Unde nwradu viziteaza Tulcea

Duminică seară am aflat că luni până în ora 10 trebuie să fiu la Tulcea. Aşa că având drept companie nişte acte, PDA-ul cu GPS, Vibe FM, o apă plată şi un sandviş, la 4:30 dimineaţa pătrundeam pe Autostrada Soarelui, curios fiind să văd acest oraş în care nu mai fusesem până acum. Urmează o relatare a acestei călătorii.

Pe autostrada erau doar camioane şi câteva maşini ce nu rulau foarte repede. Am mers 120 constant până la Drajna (cam 90 km), unde am părăsit autostrada. S-a văzut imediat diferenţa de drum. Am trecut de Slobozia, iar undeva după Hârşova am descoperit în mijlocul drumului o pereche de cai ce nu doreau să plece de acolo indiferent cât i-a claxonat un camion aflat în faţa mea. Aşa că i-am ocolit, după fotografia de rigoare. Fascinanta Românie…

Am văzut prima oară soarele într-un sat numit Ograda, iar Dunărea am trecut-o pe la Giurgeni – Vadul Oii la ora 6:52, după cum scrie pe bonul de taxa de pod. 8 lei pt autoturisme. Nu ştiu ce fac de banii ăia, pt că podul e plin de gropi şi arată rău. Odată trecut în Dobrogea, a început cea mai frumoasă etapă a călătoriei. Drumul era bun şi liber, cerul senin, era răcoare, i-am dat bice.

Judeţul Tulcea arăta mult mai bine decât mă aşteptam. Peste tot am văzut dealuri verzi, frumoase, bine cultivate, câmpuri de flori galbene, păduri, un iaz plin de lebede. Nu erau gunoaie, nu erau buruieni. O încântare acea porţiune de drum. Am ajuns la timp unde trebuia, am făcut ce era necesar, şi am zis să dau o tură prin oraş.

Oraşul Tulcea arată bine, dar are nevoie de semne mai multe. Să-ţi zică în ce direcţie e o benzinărie, un mall (dacă o fi), centrul, etc. Am parcat în centru şi am pornit la plimbare. Oraşul are o faleză foarte frumoasă, la Dunăre, cu vaporaşe de agrement “parcate” la mal. M-am plimbat pe acolo, am tras în piept aerul Dunării, m-am gândit că va trebui neapărat cândva în viaţă să vizitez Delta. Mai greu prin oraş a fost cu rezolvatul unor necesităţi naturale. O toaletă am găsit abia în autogară. O cafenea şi ceva de mâncare am căutat mult şi bine până să găsesc un loc care să nu aibă aspectul de “intoxicaţie alimentară garantată”. Până la umă am mâncat o shaorma de unde am văzut că stăteau şi alţii la coadă, iar la o cafenea am băut două cappucino cu multă frişcă, la jumate din preţul din Bucureşti. După vreo două ore de plimbare m-am dus înapoi la treburile oficiale şi apoi am plecat spre Bucureşti pe la ora 13.

Treceam prin diverse sate la orele dimineţii şi mă uitam la oamenii de pe margine care mai ieşeau la porţi, la copilaşi care mergeau pe marginea drumului spre şcoală, la diverse babe conducând câte o vacă. Mă întrebam ce ştiu oamenii din mediul rural despre Internet, despre bloguri, despre mall-uri şi iPhone, despre pizza la domiciliu, despre trafic infernal sau hipermarketuri. Mă întreb dacă la sate există alte chestii care să-ţi complice viaţa aşa cum cele de mai sus o fac în Bucureşti.

Ca menţiuni trebuie să zic că PDA-ul meu Asus A696 şi iGO-ul ca navigator s-au comportat excelent pe tot drumul, şi la ieşirea de pe autostradă, şi la ocolirea Sloboziei, şi prin satele din Tulcea şi în Oraş. Ba chiar l-am folosit ca să mă uit dacă nu cumva găsesc o anumită benzinărie în Slobozia, pt ca în mod normal nu intrăm în oraş, şi am văzut-o în iGO şi am mers la sigur. Harta era cea despre care am scris mai jos.

Cel mai nasol lucru a fost un sector de drum între Slobozia şi autostradă, unde pe vreo 5 kilometri nu este asfaltat, ci sunt pietre cât pumnul şi foarte ascuţite, care apoi se compactează şi peste ele se toarnă asfaltul. Se circulă cu 10 la oră pe acolo, e un chin pentru maşini şi pentru roţi, iar la capăt am văzut 5 maşini trase pe dreapta cu pană gigantică.


Cam asta a fost ziua de luni.