Eroii nostri

De ce au ajuns fotbaliştii eroii noştri? Nu mai suntem de mult în 1994, când fotbalul chiar ne făcea mândri. Şi totuşi, cum încep ştirile sportive pe orice televiziune, suntem informaţi despre cele mai nesemnificative aspecte din viaţa fiecărei vedete a echipelor din campionatul intern. Că s-au dat cu bobul pe iarbă, că şi-a pierdut telefonul, ca lu’ ăla i-a fost frică şi ceilalţi au râs de ei. Care este scopul? Ce contează cum se distrează fotbaliştii, dacă atunci când e vorba de făcut ceva serios pe teren, nu le iese jocul?

Sunt chestii mult mai bune de dat la ştiri. Turul Franţei este în plină desfăşurare, transmis în 140 de ţări sau ceva aşa. Auzi ceva despre el la ştirile sportive? Poate pt 30 de secunde, şi cu nişte imagini generice cu ciclişti. Ferrari acuză McLaren de spionaj şi FIA a ordonat echipei engleze să vină cu o explicaţie bună, altfel ar putea fi descalificată. E Cupa Americii pe undeva (probabil în America :P). Poate mai vedem şi noi ceva din golf, din navigaţie, mai descoperim alte sporturi, poate se mai dezvoltă şi altceva în România decât fotbalul mâncat de manevre.

Şi altă chestie foarte bizară: transferurile. De 3 săptămâni ne freacă la ştiri cu Chivu şi echipa la care s-ar putea duce. L-au dat de vreo 3 ori ca transferat sigur la Milan, la Barcelona sau la Real Madrid, şi până la urmă nu l-a vrut nimeni sau n-a mai plecat el. Acum câteva luni era isteria cu Rădoi, care urma să se ducă la un mare club englez pe care Becali nu vroia să-l numească decât după ce se realizează transferul. Cred că de fapt inventase totul chiar el, pt că englezii au zis că nici n-au auzit de Rădoi şi n-a mai plecat nicăieri. Şi au mai tot fost cazuri din astea…