o chirie fixă. Să te muţi din când în când.  Să ai totul de-a gata, pregătit. Să foloseşti un serviciu“. Nu chiar. În Bucureşti un apartament “de-a gata, pregătit” şi bine mobilat şi cu toate dotările ajunge la 1000 de euro pe lună chiria. Cele de pe la 400 de euro sunt de obicei pline de mobilă veche, de electrocasnice vechi (sau lipsite de ele) şi fără multe îmbunătăţiri. Un serviciu gata pregătit pe care îl foloseşti contra cost se numeşte “hotel”, nu “stat cu chirie”.

Printre avantajele chiriei găsesc enumerat şi “Ai mobilitate – poţi pleca oricând îţi doreşti.” Dragoş uită să menţioneze că poţi pleca şi când nu îţi doreşti, dar o doreşte proprietarul. În lipsa unor legi care să avantajeze şi chiriaşii, în lipsa unor contracte pe termen lung, te poţi trezi oricând că proprietarul te da afară pt că închiriază locul unei rude care vine din provincie sau îl vinde pentru a-şi lua un Mercedes. Din toţi oamenii ce stau cu chirie şi pe care îi cunosc, toţi s-au mutat în altă parte nu pentru că au vrut ei (influenţaţi fiind de locul de muncă, zonă, magazine, etc) ci pt că le-a zis proprietarul să-şi caute altceva.

Trecem la calculele economice. Dragoş estimează că la un împrumut de 100.000 de euro pe 30 de ani, rata lunară e de 865 de euro. Mult prea mult pentru ce se întâmplă. Zilele trecute a făcut cineva un credit exact pt această sumă şi rata îi creşte progresiv în primii ani, atingând peste vreo 4 ani un maxim de vreo 700 de euro pe lună. Comisionul pentru agenţie nu este obligatoriu (poate nu faci tranzacţia prin agenţie) sau poate îl incluzi în credit şi atunci îl plăteşti tot în timp, deci nu ai nevoie la început de o sumă mare de bani cash. Similar, impozitele nu ştie nimeni cum vor evolua, asigurarea de locuinţă nu este atât de mare sau au băncile vreo promoţie. În plus, le plăteşti tot pe bucăţele, nu dintr-o dată toată suma.

Ce mă miră cel mai mult la postul lui Mănac este estimarea sa privind reparaţiile şi amenajarea unui apartament nou cumpărat. Să zicem că ai ghinion şi nu îl cumperi deja bine aranjat (deşi la 100.000 pentru 2 camere de obicei are dotările incluse). “Amenjarea interioară, mobilă, electrocasnicele. Toate astea durează 5 ani în medie. După trebuie schimbate. Costul iniţial de amenajare, minim 15.000. Încă 5000 la fiecare 5 ani.” Câţi oameni îşi reamenajează întreaga casă o dată la 5 ani? Câţi îşi schimbă mobila şi toate electrocasnicele odată la 5 ani? Costul iniţial de amenajare este destul de mare, dar nu nerealist. Dar pe ce poţi cheltui câte 5000 de euro odată la 5 ani? Faceţi fiecare un calcul, câte electronice aţi cumpărat, ce aţi mai schimbat prin casă în ultimii 5 ani şi ziceţi-mi la ce sumă aţi ajuns. “Aparent nu au cum să coste atât de mult. În practică, cu aceşti bani se poate păstra un nivel de decent, nimic extravagant.” Ba eu zic că e destul de extravagant. Dacă vrei poţi da 20.000 de euro pe o mobilă de bucătărie, sau 10.000 de euro pe un dulap de haine, cum ştiu eu pe cineva care a lăsat o grămadă de bani la Mobexpert, dar dacă ai aşa mulţi bani şi îi cheltui aşa uşor, nu văd de ce ai mai sta cu chirie. Dacă ai bani, ai un motiv în plus să îţi cumperi propria casă şi să o amenajeze şi remodelezi aşa cum vrei, pe măsuragusturilor şi a portofelului. Câţi oameni bogaţi stau cu chirie (în afară de Geoana and company, aia stăteau practic pe gratis şi cu alte manevre)?

Părerea mea e ca ţine şi de cum vrei să trăieşti. Dacă vrei să îţi modelezi casa după gusturile tale, trebuie să fie întâi a ta. Într-un apartament închiriat nu băga bani nici chiriaşul, pentru că nu e al lui şi nu ştie dacă la anul va mai fi tot acolo, şi nici proprietarul, care îl închiriază în orice situaţie, că cererea e mare în Bucureşti. Dacă nu-ţi pasă unde stai şi vrei doar un pat în care să te trânteşti şi să dormi, e ok şi chiria, pentru o vreme. Dar apoi ce faci? Te muţi toată viaţa? Îţi cari în spate maşina de spălat şi frigiderul, pentru că poate viitorul apartament nu este dotat cu ele? Le explici copiilor mici de ce trebuie să îşi facă alţi prieteni, pt că te muţi în alt sector? Te rogi ca proprietarul să îţi fi dat un televizor bun, sau să meargă aerul condiţionat? Pentru că dacă închiriezi numai apartamente de lux, şi chiria va fi de lux, şi atunci mai bine dai banii ăia pe rată.

Există un risc. Să scadă preţurile la apartamente, peste câţiva ani, iar tu să iei ţeapă că ţi-ai făcut credit pe vremea când preţurile erau mari. Şi dacă nu scad? Eu unul nu văd nici un motiv pt care vânzătorii de apartamente s-ar decide într-o zi să nu mai ceară 100.000 de euro pe ele, ci doar 60.000 de euro. Aşa, din bunătatea inimii? Să fim serioşi: lumea vine mereu în Bucureşti şi vrea să rămână pe aici. Băncile dau din ce în ce mai uşor credite, e suficient ca o familie să aibă două salarii normale şi se acordă creditul de 100.000 de euro. Apar refinanţările şi diverse alte manevre. Deci cerere de apartamente va fi mereu, şi vor fi şi banii cu care să le cumperi. De ce ar scădea? Care este precedentul cu a cărui situaţie se aseamănă şi România?

Pe mine la credite mă sperie gândul că 30 de ani de acum încolo tot plăteşti lunar o sumă de bani. Un leasing pe 5 ani mi se pare imens că perioadă, dar apoi pe 30? Aici văd eu principalul dezavantaj, dar e şi singura metodă de a îţi lua o casă când nu dispui decât de salariu şi nu eşti baron local. În plus, salariile cresc constant, dar rata la bancă va rămâne relativ constantă. Acum, o rată de 700 de euro pe lună e cât un salariu, peste 10 ani poate va fi cât un sfert de salariu şi deci o vei plăti lejer.

Aştept să demonstreze cineva de ce e mai avantajos să mergi cu taxi-ul în loc să ai propria maşină. În fond, nu conduci tu prin trafic, nu îţi bati capul cu parcarea, nu stai cu orele la Poliţie pt orice zgârietura şi nici nu plăteşti întreţinerea maşinii sau asigurările. Ai numai avantaje în a merge cu taxi-ul, iar la bani probabil că ieşi la fel pe termen lung.